8 Minute
Un studiu nou, care folosește imagistica prin RMN la nivelul întregului corp și inteligența artificială, arată că grăsimea viscerală — țesutul adipos profund, invizibil, care înfășoară organele din abdomen — este asociată cu o îmbătrânire biologică mai rapidă a inimii și a vaselor de sânge. Cercetarea a analizat imagini și date clinice de la 21.241 de voluntari din UK Biobank și a folosit măsuri bazate pe AI ale rigidității țesuturilor și inflamației pentru a calcula „vârsta inimii” a unei persoane comparativ cu vârsta lor cronologică. Descoperirea principală: volume mai mari de țesut adipos visceral corelează cu semne de îmbătrânire prematură a inimii, în timp ce grăsimea concentrată pe șolduri și coapse pare a fi protectoare la femei.
Designul studiului, metode și principale rezultate
Cercetători de la Medical Research Council Laboratory of Medical Sciences și colaboratori au folosit scanări RMN de la peste 21.000 de participanți din UK Biobank pentru a cartografia distribuția grăsimii în corp și pentru a captura imagini de înaltă rezoluție ale inimii și vaselor de sânge. Modele de învățare automată antrenate să detecteze biomarkeri imagistici ai sănătății organelor au cuantificat proprietăți ale țesuturilor, precum rigiditatea miocardică și inflamația perivasculară. Fiecărui participant i s-a calculat o „vârstă a inimii” ce a putut fi comparată cu vârsta reală la momentul scanării.
Analiza a arătat că un volum mai mare de țesut adipos visceral — grăsimea depozitată adânc în cavitatea abdominală în jurul organelor precum ficatul, stomacul și intestinul — a fost în mod constant asociat cu o vârstă cardiacă mai înaintată. Biomarkerii sanguini la participanții cu niveluri ridicate de grăsime viscerală au evidențiat și o inflamație sistemică crescută, un mecanism biologic plauzibil ce leagă grăsimea viscerală de îmbătrânirea țesuturilor. Notabil, indicele de masă corporală (IMC) a fost un predictori slab al vârstei inimii comparativ cu măsurile directe ale distribuției grăsimii, subliniind limitările IMC-ului ca singur indicator de sănătate.
Grăsimea viscerală explicată: de ce contează localizarea
Țesutul adipos visceral se deosebește de grăsimea subcutanată: se află sub peretele abdominal și înconjoară organele interne. Acest depozit este metabolic activ și secretă citokine inflamatorii și hormoni care pot afecta organele la distanță, modifica metabolismul lipidelor și glucozei și favoriza ateroscleroza. În timp, aceste procese pot crește rigiditatea arterială și pot provoca inflamație cronică de grad redus — semne ale îmbătrânirii cardiovasculare accelerate.
.avif)
Pentru că grăsimea viscerală se acumulează intern, este adesea invizibilă chiar și la persoane cu greutate totală normală. Abordarea imagistică a studiului evidențiază de ce evaluarea locului de depozitare a grăsimii — nu doar a cantității — este critică pentru estimarea riscului cardiometabolic.
Diferențe între sexe: măr versus pară și rolul hormonilor
Echipa a observat tipare clare specifice sexului. O distribuție de tip masculin (centrală sau în formă de „măr”), caracterizată printr-o grăsime abdominală și viscerală mai mare, a prezis puternic îmbătrânirea timpurie a inimii la bărbați. În schimb, o tendință genetică spre distribuția de tip feminin (grăsimea concentrată pe șolduri și coapse, forma „pară”) a părut protectoare împotriva îmbătrânirii cardiace la femei. Cercetătorii au detectat, de asemenea, o asociere între nivele mai mari de estrogen la femeile premenopauzale și o îmbătrânire mai lentă a inimii, ceea ce sugerează că hormonii sexuali ar putea media o parte din efectele protectoare observate la distribuția adiposă feminină.
Profesorul Declan O'Regan, autor principal la MRC Laboratory of Medical Sciences și Imperial College London, a remarcat: 'Știam despre distincția măr–pară în privința grăsimii corporale, dar nu era clar cum conduce la rezultate adverse pentru sănătate. Cercetarea noastră arată că grăsimea „rea”, ascunsă adânc în jurul organelor, accelerează îmbătrânirea inimii. Dar unele tipuri de grăsime pot proteja împotriva îmbătrânirii — în special grăsimea din jurul șoldurilor și coapselor la femei.'
Profesorul Bryan Williams OBE, director științific și medical la British Heart Foundation, a subliniat implicațiile mai largi: 'Știm deja că excesul de grăsime viscerală în jurul inimii și ficatului poate duce la tensiune arterială crescută și colesterol ridicat, astfel că este îngrijorător că aceasta ar putea accelera și îmbătrânirea inimii și a vaselor de sânge.'
Implicații clinice și de sănătate publică
Aceste rezultate au mai multe implicații practice. În primul rând, ele contestă dependența exclusivă de IMC pentru evaluarea riscului cardiovascular; imagistica sau măsurile proxy ale adipozității abdominale (circumferința taliei, raportul talie-șold) oferă informații clinice suplimentare, relevante. În al doilea rând, legătura dintre grăsimea viscerală și inflamația sistemică susține orientarea strategiilor de prevenție către acest depozit adipos.
Intervențiile asupra stilului de viață — diete mai sănătoase, activitate fizică regulată și pierdere în greutate când este necesar — rămân fundamentale pentru reducerea grăsimii viscerale. Totuși, studiul a semnalat și faptul că persoane fizic active pot totuși să aibă niveluri dăunătoare de grăsime viscerală, evidențiind necesitatea screeningului și intervențiilor adaptate.
Se iau în calcul și căi farmacologice: autorii intenționează să investigheze dacă agoniștii receptorului GLP-1 (o clasă care include medicamente precum semaglutida și altele folosite în diabet și managementul greutății) pot reduce grăsimea viscerală și inversa efectele sale de îmbătrânire asupra țesutului cardiac. Dacă astfel de medicamente reduc inflamația și îmbunătățesc proprietățile țesuturilor detectate prin RMN, ele ar putea deveni parte a strategiilor pentru a încetini îmbătrânirea cardiovasculară.
Tehnologii conexe și direcții viitoare
Acest lucru ilustrează rolul tot mai mare al analizei imagistice asistate de AI în sănătatea populațională și cardiologia de precizie. Cuantificarea automată a compoziției țesuturilor și a „vârstei” organelor din depozite mari de imagini, precum UK Biobank, permite cercetătorilor să lege tipare anatomice de markeri moleculari și de rezultate pe termen lung. Prioritățile cercetărilor viitoare includ imagistica longitudinală pentru a determina dacă modificările în grăsimea viscerală prezic evenimente cardiovasculare ulterioare, studii randomizate pentru a testa dacă terapiile țintite pot încetini sau inversa îmbătrânirea inimii și perfecționarea biomarkerilor non-invazivi pentru screening în populații mai largi.
Perspective ale experților
Dr. Maya Alvarez, epidemiolog cardiovascular și comunicatoare științifică, a comentat: 'Acest studiu este un exemplu solid despre cum imagistica și AI pot transforma înțelegerea riscului. De mult suspectăm că grăsimea viscerală nu este doar o problemă estetică — aceste rezultate cuantifică relația sa cu îmbătrânirea la nivel de țesut în inimă. Pentru clinicieni, mesajul este practic: evaluați distribuția grăsimii și inflamația, nu doar greutatea totală. Pentru cercetători, provocarea este trecerea de la asociere la intervenție — putem reduce în mod demonstrabil vârsta inimii prin reducerea grăsimii viscerale?'
Limitări și considerații
Deși este un studiu mare și bine caracterizat, aceasta este o cercetare observațională și nu poate, de una singură, dovedi cauzalitatea. „Vârsta inimii” derivată de AI este un marker surrogate promițător, dar valoarea sa predictivă pentru rezultate dure (infarct miocardic, insuficiență cardiacă, mortalitate) necesită validare suplimentară în seturi de date longitudinale. Analizele genetice care indică căi specifice sexului sunt generatoare de ipoteze și ar trebui completate de studii mecanistice la oameni și în modele experimentale.
Concluzie
Datele imagistice de la mai mult de 21.000 de participanți din UK Biobank indică faptul că grăsimea viscerală — țesutul adipos ascuns ce înconjoară organele interne — este legată de o îmbătrânire avansată a inimii, independent de obezitatea generală sau de nivelul de fitness. Grăsimea stocată pe șolduri și coapse poate oferi protecție la femei, posibil mediată de estrogen. Aceste descoperiri subliniază importanța măsurării locului de depozitare a grăsimii, nu doar a greutății unei persoane, și deschid noi direcții pentru prevenție și tratament menite să reducă adipozitatea viscerală și efectele sale inflamatorii asupra sistemului cardiovascular. Cercetările continue care combină imagistica cu AI, genetica și studiile clinice vor fi esențiale pentru a traduce aceste informații în strategii care să încetinească îmbătrânirea inimii și să extindă durata vieții sănătoase.
Sursa: sciencedaily
Comentarii