9 Minute
Imaginează-ți că torni dintr-o carafă invizibilă suc în două cești și îl vezi pe cineva alegând ceasca care încă conține băutura imaginară. Ciudat? Captivant. Este genul de test pe care l-ai folosi cu copii mici pentru a arunca o privire asupra minților lor în dezvoltare. Cercetătorii au adaptat recent acest truc din psihologia copilului pentru un bonobo pe nume Kanzi — iar rezultatul a redeschis întrebări despre unde începe imaginația în arborele vieții.
Kanzi, un bonobo care a învățat să comunice cu oamenii, în Des Moines, Iowa.
Kanzi nu a fost un maimuțoi obișnuit. Crescut în contact apropiat cu oameni, a învățat să folosească simboluri grafice pentru a comunica, a combinat acele simboluri în mod creativ și chiar a confecționat unelte simple din piatră. Acest parcurs l-a transformat într-un subiect ideal pentru un experiment delicat: putea un maimuțoi să se comporte ca și cum ceva ar fi real în timp ce înțelegea că nu este — cu alte cuvinte, să se prefacă?
Cercetătorii au pus în scenă o petrecere cu suc fals. Un experimentator a turnat imaginațional suc dintr-o carafă în două cești, apoi a prefăcut că golește doar una dintre cești. Când i s-a întrebat pe care o dorește, Kanzi a arătat către ceasca care încă conținea sucul imaginar în 68% din cazuri. Un test de control a oferit sucul real versus cel prefăcut; Kanzi a ales lichidul real aproape 80% din timp, ceea ce sugerează că putea să facă diferența între o băutură reală și aceeași băutură interpretată prin joacă. Un test similar, folosind struguri falși în borcane, a produs rezultate comparabile.
De ce contează pentru cogeneția animalelor
Jocul de-a prefăcătoria este mai mult decât o joacă nevinovată. La oameni, el semnalează gândirea simbolică — capacitatea de a reprezenta obiecte absente și de a manipula scenarii mentale — elemente care se regăsesc în creativitate, planificare și în componente ale cogniției sociale frecvent asociate cu teoria minții. Dacă maimuțele non-umane pot distinge în mod fiabil și pot acționa pe baza stărilor imaginare versus cele reale, rădăcinile acestor abilități cognitive ar putea fi mai adânci în trecutul nostru evolutiv decât s-a presupus adesea.
„Ce este cu adevărat incitant la această cercetare este că sugerează că rădăcinile acestei capacități pentru imaginație nu sunt unice speciei noastre,” a spus Christopher Krupenye de la Johns Hopkins University, coautor al studiului. Amalia Bastos de la University of St. Andrews, o altă coautoare, a observat că performanța lui Kanzi în probele de control — alegând sucul real când i s-au oferit ambele opțiuni — întărește ideea că nu era pur și simplu derutat de iluzie.
Gândirea simbolică și teoria minții
Gândirea simbolică permite indivizilor să folosească semne sau gesturi pentru a reprezenta obiecte sau concepte care nu sunt prezente imediat. La copii, manifestările timpurii includ jocul simbolic — cum ar fi folosirea unei linguri ca pe-un telefon — și sunt legate de dezvoltarea limbajului și a abilităților sociale complexe. Observarea unor comportamente analogice la bonobo precum Kanzi sugerează posibile continuități evolutive: abilitatea de a reprezenta mental un obiect absent și de a coordona acțiuni în funcție de acea reprezentare.
Teoria minții — capacitatea de a atribui stări mentale altor indivizi, cum ar fi intențiile sau credințele — este adesea discutată în legătură cu jocul de prefăcătorie. Dacă un animal recunoaște că o altă ființă execută un act de prefăcătorie (de exemplu, prefăcând că toarnă suc), el poate fi capabil să urmărească intenția din spatele gestului și să diferențieze acea intenție de un act care are consecințe materiale reale. Descoperirile legate de Kanzi se încadrează în acest tip de argument, dar nu-l confirmă neapărat definitiv.
Precauții și interpretări alternative
Totuși, precauția este justificată. Nu toți specialiștii din domeniu interpretează rezultatele drept definitive. Michael Tomasello, psiholog comparativ la Duke University, neimplicat în studiu, a argumentat că a vedea un animal răspunzând la prefăcătoria altcuiva este diferit de a observa un animal care inițiază sau susține el însuși prefăcătoria. Pentru a fi pe deplin convins, a scris el, ar fi nevoie să-l vadă pe Kanzi turnând apă prefăcută într-un recipient sau generând prefăcătoria pe cont propriu.
Există, de asemenea, explicații alternative care trebuie excluse cu grijă: imitarea simplă a mișcărilor experimentatorului, citirea indiciilor subtile (cum ar fi poziția corpului sau expresiile faciale) sau un răspuns învățat la rutina experimentală. Fiecare dintre aceste mecanisme ar putea produce un comportament care, la suprafață, arată ca recunoaștere a unei stări imaginare fără a implica construcții mentale complexe precum reprezentarea simbolică.
Abordarea experimentală și implicațiile
Din punct de vedere metodologic, cercetătorii au împrumutat tehnici din psihologia dezvoltării: manipulări simple, repetabile, folosite pentru a evalua înțelegerea prefăcătoriei la copii. Acest transfer metodologic este important. Când rezultatele traversează specii folosind teste comparabile, ele luminează continuitățile cognitive în loc să forțeze comparații artificiale. Cu toate acestea, mărimea eșantionului, istoria îngrijirii și explicațiile alternative — imitație, citire de indiciu sau răspuns învățat la rutina experimentală — trebuie eliminate prin replicare și diversificarea metodelor.
Detalii metodologice
Probele au fost proiectate pentru a ține cont de factori care ar putea confunda interpretarea. Testele au inclus condiții de control în care Kanzi alegea între lichid real și lichid prefăcut pentru a verifica dacă preferința lui reflecta pur și simplu o alegere aleatorie sau o capacitate de discriminare între real și imaginat. În plus, experimentatorii au alternat persoanele care efectuau prefăcătoria și au variat poziția ceștilor pentru a reduce posibilitatea unui indiciu consistent. Totuși, dimensiunea eșantionului — în esență un singur individ foarte bine studiat — limitează generalizarea la întreaga specie.
Reproducere și diversificare
Reproducerea independentă este esențială. Viitoarele studii ar trebui să includă mai mulți indivizi, ideal din grupuri cu istorii de îngrijire diverse (de la exemplare crescute de oameni la indivizi crescuți în condiții semi-sălbatice) pentru a determina dacă rezultatele observate la Kanzi sunt rezultatul unei istorii particulare de socializare sau indică o capacitate mai generală în bonobo. Experimentele care permit inițierea prefăcătoriei de către subiecți (în loc de simpla reacție la prefăcătoria altcuiva) ar oferi probe mai puternice pentru existența unei imaginații operative.
Implicatii pentru conservare și etică
Răspunderea etică este un fir ce străbate această știință. Multe maimuțe mari sunt pe cale de dispariție; constrângerile etice și logistice asupra testelor invazive sau pe scară largă sunt reale. Totuși, studiile atente care respectă bunăstarea pot dezvălui bogăția cognitivă a acestor specii, ceea ce poate schimba modul în care le percepem și prioritățile de conservare. A recunoaște capacități cognitive complexe la bonobo, cimpanzei sau gorile poate întări argumentele pentru protejarea habitatelor lor și pentru politici care să limiteze exploatarea și traficul cu animale.
În plus, o înțelegere mai bună a capacităților cognitive non-umane poate avea implicații practice: programe de reabilitare mai eficiente, îmbunătățiri în designul adăposturilor și al interacțiunilor cu îngrijitorii și reguli mai bine informate privind participarea acestor animale în programe educaționale sau de divertisment.
Perspective ale experților
Dr. Leila Moreno, etolog cognitiv care studiază învățarea socială, reflectă: „Cazul lui Kanzi este o fereastră rară. Nu închide cartea, dar deschide un nou capitol care întreabă dacă prefăcătoria este un artefact cultural rar sau o capacitate latentă la maimuțe. Următorul pas este realizarea de experimente controlate cu grupuri și medii diferite pentru a separa istoria individuală de trăsăturile la nivel de specie.”
Comentariile experților subliniază un punct central: studiul nu rezolvă dilema dacă maimuțele experimentează imaginația în același mod ca oamenii, dar împinge conversația științifică către tratarea imaginației ca o capacitate comportamentală măsurabilă, nu ca un mister exclusiv uman. Această schimbare invită la întrebări noi despre modul în care jocul simbolic, comunicarea și cultura au co-evoluat în rândul primatelor — și ne provoacă să ascultăm cu atenție ceea ce o simplă petrecere de ceai ne poate spune despre minți care nu sunt ale noastre.
Direcții viitoare
Direcțiile viitoare de cercetare includ extinderea setului de probe pentru a observa inițierea prefăcătoriei, utilizarea de tehnologii non-invazive (de exemplu, înregistrări video detaliate, analiza comportamentală automată) și dezvoltarea de paradigme care pot fi aplicate coerent între specii. De asemenea, integrarea datelor despre neurobiologie, dezvoltare și ecologie socială ar putea oferi o imagine mai cuprinzătoare a mecanismelor din spatele capacităților imaginare.
Concluzie
În mod colectiv, aceste rezultate nu sunt o dovadă definitivă că bonobo sau alte maimuțe trăiesc imaginația așa cum o fac oamenii, dar aduc o proba suplimentară că elementele fundamentale ale jocului simbolic și ale reprezentării mentale pot fi prezente în alte specii. Fie că prefăcătoria la Kanzi este un produs al socializării sale excepționale cu oameni, fie o manifestare a unei capacități mai larg răspândite, rămâne de stabilit. Oricare ar fi concluzia finală, studiul ilustrează cum metodele din psihologia dezvoltării pot fi adaptate cu grijă pentru a explora cogniția animală, oferind perspective valoroase atât pentru știință, cât și pentru conservare.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu