5 Minute
Impresionanta 'Lună de Sânge' a captivat observatorii cerului
O eclipsă totală de Lună a produs o impresionantă "Lună de Sânge" duminică seară, atrăgând milioane de privitori din Asia și din părți ale Europei și Africii. Evenimentul a avut loc atunci când Soarele, Pământul și Luna s-au aliniat astfel încât umbra Pământului a acoperit complet discul lunar, generând nuanța roșie intensă care a inspirat mituri și curiozitate științifică de secole.
Observatorii din mari zone ale Asiei — în special India și China — au avut cea mai bună vizibilitate a fazei totale. Eclipsa a fost vizibilă și din părțile estice ale Africii și din vestul Australiei. Mulți oameni din Europa și Africa au văzut o eclipsă parțială scurt la răsăritul lunii, în timp ce privitorii din Americi nu au putut observa evenimentul din cauza momentului local.
De ce Luna devine roșie: optică atmosferică
Culoarea roșie familiară a unei "Luni de Sânge" este un efect optic creat de atmosfera Terrei. Pe măsură ce lumina solară trece tangent la atmosferă, lungimile de undă scurte, albastre, sunt împrăștiate mult mai puternic decât cele lungi, roșii. Lumina rămasă, mai roșiatică, este refractată, sau deviată, în umbra Pământului și ajunge pe Lună, conferind suprafeței lunare un aspect portocaliu până la roșu închis.
Ryan Milligan, astrofizician la Queen's University Belfast, a explicat procesul sumar: singura lumină solară care ajunge pe Lună în timpul totalității este "reflectată și împrăștiată prin atmosfera Pământului." El a adăugat că lungimile de undă albastre sunt "mai ușor dispersate", observând: "Asta este ceea ce dă Lunii culoarea sa roșie, sângerie."
Observare, siguranță și program
O eclipsă de Lună este ușor de observat comparativ cu o eclipsă solară: nu sunt necesare ochelari speciali pentru a privi direct spre Lună în timpul totalității. Cerul senin și poziționarea în zona geografică de vizibilitate în fereastra de eclipsă sunt principalele cerințe. Binoclurile sau un telescop mic pot dezvălui detalii suplimentare pe suprafața întunecată a Lunii, inclusiv variații subtile de culoare legate de condițiile atmosferice ale Pământului.
Pentru cei care au ratat această eclipsă, calendarul astronomic include mai multe evenimente de interes. Eclipsa totală de Lună precedentă a avut loc în martie 2025, iar înainte de aceea ultima eclipsă totală de Lună vizibilă în multe regiuni a fost în 2022. Între timp, o rară eclipsă totală de Soare — când Luna blochează complet Soarele — va traversa un coridor îngust al Europei pe 12 august 2026. Acea totalitate solară va fi vizibilă în părți din Spania și Islanda, cu o eclipsă parțială semnificativă vizibilă în alte țări europene. Milligan a remarcat că în Spania totalitatea din 2026 va cădea într-o bandă de aproximativ 160 de kilometri între Madrid și Barcelona; niciunul dintre orașe nu va vedea linia centrală completă a totalității.
Context științific și semnificație
Eclipsele de Lună sunt mai mult decât spectacole dramatice pe cer: ele sunt demonstrații naturale ale opticii planetare și oferă aplicații științifice practice. În timpul totalității, astronomii pot studia modul în care atmosfera Terrei filtrează lumina solară — de exemplu, măsurând spectrul luminii care ajunge pe Lună pentru a deduce conținutul de aerosoli, praf vulcanic sau niveluri de poluare în atmosferă. Înregistrările istorice ale eclipselor au contribuit, de asemenea, la rafinarea modelelor dinamice Pământ-Lună și a mecanicii orbitale.
Tehnologii și observații conexe
Observatorii moderni folosesc imagistică digitală și spectrometre pentru a captura eclipsa pe diferite lungimi de undă, oferind date care contribuie la știința atmosferică și la activitățile de educare publică. Astronomii amatori înarmați cu camere și telescoape mici distribuie frecvent imagini de înaltă rezoluție și secvențe time-lapse care ajută la implicarea publicului în astronomie.
Perspectiva experților
"Eclipsele de Lună le oferă observatorilor de rând o lecție practică în fizica atmosferică," a spus dr. Elena Vargas, astrofizician și comunicatoare științifică. "Pentru că lumina care ajunge pe Lună în timpul totalității poartă o amprentă a atmosferei Terrei, fiecare Lună de Sânge este, într-un fel, o sondă naturală slabă a aerului planetei noastre. Pentru educatori și studenți, eclipsele sunt oportunități excelente de a conecta observația cu fizica fundamentală — de la împrăștierea Rayleigh la dinamica orbitală." Dr. Vargas a încurajat observatorii să fotografieze fazele succesive și să compare culoarea și luminozitatea între eclipse pentru a vedea cum condițiile atmosferice modifică aspectul.
Concluzie
Eclipsa totală de Lună de duminică a servit atât ca un eveniment public spectaculos, cât și ca o reamintire a geometriei Soare-Pământ-Lună care modelează fenomenele cerești. Vizibilă în mare parte din Asia și din părți ale Europei, Africii și Australiei, "Luna de Sânge" a ilustrat în mod clar împrăștierea și refracția atmosferică. Cu noi eclipse în perspectivă — inclusiv o eclipsă totală de Soare deosebită în 2026 peste părți din Europa — observatorii și oamenii de știință vor continua să folosească aceste evenimente pentru educație, outreach și studii atmosferice.
Sursa: sciencealert
Comentarii