De la lână la smalț — o nouă cale pentru regenerarea smalțului

De la lână la smalț — o nouă cale pentru regenerarea smalțului

0 Comentarii Mihai Popescu

6 Minute

De la lână la alb — o nouă cale pentru regenerarea smalțului

Cercetătorii de la King's College London au dezvoltat o metodă care folosește keratina — o proteină structurală comună regăsită în păr și lână — pentru a stimula formarea unui mineral asemănător smalțului pe dinți. Abordarea ar putea duce la produse topice, cum ar fi paste de dinți pentru uz zilnic sau geluri aplicate de clinicieni care refac smalțul uzat sau afectat, oferind o alternativă potențială la rășinile sintetice și la tratamentele cu fluor care nu refac structura.

Context științific: De ce dinții nu se vindecă ca osul

Smalțul dentar este un țesut foarte mineralizat compus în mare parte din cristale de hidroxiapatită. Spre deosebire de os, smalțul nu are celule vii care să repare daunele odată ce acestea apar. Eroziunea din cauza dietelor acide, igienei orale insuficiente sau uzurii legate de vârstă expune dentina, mai moale, și declanșează pierderea structurală permanentă. Cariile dentare și eroziunea smalțului pot reduce rezistența și rigiditatea unui dinte cu până la 95%, cauzând durere, sensibilitate, carii și, în cazuri severe, pierderea dinților și modificări ale osului maxilar.

Cum stimulează keratina formarea mineralului asemănător smalțului

În experimente de laborator, echipa a extras keratina din lâna de oaie și a suspendat-o într-o soluție de salivă artificială bogată în ioni de calciu și fosfat. Keratina a acționat ca o schelă de nucleație, atrăgând ionii minerali din fluid și ghidând asamblarea lor într-un strat dens, asemănător smalțului. Când a fost combinată cu diferite tipuri de keratină și proteine adiționale, cercetătorii au proiectat o structură ierarhică, cu niveluri înnădite, care a imitat arhitectura multi-nivel a smalțului — îmbunătățind rezistența mecanică, durabilitatea și rezistența la degradare.

Descoperiri cheie și implicații

Acoperirea derivată din keratină a umplut leziuni mici și a format o suprafață sidefie, asemănătoare smalțului, care a restabilit proprietățile de protecție și funcționale ale zonelor tratate. Deoarece materialul este un mineral ghidat de proteină, nu o rășină pur sintetică, seamănă mai mult cu smalțul natural ca structură și ar putea evita unele probleme de toxicitate și sustenabilitate asociate materialelor restaurative actuale. Cercetătorii propun ca formulările pe bază de keratină să fie livrate ca paste de dinți eliberate fără prescripție sau ca vernisuri profesionale aplicate în clinici.

Avantaje față de tratamentele actuale

Abordările restaurative curente — rășini compozite și plombe — sunt mecanic inferioare smalțului natural, pot necesita înlocuire în timp și se bazează pe polimeri derivați din petrol și resurse neregenerabile. Fluorul ajută la încetinirea demineralizării, dar nu poate restaura complet smalțul pierdut. O abordare de mineralizare ghidată de keratină se bazează pe o schelă biologică pentru a regenera mineralul in situ, posibil permițând reparații durabile și reducând risipa de resurse.

Perspective practice: calendar, scalabilitate și sustenabilitate

Investigatorii sugerează că potențialii boosteri de smalț pe bază de keratină ar putea ajunge pe piață în doi până la trei ani, în funcție de testele clinice și de parteneriatele din industrie. Modelul de producție susține, de asemenea, obiectivele economiei circulare: keratina poate fi obținută din subproduse agricole sau textile — un concept „deșeu-în-sănătate” care ar putea reduce amprenta de mediu în timp ce aduce un beneficiu medical. Totuși, sunt necesare teste suplimentare pentru a demonstra aderența pe termen lung, rezistența la forțele orale și siguranța în populații diverse de pacienți.

Limitări și pașii următori

Mineralizarea realizată în laborator diferă de condițiile din cavitatea bucală umană. Provocările cheie includ asigurarea biodisponibilității mineralelor adânc în leziuni, confirmarea durabilității sub forțele masticatorii și pH-urile fluctuale, precum și îndeplinirea standardelor de reglementare pentru produsele dentare. Trialurile clinice pe scară largă vor fi esențiale pentru a determina dacă formulările cu keratină pot repara cavități profunde sau sunt mai eficiente pentru eroziunea în stadii incipiente și remineralizarea superficială.

Opinia unui expert

Dr. Maria R. Santos, o fictivă cercetătoare în materiale dentare cu experiență în mineralizare biomimetică, comentează: „Folosirea keratinei ca șablon pentru asamblarea hidroxiapatitei este un exemplu elegant de proiectare a biomaterialelor. Dacă rezultatele clinice vor valida constatările din laborator, această metodă ar putea muta medicina preventivă dentară de la întreținere protectivă la regenerare activă. Scalabilitatea și aprovizionarea cu keratină din deșeuri textile fac ideea atractivă comercial și din punct de vedere ecologic, însă studiile de uzură pe termen lung vor fi decisive.”

Din partea echipei de studiu, Sherif Elsharkawy, un odontolog de la King's College London și autorul principal al studiului, a observat: „Intrăm într-o eră palpitantă în care biotehnologia ne permite să nu doar tratăm simptomele, ci să restaurăm funcția biologică folosind materiale asemănătoare celor ale corpului. Cu dezvoltarea ulterioară și parteneriatele potrivite din industrie, am putea în curând să creștem zâmbete mai puternice și mai sănătoase din ceva la fel de simplu precum o tunsoare.”

Tehnologii înrudite și perspective viitoare

Abordarea keratină-smalț completează alte strategii biomimetice, inclusiv mineralizarea ghidată de peptide și nanomaterialele pe bază de fosfat de calciu. Strategiile combinate ar putea îmbunătăți penetrarea în leziunile subsuperficiale sau integra agenți antimicrobieni pentru a combate bacteriile care provoacă carii. Pe termen lung, abordările regenerative pot reduce nevoia de restaurări repetate și ar putea orienta îngrijirea dentară către prevenție și reparații biologice.

Concluzie

Regenerarea smalțului bazată pe keratină reprezintă un progres promițător în biomateriale, cu potențial de a repara pierderea timpurie a smalțului, de a restabili funcția și de a diminua amprenta de mediu a materialelor dentare. Deși rezultatele de laborator sunt încurajatoare și un calendar pe termen scurt este plauzibil, validarea clinică, testarea durabilității și revizuirea reglementară rămân pași necesari înainte ca paste de dinți sau vernisuri pe bază de keratină să devină disponibile pe scară largă. Dacă vor avea succes, aceste tehnologii ar putea transforma îngrijirea orală de rutină și ar demonstra cum biomoleculele provenite din deșeuri pot fi reutilizate în soluții medicale de valoare ridicată.

Sursa: sciencealert

Fiecare zi aduce ceva nou. Sunt aici să vă țin la curent cu cele mai proaspete știri din știință și sănătate.

Comentarii

Lasă un Comentariu