5 Minute
În ultimul secol, multe țări cu venituri ridicate au înregistrat creșteri dramatice ale duratei medii de viață. O nouă analiză internațională, însă, arată că aceste câștiguri au început deja să încetinească: deși speranța de viață va continua să crească în națiunile dezvoltate, ritmul de îmbunătățire este aproximativ jumătate din ceea ce era la începutul secolului XX. Această schimbare face puțin probabil ca cohortele recente să atingă în medie vârsta de 100 de ani fără progrese medicale majore.
Study scope and methods
Cercetarea a reunit date istorice de populație pentru 23 de țări cu venituri ridicate și mortalitate scăzută și a aplicat șase modele diferite de prognoză pentru a proiecta longevitatea viitoare pentru cohorte născute în principal între 1939 și 2000. Combinând date demografice empirice cu mai multe abordări statistice, echipa a redus părtinirea specifică fiecărui model și a estimat îmbunătățirile generaționale ale speranței de viață de-a lungul secolului XX.
Principala constatare: cohortele născute după sfârșitul anilor 1930 arată câștiguri generaționale semnificativ mai mici în durata medie a vieții decât cohortele anterioare. Analiza raportează o creștere medie de aproximativ 5,5 luni pe generație pentru persoanele născute între 1900 și 1938, comparativ cu doar 2,5–3,5 luni pe generație pentru cele născute între 1939 și 2000.
Why progress has slowed
Cercetătorii atribuie încetinirea în mare parte randamentelor descrescătoare ale îmbunătățirilor în supraviețuirea infantilă și din primii ani de viață. Mare parte din creșterea speranței de viață din secolul XX a rezultat din reduceri drastice ale mortalității infantile prin vaccinuri, antibiotice, nașteri mai sigure și îmbunătățiri ale igienei. În multe țări bogate, aceste câștiguri au fost în mare parte realizate, lăsând mai puțin spațiu pentru creșteri rapide produse de aceleași cauze.
În același timp, îmbunătățirile în supraviețuirea adulților se confruntă acum cu constrângeri biologice și sociale diferite: bolile cronice, factorii de stil de viață, expunerile de mediu și afecțiunile complexe legate de vârstă, precum demența, reprezintă provocări mai dificile decât amenințările infecțioase din primele etape ale vieții de acum un secol. După cum a observat Héctor Pifarré i Arolas (University of Wisconsin–Madison), în absența unor descoperiri majore care să extindă direct durata vieții umane, chiar și îmbunătățiri substanțiale în supraviețuirea adulților sunt puțin probabile să restabilească ritmul de creștere din primele decenii ale secolului XX.
Implications for policy and planning
Creșterile mai lente ale speranței de viață au consecințe practice. Guvernele, fondurile de pensii și sistemele de sănătate își bazează bugetarea pe termen lung și infrastructura pe proiecțiile demografice. Așteptarea unor creșteri continue și rapide ale longevității poate conduce la pensii subfinanțate sau la capacitate insuficientă pentru îngrijirea persoanelor vârstnice. La nivel individual, așteptări mai clare privind durata probabilă a vieții influențează planificarea pensionării, asigurările și investițiile personale în sănătate.
Studiul subliniază, de asemenea, variațiile geografice și socioeconomice: mediile globale maschează disparități, iar speranța de viață rămâne sensibilă la politica de sănătate publică, condițiile socioeconomice și accesul la îngrijiri medicale. Factorii de stil de viață — exercițiul fizic, alimentația, fumatul, expunerea la poluare și chiar proximitatea față de coastă — continuă să influențeze rezultatele individuale și reprezintă domenii în care politici și schimbări comportamentale pot aduce beneficii semnificative.
Research gaps and future directions
Autorii subliniază că proiecțiile lor presupun absența unei descoperiri medicale fără precedent. Progrese precum terapiile anti-îmbătrânire eficiente, terapiile genice la scară largă sau inovații majore în prevenția bolilor cronice ar putea modifica traiectoriile. Studiul indică astfel zone în care cercetarea și investițiile în sistemele de sănătate ar putea fi cele mai eficiente, în special în abordarea bolilor asociate vârstei și în extinderea accesului la îngrijire preventivă dovedită.
Expert Insight
Dr. Elena Ruiz, o cercetătoare fictivă în sănătatea populației: "Acest studiu readuce în prim-plan atenția asupra zonelor în care s-au obținut cel mai ușor câștiguri în istorie — protecția copiilor și a sugarii. Acum frontiera este reprezentată de vârste mai înaintate, ceea ce necesită instrumente diferite: modele integrate de îngrijire a bolilor cronice, medicină de precizie și politici sociale care reduc inegalitățile. Ritmurile mai lente de câștig la nivel populațional nu înseamnă că longevitatea individuală nu poate îmbunătăți; înseamnă doar că "fructele la îndemână" s-au epuizat și sunt necesare strategii noi."
Conclusion
Creșterea fără precedent a speranței de viață din prima jumătate a secolului XX — determinată în mare parte de reducerile mortalității infantile — pare puțin probabil să se repete curând în țările bogate. Deși duratele medii de viață ar trebui să continue să crească modest, ritmul este estimat a rămâne substanțial mai scăzut decât în generațiile trecute. Această schimbare are implicații directe pentru politici publice, planificarea în domeniul sănătății și strategiile personale de pensionare și subliniază importanța cercetării țintite asupra bolilor legate de vârstă și a accesului echitabil la progresele medicale.
Sursa: sciencealert
Comentarii