10 Minute
Fumul provenit din incendii aflate la distanță face ceva ce poate nu v-ați aștepta: scurtează viața în mod tăcut. O analiză recentă estimează că expunerea cronică la particule fine rezultate din incendii — praful invizibil cunoscut sub numele de PM2.5 — este asociată cu aproximativ 24.100 de decese pe an în Statele Unite contigue, în perioada 2006–2020. Această cifră reflectă un impact național persistent al fumului de vegetație asupra sănătății publice.
Particule invizibile, consecințe vizibile
Respirații scurte. Daune pe termen lung. Termenul PM2.5 desemnează particule cu diametrul mai mic de 2,5 microni. Aceste particule trec pe lângă nas și gât, se fixează adânc în plămâni și pot traversa bariera pulmonară în fluxul sanguin. O zi cu fum dens declanșează tuse, iritații oculare și disconfort respirator. Însă expunerea an de an, chiar la concentrații scăzute sau moderate, erodează sănătatea cardiovasculară și respiratorie, crește riscul unor afecțiuni neurologice și poate agrava tulburările metabolice și endocrine.
Constituența chimică diferențiată a particulelor provenite din incendii face ca, pentru aceeași masă de PM2.5, efectele asupra sănătății să fie adesea mai severe decât cele asociate cu particulele din traficul rutier sau emisiile industriale. Compuși precum carbonul negru, materialul organic combust, hidrocarburile aromatice policiclice (PAH) și alți aditivi de ardere pot spori potențialul inflamator și oxidativ al aerosolilor. Această diferență contează pentru planificarea sănătății publice, pentru sistemele de alertă a calității aerului și pentru modul în care reglementatorii cataloghează poluarea generată de incendii.
"Fumul de la incendii este foarte periculos," spune Yaguang Wei, unul dintre autorii principali și profesor asistent în medicină de mediu la Icahn School of Medicine at Mount Sinai. Studiul, publicat în Science Advances, cuantifică o realitate severă: nu sunt doar statistică abstractă, ci oameni reali ai căror indicatori de sănătate sunt afectați de particule aeropurtate eliberate când pădurile și pajiștile ard.
Fumul de la incendiul Line Fire din 2024 inițiază formarea de nori deasupra columnelor de fum.
Cercetătorii subliniază că PM2.5 de origine wildland este distinct față de funinginea sau aerosolii urbani. Dinamicile de ardere (incendii lente vs. flacără intensă), tipul de combustibil (material lemnos, vegetație, structuri construite) și condițiile atmosferice influențează compoziția chimică și, implicit, toxicitatea particulelor. În plus, particulele secundare formate prin reacții atmosferice (de exemplu, aerosolii organici secundari) pot modifica durata de viață și transportul poluanților pe distanțe mari.
Cum leagă studiul fumul de mortalitate
Echipa a examinat registrele de mortalitate la nivel de județ (county) pentru cele 48 de state contigue, acoperind toate cauzele de deces și categorii specifice precum bolile circulatorii, afecțiunile respiratorii și bolile neurologice. Aceste registre au fost corelate cu estimări ale expunerii medii anuale la PM2.5 provenit specific din incendii pentru intervalul 2006–2020.
Pe parcursul a 3.068 de județe incluse în analiză, cercetătorii au identificat asocieri statistic semnificative între creșterea concentrațiilor de PM2.5 provenit din incendii și mortalitatea prin mai multe clase de boli — afecțiunile neurologice au arătat cea mai mare creștere relativă. Pentru a testa robustețea metodei, autorii au analizat și decese considerate puțin probabil legate de poluarea aerului, cum ar fi accidentele rutiere și căderile, și nu au găsit nicio asociere. Acest control negativ întărește ipoteza că expunerea la particule este legată de semnalele de mortalitate observate.
Stagiunea și mediu geografic au jucat un rol important. Corelația între expunerea la particule și decesele în exces a fost mai puternică în lunile mai reci și în județele rurale. Surprinzător, în unele analize comunitățile mai tinere au manifestat vulnerabilitate crescută, ceea ce subliniază faptul că fumul nu amenință doar grupurile tradițional considerate la risc (vârstnici, persoane cu boli cronice).
Din punct de vedere cantitativ, studiul raportează că fiecare creștere de 0,1 microgram pe metru cub (µg/m3) în concentrația anuală de PM2.5 de origine incendiu a fost asociată cu aproximativ 5.594 de decese suplimentare pe an în aria studiată — o sensibilitate îngrijorătoare, dat fiind că norii de fum se pot deplasa pe zeci sau sute de kilometri și pot traversa frontierele statale.
Michael Jerrett, profesor în știința sănătății mediului la UCLA, care nu a participat la studiu, a caracterizat estimările ca fiind rezonabile și a îndemnat la mai multe studii cu proiecte variate pentru a consolida încrederea științifică. El a avertizat că datele la nivel de județ maschează adesea punctele fierbinți locale — fumul se așterne inegal pe peisaj, astfel încât mediile pe județe mari pot subestima sau supraestima expunerea pentru anumite comunități. Comportamentele individuale și factorii de risc, precum consumul de tutun sau comorbiditățile existente, nu au fost luați în calcul direct în modelul la nivel de județ.
Un cerbișor aleargă peste un drum în timp ce incendiul Sugar Fire, parte din complexul Beckwourth, arde în Plumas National Forest.
Metodologic, studiul a combinat modele spațio-temporale de estimare a surselor cu date observaționale de la rețele de monitorizare pentru a separa contribuția PM2.5 provenită din incendii de cea din alte surse. Acest tip de separare (apportionment) este esențial pentru a înțelege riscurile specifice cauzate de evenimentele de ardere sălbatică, deoarece politicile de reglementare și intervențiile operaționale pot diferi substanțial în funcție de sursă.
Implicații pentru politici, climă și sănătate publică
Această analiză se situează la intersecția schimbărilor climatice, gestionării teritoriale și politicilor de sănătate publică. Condițiile mai calde și secetele prelungite au alungit sezoanele de incendii și au amplificat comportamentul extrem al flăcărilor, ceea ce, la rândul său, crește frecvența și extinderea episoadelor de fum. Decenii de gestionare inadecvată a pădurilor și extinderea construcțiilor în interfața urbană-sălbăticie (wildland-urban interface) au expus mai multe persoane riscului.
Kai Chen, profesor asociat la Yale School of Public Health, a apreciat studiul pentru separarea PM2.5 produs de fum față de alte surse și a reiterat o preocupare largă în comunitatea științifică: PM2.5 de origine incendiu tinde să fie mai dăunător per unitate decât mulți poluanți urbani. Totuși, reglementările actuale privind poluarea aerului tratează adesea emisiile din incendii diferit, considerându-le adesea o sursă "naturală" exceptată. Această lacună de reglementare înseamnă că multe efecte asupra sănătății rămân în afara controalelor curente ale agențiilor de mediu, cum ar fi EPA în Statele Unite.
Retragerile politicilor federale privind climatul și controlul emisiilor amplifică riscul, avertizează autorii. Dacă factorii de bază ai incendiilor extreme — temperaturi în creștere, modificări ale precipitațiilor și aprinderi cauzate de activități umane — continuă neabate, povara pentru sănătatea publică generată de fum va crește probabil. Atenuarea eficientă necesită un pachet complex de măsuri: o gestionare îmbunătățită a pădurilor (inclusiv folosirea arderilor controlate bine planificate), controale mai stricte asupra surselor prevenibile de aprindere, planificare urbană care minimizează expunerea în interfața urbană-sălbatică și monitorizare robustă a calității aerului legată de acțiuni de protecție a sănătății publice.
În practică, aceasta înseamnă implementarea unor sisteme de alertă timpurie care folosesc atât rețele fixe de monitorizare, cât și observații satelitare și modelare numerică pentru a oferi estimări locale de calitate a aerului. În plus, politicile publice ar trebui să susțină accesul la filtre HEPA, programe de distribuire a măștilor de tip respirator (N95/FFP2) în perioadele de expunere ridicată și orientări pentru reducerea infiltrării fumului în clădiri (îmbunătățirea ventilației, etanșarea punctelor de scurgere a aerului).
Din perspectivă economică și socială, costurile sănătății asociate mortalității și morbidității legate de fum — spitalizări, pierderi de productivitate, tratamente pe termen lung — justifică investiții preventive. Planificarea adaptivă, inclusiv reducerea combustibilului la scară, restabilirea unor practici tradiționale de gestionare controlată a vegetației și reglementări de construcție în zonele sensibile pot reduce atât probabilitatea incendiilor extinse, cât și expunerea populației.
Perspective ale experților
"Mesajul este limpede: fumul nu este doar un disconfort episodic, ci un pericol ambiental cronic," spune dr. Lena Morales, epidemiologă de mediu și consilier în sănătate publică specializată în impactul poluării aerului asupra populațiilor vulnerabile. "Avem nevoie de monitorizare locală mai bună, sisteme de avertizare publică care ajung la persoanele din zone rurale și defavorizate, și intervenții la nivel de clădire — filtrare HEPA, opțiuni de încălzire mai curate — care să reducă infiltrarea internă în timpul evenimentelor de fum. Pașii mici se adună atunci când expunerea este răspândită și repetată."
Min Zhang, coautor al studiului, a remarcat că frecvența și intensitatea crescute ale incendiilor sunt centrale pentru concluzii. Reducerea numărului de decese va cere atât măsuri imediate de protecție pentru persoane în timpul episoadelor de fum, cât și strategii pe termen lung care să abordeze factorii climatici și deciziile de folosire a terenului.
De asemenea, autorii recomandă consolidarea capacității de supraveghere epidemiologică pentru a putea monitoriza efectele pe termen lung ale expunerii la fum, colectarea de date la scară mai fină (nivel sub-județean) și integrarea datelor despre comportamente individuale (tutun, activitate în aer liber) în modelele de expunere. Testarea intervențiilor — de la programe de distribuire a filtrelor până la politici locale privind construcțiile și gestionarea combustibilului — este esențială pentru a determina ce acțiuni reduc efectele toxice asupra comunităților.
Studiul nu pretinde a fi ultimul cuvânt. Este un apel la extinderea supravegherii, la rafinarea estimărilor de expunere la scări spațiale și temporale mai fine și la testarea intervențiilor ce pot diminua efectele toxice ale fumului de incendiu asupra comunităților. Pentru că, în timp ce flăcările vizibile pot fi stinse, particulele invizibile pe care le trimit în atmosferă continuă să călătorească și să conteze.
Pe lângă recomandările de reglementare și sănătate publică, articolele de specialitate subliniază necesitatea unui cadru integrat în care datele privind sănătatea, monitorizarea aerului și politicile climatice sunt corelate. Comunitățile locale, autoritățile sanitare și agențiile de mediu trebuie să colaboreze pentru a crea planuri de răspuns care să includă aspecte de echitate — asigurându-se că resursele de protecție ajung la cei mai vulnerabili, inclusiv persoanele cu venituri reduse, lucrătorii în aer liber și populațiile rurale izolată.
În concluzie, recunoașterea fumului de la incendii ca factor de risc major, cu efecte cuantificabile asupra mortalității, schimbă perspectiva asupra gestionării riscului de incendii: nu mai este vorba doar de stingerea flăcărilor, ci și de protejarea sănătății oamenilor pe termen lung prin politici integrate de mediu, sănătate publică și planificare teritorială.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu