5 Minute
O nouă celulă imunitară legată de inflamația asociată îmbătrânirii
Un subtip de celulă imunitară identificat recent în grăsimea viscerală (profund abdominală) pare să contribuie la inflamația cronică de mică intensitate care crește odată cu vârsta, conform unor studii preliminare la șoareci publicate în Nature Aging pe 2 septembrie. Echipa de cercetare a folosit imagistică și analiza ARN‑ului la o singură celulă pentru a cartografia macrofagele — celule albe care inghit patogeni — în țesutul adipos și a descoperit o populație până acum nerecunoscută ce apare doar la animalele mai în vârstă.
Coautorul studiului Vishwa Deep Dixit, imunobiolog la Universitatea Yale, a spus: "Nu ne așteptam să existe un tip de celulă complet nou." Coautoarea Elsie Gonzalez‑Hurtado, tot de la Yale, a observat că studiile anterioare nu au oferit o caracterizare clară a diverselor populații de macrofage din țesutul adipos.
Context științific: inflammaging și macrofagele rezidente în grăsime
Ce este inflammaging?
Inflammaging se referă la starea inflamatorie progresivă, de mică intensitate, pe care o dezvoltă multe organisme odată cu îmbătrânirea. Normal, inflamația este un răspuns acut și protector la infecție sau vătămare. Dar pe măsură ce organismul îmbătrânește, semnalizarea inflamatorie poate deveni persistentă, contribuind la disfuncții tisulare și la un risc crescut de afecțiuni cronice precum bolile metabolice, cardiovasculare și neurodegenerarea.
De ce se studiază grăsimea viscerală?
Grăsimea viscerală înconjoară organele interne și adăpostește un microambient imunitar complex. Macrofagele din țesutul adipos curăță resturile celulare și patogenii și ajută, de asemenea, la reglarea metabolismului lipidic și a homeostaziei locale a țesuturilor. Modificările în numărul, distribuția și activitatea genelor acestor macrofage pot orienta funcția țesutului fie spre reparare, fie spre inflamație cronică.
Abordarea studiului și principalele descoperiri
Pentru a profila diversitatea macrofagelor, cercetătorii au examinat grăsimea viscerală de la șoareci tineri și îmbătrâniți. Au combinat imagistică de înaltă rezoluție cu secvențierea ARN la nivel de celulă unică, care clasifică celulele după ARN‑ul pe care îl exprimă — o măsură a genelor active și a programelor funcționale pe care le poate executa o celulă.
Analiza a relevat 13 subtipuri distincte de macrofage din grăsimea viscerală. Mai multe dintre aceste populații și‑au schimbat abundența odată cu vârsta. Notabil, un subtip de macrofag nou care poartă semnături transcripționale legate de căi inflamatorii a apărut doar la șoarecii mai în vârstă. Această populație asociată vârstei a exprimat gene conectate cu semnalizarea inflamatorie și gestionarea lipidelor, ceea ce sugerează că ar putea atât să promoveze inflamația, cât și să influențeze echilibrul local al lipidelor.
Au apărut și diferențe legate de sex: un subtip de macrofag asociat nervilor a scăzut la femelele mai în vârstă, dar a rămas stabil la masculi, în timp ce o populație de macrofage asociate vaselor a scăzut la masculii mai în vârstă dar nu la femele. Aceste traiectorii specifice pe sexe sugerează că compartimentele imune ale grăsimii la bărbați și femei pot îmbătrâni diferit, cu posibile consecințe pentru riscurile de boli metabolice și inflamatorii.
Implicații, limitări și direcții viitoare
Identificarea unui subtip de macrofag specific vârstei oferă un mecanism celular plauzibil pentru anumite aspecte ale inflammaging‑ului și sugerează legături între schimbările celulare imune și modificările metabolismului lipidic în țesuturile îmbătrânite. Totuși, rezultatele sunt preliminare și limitate la un model la șoareci. Rămâne neclar dacă același tip de celulă există în grăsimea viscerală umană și dacă acesta determină cauzal inflamația legată de vârstă.
Dacă se validează la oameni, această populație celulară ar putea deveni o țintă pentru intervenții menite să reducă inflamația cronică și disfuncția metabolică la adulții în vârstă. Strategiile ar putea include medicamente care modulează polarizarea macrofagelor, căile de semnalizare imunitară sau gestionarea locală a lipidelor.
Perspectiva unui expert
Dr. Aisha Rahman, imunolog senior și comunicator științific, Universitatea Cambridge, comentează: "Acest studiu este un exemplu elegant despre cum profilarea la nivel de celulă unică poate descoperi tipuri de celule ascunse anterior, care apar doar în anumite condiții fiziologice — în acest caz, îmbătrânirea. Următoarele etape critice sunt să demonstrăm dacă acești macrofage asociați vârstei sunt cauzatori ai inflammaging‑ului sau doar markeri ai modificărilor tisulare și să validăm populații comparabile în țesut uman. Acea distincție contează pentru dezvoltarea terapiilor."
Concluzie
Descoperirea unui subtip nou de macrofag în grăsimea viscerală a șoarecilor îmbătrâniți avansează înțelegerea noastră asupra modului în care sistemul imunitar și țesutul adipos se modifică odată cu vârsta. Aceste celule prezintă semnături genice congruente cu inflammaging‑ul și reglarea lipidică, iar apariția lor doar la animalele mai în vârstă sugerează că pot contribui la inflamația cronică asociată vârstei. Sunt necesare studii ulterioare pentru a stabili relevanța la om și potențialul unor terapii țintite pentru a atenua bolile inflamatorii legate de vârstă.
Sursa: nature
Comentarii