Redefinirea biologiei îmbătrânirii: Afectează inflamația cronică („inflammaging”) pe toată lumea?

Redefinirea biologiei îmbătrânirii: Afectează inflamația cronică („inflammaging”) pe toată lumea?

0 Comentarii Andrei Ionescu

6 Minute

Redefinirea biologiei îmbătrânirii: Inflammația cronică afectează pe toți?

Conceptul de „inflammaging” — creșterea lentă și persistentă a inflamației de grad redus în organism — a fost considerat mult timp o componentă esențială a procesului de îmbătrânire. Acest tip de inflamație cronică este asociat frecvent cu apariția unor boli specifice vârstei înaintate, precum bolile cardiovasculare, demența sau diabetul. Totuși, noi cercetări globale, publicate în revista Nature Aging, pun sub semnul întrebării ideea că inflamația asociată vârstei este un fenomen inevitabil pentru toți oamenii, sugerând că stilul de viață modern — și nu doar biologia — ar putea juca un rol crucial în apariția acestui proces.

Context științific: Inflammația cronică și bolile asociate vârstei

„Inflammaging” se caracterizează printr-o activare constantă, dar de intensitate scăzută, a sistemului imunitar odată cu înaintarea în vârstă. Specialiștii au asociat acest răspuns imun persistent cu degradarea treptată a țesuturilor și organelor, explicând astfel creșterea riscului de a dezvolta boli cardiovasculare, tulburări neurodegenerative și afecțiuni metabolice la persoanele în vârstă. Markerii inflamatori cheie, precum proteina C-reactivă (CRP) și factorul de necroză tumorală (TNF), sunt folosiți clinic pentru a evalua acest proces inflamator.

Totuși, cunoașterea actuală se bazează în principal pe studii efectuate pe populații din țări dezvoltate, cu un stil de viață urbanizat, dietă bogată în calorii, activitate fizică redusă și expunere limitată la agenți infecțioși. Rămânea neclar dacă modelul de inflammaging se aplică și societăților din afara lumii industrializate.

Studiu comparativ inovator: Patru comunități, stiluri de viață diferite

Studiul publicat în Nature Aging și-a propus să clarifice această dilemă, analizând peste 2.800 de adulți din patru populații distincte: vârstnici din Italia și Singapore (societăți industrializate) și grupurile indigene Tsimane din Amazonul bolivian și Orang Asli din Malaezia (comunități tradiționale).

Cercetătorii au analizat probe de sânge pentru a măsura o gamă largă de citokine — proteine esențiale răspunsului imun. Obiectivul a fost să observe dacă markerii inflamatori, cunoscuți pentru creșterea odată cu vârsta în populațiile vestice, urmează același model și în comunitățile ce duc un mod de viață apropiat de cel ancestral.

Rezultate principale: Inflammaging nu este universal

Rezultatele au fost remarcabile. În Italia și Singapore, datele au confirmat modelele existente: pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, nivelurile de CRP și TNF cresc constant, corelându-se cu un risc mai mare de boli cronice precum afecțiunile renale și cardiace.

Spre deosebire de acestea, grupurile Tsimane și Orang Asli au prezentat un model divergent. În aceste comunități indigene, nivelul markerilor inflamatori nu crește constant odată cu vârsta și nu a fost asociat clar cu bolile legate de îmbătrânire. În mod particular, Tsimane — expuși frecvent paraziților și agenților patogeni și având inflamație de bază mai ridicată — au rate foarte scăzute de boli de inimă, demență și diabet la vârste înaintate, afecțiuni comune în societățile dezvoltate cu prevalență ridicată a inflammaging-ului.

Aceste constatări sugerează că inflamația cronică asociată îmbătrânirii ar putea lipsi aproape complet în populațiile cu stiluri de viață tradiționale, chiar și în condițiile unei expuneri ridicate la infecții.

Implicații: Stilul de viață, mediul și evoluția umană

Acest studiu oferă o perspectivă importantă: inflamația care crește odată cu vârsta în societățile dezvoltate ar putea fi mai degrabă o consecință a modificărilor de stil de viață — aport caloric crescut, sedentarism, lipsa stimulării imunitare — decât o certitudine biologică. Cu alte cuvinte, multe cazuri de inflamație cronică la vârsta a treia pot reflecta un dezechilibru între fiziologia umană evolutivă și mediul modern.

Pe de altă parte, este posibil ca inflammaging-ul să se manifeste diferit, la niveluri nedetectabile în sânge — poate la nivelul țesuturilor sau celular, necesitând noi biomarkeri și tehnologii avansate pentru a fi evidențiat complet.

Perspectiva experților și apelul la diversitate în cercetare

Autorii studiului subliniază necesitatea includerii unei varietăți cât mai mari de populații în cercetările privind biologia îmbătrânirii. Dr. X (autor principal, instituție) afirmă: „Majoritatea cunoștințelor despre îmbătrânire provin dintr-un segment restrâns al umanității. Studiul nostru arată varietatea și adaptabilitatea sistemului imunitar uman și ne avertizează să nu generalizăm pe baza datelor provenite din societăți industrializate”.

Cercetătorii propun dezvoltarea unor instrumente de diagnostic mai rafinate pentru detecția inflamației cronice și extinderea cercetărilor în comunități insuficient studiate, ceea ce ar putea revela factori naturali de protecție față de bolile asociate îmbătrânirii și noi ținte terapeutice.

Reevaluarea intervențiilor: O abordare personalizată pentru îmbătrânire

Dacă aceste rezultate vor fi confirmate, ar putea conduce la o schimbare de paradigmă în diagnosticarea, prevenirea și tratarea bolilor legate de vârstă. Instrumente precum medicamentele antiinflamatoare, recomandările alimentare sau ghidurile pentru activitate fizică, dezvoltate pe baza studiilor din Occident, pot să nu fie relevante pentru toate populațiile. În unele comunități tradiționale, intervențiile pentru reducerea inflamației ar putea fi inutile sau chiar contraproductive.

De asemenea, rezultatele evidențiază importanța contextului în cercetarea medicală. Strategiile de sănătate publică și concluziile științifice derivate din populații bogate și urbanizate nu pot fi aplicate automat la scară globală. Medicina personalizată și practicile de sănătate bazate pe diferențele ecologice și culturale devin astfel mai relevante ca niciodată.

Concluzie

Acest studiu aduce o nouă perspectivă asupra biologiei îmbătrânirii, contestând ideea că inflammaging este un proces biologic universal. Inflamația cronică în vârstă pare a fi, cel puțin parțial, rezultatul alegerilor de stil de viață și a mediului modern, specifice națiunilor industrializate. În viitor, comunitatea științifică trebuie să-și lărgească orizontul, analizând diversitatea modurilor de viață — atât moderne, cât și tradiționale — pentru a descoperi întregul spectru al procesului de îmbătrânire, pentru a dezvolta biomarkeri mai buni și a crea strategii eficiente de prevenție pentru bolile asociate vârstei, la nivel global.

Sursa: theconversation

Sunt Andrei, pasionat de descoperirile științifice și explicarea lor într-un limbaj clar pentru toți. Scriu pentru a face știința accesibilă.

Comentarii

Lasă un Comentariu