6 Minute
O nouă terapie hibridă cu celule imune a prevenit complet și a inversat diabetul zaharat tip 1 la șoareci fără imunosupresie pe termen lung, potrivit cercetătorilor de la Stanford School of Medicine. Prin crearea unui sistem imunitar mixt care conține celule atât de la donator, cât și de la receptor, echipa a restabilit insulele producătoare de insulină și a blocat atacul autoimun care cauzează boala.
De ce contează această abordare: resetează sistemul imunitar și înlocuiește insulele
Diabetul zaharat tip 1 este o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar confundă celulele beta ale insulelor pancreatice cu agenți invadatori și le distruge. Fără aceste celule, producția de insulină se prăbușește și reglarea glicemiei eșuează. Transplantul convențional de insule poate restabili producția de insulină, dar celulele transplantate se confruntă cu același atac autoimun — iar pacienții au nevoie adesea de medicamente imunosupresoare pe viață pentru a preveni respingerea.
Echipa de la Stanford a urmat o cale diferită: în loc să se limiteze la înlocuirea insulelor, cercetătorii au pregătit receptorii astfel încât sistemul lor imunitar să poată accepta celulele donatorului și să funcționeze în echilibru cu acestea. Strategia hibridă combină celule stem hematopoietice (formatoare de sânge) și insule donatoare cu un protocol de condiționare care repornește subtil sistemul imunitar al primitorului. Rezultatul este un sistem imunitar hibrid sau chimeric, format din celule imune atât ale receptorului, cât și ale donatorului, care tolerează insulele transplantate fără necesitatea imunosupresiei continue.
Cum a funcționat experimentul: condiționare, transplant și toleranță
În studiu, șoareci prediabetici și diabetici au primit un protocol scurt de condiționare: un ciclu scurt de inhibitor al sistemului imunitar, radiații la doze mici și anticorpi selectați concepuți să reducă populații imune specifice, dar fără a distruge complet sistemul. Celulele stem sanguine de la donator au fost infuzate împreună cu insule sănătoase de la donator.

Animalelor li s-a aplicat un tratament de condiționare pentru a le pregăti sistemul imunitar înainte de transplantul celular.
Această condiționare ușoară a permis celulelor stem donatoare să se fixeze și să genereze o populație de celule imune de origine donator care a coexistat cu celulele imune ale gazdei. În loc să declanșeze boala de tip graft-versus-host (GvHD) — o complicație frecventă când celulele unui individ atacă un altul — animalele hibride au menținut echilibrul imun. Insulele transplantate au fost protejate, iar funcția celulelor beta s-a recuperat, normalizând glicemia la șoarecii cu diabet instalat și prevenind boala la animalele prediabetice.
Rezultate cheie și implicații științifice
Rezultatele sunt remarcabile: terapia a prevenit instalarea diabetului la șoareci cu risc crescut și a inversat boala manifestă la alții. Important, niciunul dintre animalele tratate nu a dezvoltat boala graft-versus-host pe parcursul perioadei de observație, iar funcția imunitară s-a întors la normal, cu excepția toleranței specifice față de insulele donator. Un mic subset de celule din insule a prezentat inflamație ușoară, dar nu a fost distrus — un semnal încurajator că au acționat mecanisme de toleranță specifice, nu o suprimare generalizată a imunității.
Autorul principal, Seung Kim de la Stanford, a descris abordarea ca fiind potențial transformatoare, sugerând că strategii hibride similare ar putea fi extinse la alte boli autoimune și la transplanturi de organe solide. Amestecarea celulelor imune ale donatorului și receptorului pentru a induce toleranță nu este complet nouă — studii anterioare în transplant, inclusiv cercetări precedente ale acestui grup, au demonstrat că principiul poate funcționa — însă aplicarea sa în diabetul tip 1 și combinarea cu înlocuirea insulelor reprezintă un pas major înainte în terapia celulară și transplantul de insule pancreatice.
Provocări viitoare: aprovizionare, scalare și translatare la oameni
În ciuda rezultatelor promițătoare, rămân obstacole semnificative înainte ca pacienții umani să poată beneficia. Insulele umane donate sunt rare și, de regulă, disponibile doar post-mortem; protocoalele clinice ar necesita celule stem sanguine asortate împreună cu insulele pentru ca strategia hibridă să funcționeze conform planului. Cercetătorii investighează modalități de a crește supraviețuirea celulelor donate și analizează dacă insulele ar putea fi generate în laborator din celule stem pluripotente pentru a asigura o sursă fiabilă.
Alte întrebări deschise includ numărul optim de celule stem donatoare și de insule necesar, regimul de condiționare precis care să echilibreze eficacitatea cu siguranța și durabilitatea pe termen lung a toleranței. Echipa subliniază că pașii clinici de bază folosiți pentru a crea sisteme imunitare hibride sunt deja aplicați în alte contexte medicale, ceea ce ar putea accelera proiectarea trialurilor clinice pentru persoane cu diabet zaharat tip 1.
Perspective ale experților
„Strategia duală de a înlocui celulele beta pierdute, în timp ce reeducăm sistemul imunitar, abordează ambele fațete ale problemei”, spune dr. Laura Chen, imunolog și cercetător în transplant neafiliată studiului. „Dacă starea imună hibridă se dovedește durabilă la oameni, ar putea reduce sau elimina nevoia de imunosupresie cronică — un avantaj clinic major.”
Autorii sunt prudenți, dar optimiști. Ei accentuează că, deși rezultatele nu se traduc încă direct la oameni, conceptul mecanic — crearea unei chimerisme controlate pentru a induce toleranță antigen-specifică — este deja prezent în practica clinică pentru alte afecțiuni. Cu optimizări suplimentare și producție celulară scalată, această abordare hibridă ar putea schimba modul în care privim bolile autoimune și terapiile bazate pe celule.
Până acum, cercetarea reprezintă un progres semnificativ: o demonstrație de laborator că autoimunitatea și înlocuirea celulară pot fi abordate concomitent. Drumul către trialuri umane va implica rezolvarea unor puzzle-uri logistice și biologice, dar perspectiva unei strategii curative pentru diabetul zaharat tip 1 a devenit vizibil mai apropiată.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu