8 Minute
Rezumat și aspecte principale ale studiului
Un amplu studiu observațional danez care a urmărit peste 85.000 de adulți arată că persoanele cu indice de masă corporală (IMC) foarte scăzut se confruntă cu o mortalitate semnificativ mai mare decât cele aflate la capătul mediu sau superior al intervalului considerat convențional „sănătos”. Cercetarea, prezentată la reuniunea anuală a European Association for the Study of Diabetes și încă neevaluată prin peer review, a identificat o relație în formă de U între IMC și mortalitatea prin toate cauzele: riscul excesiv cel mai mare a apărut la IMC-urile cele mai scăzute, în timp ce mortalitatea a crescut din nou doar la IMC foarte mari.
Mai precis, participanții cu IMC sub 18,5 au avut aproape de trei ori mai mult risc de deces prematur comparativ cu grupul de referință cu IMC 22,5–24,9. Persoanele aflate la capătul inferior al intervalului tradițional „sănătos” (18,5–19,9) au avut aproximativ dublul riscului, iar chiar și cei cu IMC 20,0–22,4 au înregistrat un risc crescut (aproximativ 27% mai mare) în comparație cu grupul de referință. În schimb, persoanele în tranșele de IMC clasificate în general ca supraponderale sau ușor obeze (25–35) nu au prezentat o creștere semnificativă statistic a mortalității în acest lot; doar cei cu IMC ≥40 au înregistrat un risc marcat mai mare (aproximativ 2,1 ori).
Aceste tipare complică ipotezele comune conform cărora un IMC mai mic este întotdeauna protector și ridică întrebări despre modul în care pragurile IMC ar trebui interpretate în practica clinică contemporană și în comunicarea pentru sănătate publică.
Context științific și ce măsoară IMC
Indicele de masă corporală este un raport simplu al greutății (kg) la înălțime pătrată (m2) conceput ca instrument de screening la nivel populațional pentru categorii ale mărimii corporale: subponderal, greutate sănătoasă, supraponderalitate și obezitate. IMC este utilizat pe scară largă deoarece este ieftin și ușor de calculat, dar este un proxy blunt care nu diferențiază masa grasă de masa slabă și nici nu surprinde distribuția grăsimii (viscerală versus subcutanată), calitatea dietei, nivelul de fitness sau alți markeri metabolici.
Istoric, pragurile IMC au fost dezvoltate folosind seturi de date dominate de bărbați albi europeni. Ca rezultat, categoriile standard pot clasifica greșit riscul în rândul grupurilor rasiale și etnice. Mai multe țări și servicii de sănătate ajustează acum pragurile IMC pentru populații specifice atunci când dovezile susțin modele de risc diferite pentru diabet, boli cardiovasculare și alte rezultate.
Mecanisme: de ce un IMC foarte scăzut poate crește riscul
Rezerve fiziologice și reziliența la boală
Masa corporală scăzută poate reflecta rezerve limitate de energie și nutrienți. În timpul unei boli acute, traumei sau stresului prelungit, organismul consumă depozitele de grăsime și mușchi pentru a satisface cerințele metabolice. Persoanele cu foarte puțină masă adiposă și musculară pot avea o reziliență redusă: își epuizează rezervele mai rapid, ceea ce afectează recuperarea, răspunsul imun și capacitatea de a tolera tratamentele.
Pierdere involuntară în greutate ca semn al bolii
Pierderea involuntară în greutate precede frecvent diagnostice precum cancerul, infecțiile cronice și tulburările metabolice, inclusiv diabetul de tip 1. În analizele de cohortă, IMC scăzut poate fi astfel atât o vulnerabilitate causală, cât și un semnal al unei boli preexistente care crește riscul de mortalitate pe termen scurt. Autorii danezi recunosc că unii participanți probabil au făcut investigații imagistice pentru probleme medicale suspectate — introducând un potențial bias de cauzalitate inversă.
Descoperiri cheie și implicații pentru clinicieni și sănătatea publică
Constatarea principală — o curbă a mortalității în formă de U, cu cel mai mare risc la IMC foarte scăzut și foarte ridicat — întărește două idei importante: în primul rând, a fi subponderal nu este lipsit de consecințe, în special la adulții în vârstă; în al doilea rând, un IMC modest mai ridicat nu se traduce întotdeauna printr-o mortalitate mai mare în populații moderne, gestionate medical. Progresele în tratamentul afecțiunilor legate de obezitate (de exemplu, controlul tensiunii arteriale, statinele și terapiile pentru diabet) pot muta intervalul IMC asociat cu mortalitatea cea mai scăzută.
Autorii sugerează că, cel puțin în această cohortă daneză, banda de IMC 22,5–30,0 poate corespunde acum celui mai redus risc de mortalitate. Această observație este specifică populației studiate și nu ar trebui extrapolată necriticat la alte grupuri demografice sau folosită ca singurul ghid pentru îngrijirea individuală.
Limitări și considerații metodologice
Acest studiu este observațional și preliminar, cu mai multe limitări de luat în considerare:
- Confuzie și cauzalitate inversă: IMC scăzut poate reflecta o boală subiacentă care determină mortalitatea, mai degrabă decât IMC-ul să fie cauza independentă a decesului. Cohorta a inclus participanți care au avut scanări clinice pentru probleme de sănătate suspectate, ceea ce poate introduce bias.
- Măsură unică vs schimbare longitudinală: o singură măsurătoare a IMC nu surprinde istoricul greutății sau pierderea recentă involuntară în greutate, ambele având implicații prognostice diferite.
- Generalizabilitate: eșantionul este danez; diferențele genetice, de mediu și ale sistemului de sănătate înseamnă că rezultatele pot să nu se aplice universal.
- IMC ca metric imperfect: dependența exclusivă de IMC omite masa musculară, distribuția grăsimii, nivelul de fitness, calitatea dietei și factorii socioeconomici care influențează puternic rezultatele de sănătate.
Având în vedere aceste constrângeri, datele sunt informative pentru generarea de ipoteze și subliniază necesitatea de a încorpora măsuri clinice mai bogate (biomarkeri sanguini, imagistică, statut funcțional, evaluare a dietei și activității) atunci când se iau decizii individualizate de sănătate.
Relevanță pentru politici și practica clinică
Studiul adaugă la baza de dovezi care impune re-evaluarea pragurilor rigide ale IMC pentru luarea deciziilor clinice. Multe sisteme de sănătate folosesc în prezent praguri de IMC pentru a determina accesul la tratamente (de exemplu, eligibilitatea pentru anumite intervenții chirurgicale sau servicii de fertilitate). Dacă pragurile IMC nu reflectă cu acuratețe riscul în populații diverse, ele pot produce rezultate inechitabile. Autorii și comentatorii recomandă combinarea IMC cu evaluări suplimentare când este posibil și avertizează împotriva utilizării IMC în izolare pentru decizii cu mize mari.
Perspectiva unui expert
Dr. Elena Martin, comunicator științific și epidemiolog, comentează: "Această analiză daneză evidențiază un tema recurentă în sănătatea populațională: metricile simple sunt valoroase, dar inerent limitate. IMC este un instrument eficient de screening, dar nu o măsură definitivă a sănătății. Din punct de vedere clinic, trebuie să interpretăm un IMC scăzut ca pe un posibil semnal de fragilitate sau boală subiacentă, în special la adulții vârstnici, și să îl asociem cu evaluări funcționale și teste de laborator. În comunicarea publică, e important să evităm formulările binare — subțire nu înseamnă întotdeauna sănătos, iar greutatea mai mare nu este întotdeauna dăunătoare. Contextul contează."
Direcții viitoare de cercetare
Pentru a clarifica cauzalitatea și implicațiile clinice, studiile viitoare ar trebui să:
- Utilizeze designuri longitudinale care urmăresc traiectoriile în greutate și intenționalitatea schimbării ponderale.
- Combine IMC cu măsuri de compoziție corporală (DEXA, bioimpedanță), distribuție a grăsimii (circumferința taliei, imagistică) și markeri metabolici.
- Exploreze heterogenitatea după vârstă, sex, etnie și statutul de comorbiditate pentru a stabili profiluri de risc specifice populațiilor.
- Investigheze mecanismele care leagă IMC scăzut de mortalitate, inclusiv sarcopenia, disfuncția imună și tolerabilitatea la tratament în bolile cronice.
Asemenea lucrări pot ghida o stratificare a riscului mai rafinată și decizii de politică mai echitabile privind pragurile bazate pe IMC în îngrijirea sănătății.
Concluzie
Studiul de cohortă danez subliniază că IMC foarte scăzut este asociat cu o mortalitate substanțial mai mare, în timp ce un IMC moderat ridicat nu a corespuns unui risc crescut în această populație, cu excepția obezității extreme. Aceste rezultate nu condamnă sau aprovă IMC ca metrică universală a sănătății; mai degrabă, ele evidențiază limitele sale și necesitatea unei interpretări nuanțate. Clinicienii și practicienii în sănătate publică ar trebui să trateze IMC scăzut ca pe un posibil semnal de vulnerabilitate, să evalueze contextul clinic mai larg și să avanseze spre evaluări integrate care combină antropometria cu măsuri metabolice, funcționale și determinanți sociali ai sănătății. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina cum se pot adapta cel mai bine pragurile IMC și ghidurile clinice în populații și contexte de îngrijire a sănătății diverse.
Sursa: sciencealert
Comentarii