5 Minute
Prezentare generală și context științific O echipă internațională de cercetători a dezvoltat un test genetic avansat—scorul poligenic (PGS)—care îmbunătățește considerabil predicția timpurie a riscului genetic crescut de indice de masă corporală (IMC) la copii. Scorurile poligenice sumarizează efectele mici ale numeroaselor variante genetice din genom pentru a estima predispoziția la trăsături complexe, precum IMC. Acest tip de predicție genetică este tot mai folosit în epidemiologia genetică și medicina personalizată, cu scopul identificării persoanelor care ar putea beneficia de intervenții preventive timpurii sau adaptate profilului genetic.
Designul studiului, surse de date și metodologie Noul PGS a fost construit folosind date genomice la scară largă de la peste 5,1 milioane de persoane—unul dintre cele mai mari seturi de date pentru predicție poligenică de până acum. Cercetătorii au validat scorul în mai multe cohorte independente care au inclus atât măsurători în serie ale IMC, cât și informații genetice pentru sute de mii de persoane. Prin combinarea PGS cu alți factori predictivi clasici, echipa a evaluat cât din variația IMC la vârste ulterioare poate fi explicată prin variația genetică moștenită, la diferite vârste și pe diverse origini etnice.
Rezultate cheie și implicații Studiul arată că scorul poligenic poate preconiza o parte semnificativă din variația viitoare a IMC, chiar din primii ani de viață. De exemplu, scorul PGS evaluat la vârsta de cinci ani a explicat în jur de 35% din variația IMC la vârsta de 18 ani în cohortele europene studiate, respectiv aproximativ 17,6% din variația IMC la europenii de vârstă mijlocie. Totuși, performanța predictivă a variat semnificativ în funcție de origine: la populațiile subreprezentate, precum grupuri din mediul rural ugandez, scorul explica doar 2,2% din variația IMC. Diferența se datorează atât subreprezentării genomurilor africane în datele de instruire, cât și diversității genetice ridicate a populațiilor africane.
O altă observație notabilă este că persoanele cu predispoziție genetică mai mare pentru IMC ridicat au avut tendința să piardă mai mult în greutate în primul an al programelor structurale de slăbire, dar au manifestat și o probabilitate mai mare de recâștig ponderal ulterior. Acest lucru sugerează că riscul genetic nu este strict determinist: indivizii cu risc poligenic ridicat pot răspunde la intervenții de stil de viață, însă menținerea pe termen lung este mai dificilă.
Limitări și considerații etice Deși PGS oferă o îmbunătățire considerabilă față de scorurile anterioare—fiind uneori de două ori mai precis—genetica rămâne doar o parte a ecuației riscului. Factorii de mediu, comportamentali, socio-economici și de dezvoltare modelează la rândul lor IMC-ul pe parcursul vieții. Mai mult, IMC-ul ca indicator este o aproximare imperfectă a compoziției corporale și a stării de sănătate; tot mai multe studii recomandă utilizarea unor măsuri suplimentare (raport talie-înălțime sau masă grasă măsurată prin DXA) pentru evaluarea clinică.
Echitate și reprezentare Scăderea performanței predictive pentru grupurile cu origini subreprezentate subliniază necesitatea extinderii diversității bazelor de date genomice pentru ca scorurile poligenice să poată fi aplicate echitabil. Fără această diversitate, riscul este de a accentua inegalitățile de sănătate în practica clinică și sănătatea publică.
Aplicații, tehnologii și perspective viitoare Aplicațiile pe termen scurt includ prevenirea țintită: identificarea copiilor cu risc genetic crescut înainte de vârsta de cinci ani ar putea oferi părinților și medicilor un interval mai larg pentru promovarea unei nutriții sănătoase, activității fizice și a unui mediu favorabil dezvoltării armonioase. Integrarea cu instrumente de sănătate digitală, dosare medicale electronice și programe comportamentale ar putea facilita trasee personalizate de prevenție. Pe viitor, îmbunătățirile vor depinde de extinderea bazelor de date genomice diverse, de rafinarea modelelor astfel încât să prezică rezultate clinice relevante (nu doar IMC) și de testarea modului optim de integrare a riscului genetic cu factorii de mediu și sociali.
Perspectiva experților Cercetătorii subliniază că noul scor poligenic reprezintă un progres semnificativ către o predicție genetică utilă clinic pentru riscul de obezitate. Ei avertizează însă că predictibilitatea variază în funcție de vârstă și origine etnică, iar aplicarea sa necesită atenție la aspectele etice, consimțământ și posibilele efecte psihosociale asupra familiilor.
Concluzie Noul scor poligenic oferă un instrument mai puternic pentru identificarea precoce a copiilor cu risc genetic de IMC crescut, deschizând perspectiva unor acțiuni preventive extinse. Totuși, limitările—mai ales precizia redusă la populațiile subreprezentate și imperfecțiunea IMC ca indicator al sănătății—impun utilizarea cu precauție, ca parte a unei abordări complexe ce combină genetica, mediul și comportamentul. Extinderea viitoare a datelor genomice diverse și studiile clinice de aplicare vor determina dacă predicțiile genetice pot fi integrate responsabil în practica medicală obișnuită și strategiile de sănătate publică.
Sursa: nature
Comentarii