6 Minute
Cercetări recente au întărit o ipoteză tulburătoare: boala Alzheimer poate implica procese infecțioase care își au originea în afara creierului, inclusiv în cavitatea orală. Mai multe studii indică acum Porphyromonas gingivalis — bacteria cel mai strâns asociată cu parodontita cronică (boala gingiilor) — ca un posibil contributor la patologia Alzheimer. Această idee contestă viziunea convențională a Alzheimerului ca fiind strict o boală neurodegenerativă intrinsecă și deschide noi direcții pentru diagnostic și tratament.
Context științific și de ce contează P. gingivalis
Porphyromonas gingivalis este o bacterie gram-negativă, anaerobă, implicată în inflamația cronică periodontală. Infecția periodontală pe termen lung determină inflamație sistemică și poate elibera componente bacteriene și toxine în fluxul sanguin. În contextul cercetării Alzheimer, investigatorii s-au concentrat pe două fenomene conexe: apariția proteinelor caracteristice în creier — beta-amiloid (Aβ) și tau hiperfosforilat — și prezența antigenelor microbiene sau a enzimelor care ar putea declanșa sau agrava această patologie.
O descoperire cheie publicată în 2019 a identificat ADN-ul P. gingivalis, proteine bacteriene și proteaze toxice numite gingipaine în creierele persoanelor decedate cu boala Alzheimer. Studiul a detectat, de asemenea, antigene de gingipaină în creierele unor indivizi care prezentau modificări patologice asociate Alzheimer, dar care nu fuseseră diagnosticați cu demență în timpul vieții. Acest tipar sugerează că invazia bacteriană ar putea preceda declinul cognitiv clinic, mai degrabă decât să fie o consecință secundară a igienei orale precare la persoanele cu demență.
Detalii ale studiului și principalele descoperiri
În experimente de laborator coordonate de Cortexyme și conduse de cercetători precum Jan Potempa și Stephen Dominy, investigatori au combinat analize postmortem ale creierelor umane cu modele animale. Observațiile centrale au inclus:
- Detectarea materialului genetic al P. gingivalis și a enzimelor gingipain în creierele persoanelor cu Alzheimer, asociate cu markeri de tau și ubiquitină.
- La șoareci, infectarea orală cu P. gingivalis a dus la colonizarea creierului, creșterea producției de Aβ și modificări neuroinflamatorii compatibile cu o patologie asemănătoare Alzheimer.
- Un inhibitor cu moleculă mică dezvoltat de Cortexyme, COR388 (atuzaginstat), a redus încărcătura bacteriană în creierele șoarecilor, a scăzut producția de beta-amiloid și a diminuat neuroinflamația în modele preclinice.
Aceste rezultate nu demonstrează, de unele singure, cauzalitate în cazul Alzheimerului uman, dar satisfac mai multe criterii de plausibilitate biologică: o cale plauzibilă de infecție (de la cavitatea orală la circulația sistemică și la creier), identificarea componentelor microbiene în țesutul bolnav și modularea atât a prezenței microbiene, cât și a markerilor asociați bolii atunci când proteazele bacteriene au fost vizate.
Markeri și mecanisme
Gingipainele sunt enzime proteolitice secretate de P. gingivalis, care pot degrada proteine ale gazdei și pot modula răspunsurile imune. Prezența lor a fost corelată cu niveluri mai ridicate ale patologiei tau și cu etichetarea prin ubiquitină — semne ale perturbării homeostaziei proteinelor în neuroni. Beta-amiloidul, asociat de mult timp cu formarea depozitelor în Alzheimer, a fost, de asemenea, crescut la șoarecii infectați, susținând ipoteza că Aβ ar putea fi produs ca parte a unui răspuns imuninnat la invazia microbiană.
Implicații pentru tratament și prevenție
Dacă agenții patogeni orali contribuie la progresia Alzheimer, strategiile de reducere a bolii parodontale și de țintire a factorilor de virulență bacteriană ar putea deveni parte a unei abordări multifacetate pentru prevenție și intervenție timpurie. Terapie orientată spre neutralizarea gingipainelor sau eradicarea infecțiilor orale cronice ar putea completa cercetările existente asupra medicamentelor care vizează amiloidul și a strategiilor antiinflamatorii.
„Agenți infecțioși au fost implicați anterior în dezvoltarea și progresia bolii Alzheimer, dar dovezile pentru cauzalitate nu au fost convingătoare,” au remarcat Stephen Dominy și colaboratorii. „Acum, pentru prima dată, avem dovezi solide care leagă patogenul intracelular gram-negativ P. gingivalis de patogeneza Alzheimer.” David Reynolds de la Alzheimer's Research a adăugat că, deși beneficiile observate până acum sunt limitate la studii pe animale, explorarea mai multor abordări este esențială, având în vedere lipsa de tratamente noi pentru demență pe termen lung.
Perspectiva experților
Dr. Elena Morales, neurolog și cercetător în domeniul microbiomului, comentează: „Acest corpus de lucrări evidențiază interconexiunea dintre sănătatea sistemică și cea a creierului. Agenți patogeni orali precum P. gingivalis pot crea o stare cronică de inflamație care, pe parcursul decadelor, ar putea împinge un creier susceptibil spre neurodegenerare. Nu explică singuri toate cazurile de Alzheimer, dar sugerează măsuri practice de prevenție — îngrijirea periodontală îmbunătățită și strategii antimicrobiene țintite — care ar putea reduce riscul. Crucial este că sunt necesare studii clinice pe scară largă pentru a determina dacă intervențiile care reduc infecțiile orale modifică traiectoriile demenței la oameni.”
Cauzează boala gingiilor apariția Alzheimerului sau persoanele cu demență au un risc mai mare de igienă dentară precară? (Jonathan Borba/Unsplash)
Concluzie
Dovezile care leagă agenții patogeni orali — în special Porphyromonas gingivalis — de modificările cerebrale asociate Alzheimer au mutat domeniul spre a considera infecția și inflamația cronică drept factori contribuitori la neurodegenerare. Deși cauzalitatea la om rămâne neconfirmată, detectarea gingipainelor și a semnăturilor bacteriene în creierele persoanelor cu Alzheimer, împreună cu datele de susținere din modele animale și cu candidații terapeutici în faze incipiente, precum COR388, justifică continuarea cercetărilor clinice. Între timp, o igienă orală bună și îngrijirea parodontală reprezintă măsuri cu risc scăzut și cu potențiale beneficii pe termen lung pentru sănătatea sistemică și a creierului.
Sursa: sciencealert
Comentarii