5 Minute
Rezumat și context
O cercetare de teren pe termen lung a detectat scăderi abrupte ale populațiilor de insecte zburătoare într-o pajiște subalpină izolată, sugerând că încălzirea climatică — mai degrabă decât folosirea directă a terenurilor de către oameni — este un factor principal al pierderilor. Un studiu pe termen lung arată că populațiile de insecte se prăbușesc chiar și în habitate montane pristine, indicând schimbările climatice drept un motor cheie al pierderii biodiversității. Credit: Shutterstock
Cercetători de la University of North Carolina at Chapel Hill raportează că abundența insectelor într-o pajiște subalpină din Colorado a scăzut constant pe parcursul a două decenii. Rezultatul are interes larg pentru biologia conservării, ecologia insectelor și știința climatică deoarece insectele furnizează servicii ecosistemice critice — inclusiv polenizare, cicluri de nutrienți și susținerea rețelelor trofice — și sunt indicatori sensibili ai schimbărilor de mediu.
Designul studiului, situl și metodele
Investigatorul principal, Keith Sockman, profesor asociat de biologie la UNC–Chapel Hill, a compilat date din 15 sezoane de teren acoperind 2004–2024 într-o singură pajiște subalpină din Colorado. Situl dispune de 38 de ani de înregistrări meteorologice continue și prezintă dovezi minime de perturbare directă umană, oferind o ocazie rară de a examina tendințele insectelor într-un peisaj relativ "neatins".
Eșantionarea s-a concentrat pe insectele zburătoare și a folosit capcane standardizate și vizite repetate de-a lungul anilor pentru a genera metrici comparabili de abundență. Analiza lui Sockman a identificat o scădere medie anuală a abundenței insectelor de 6,6 procente, ceea ce se acumulează într-o reducere de 72,4% pe fereastra de observație de 20 de ani. Modelele statistice au indicat temperaturile mai ridicate de vară ca un puternic corelator al declinului, după ce s-a ținut cont de variabilitatea sezonieră și interanuală.
Constatări cheie și implicații ecologice
Studiul completează un gol geografic și ecologic important în monitorizarea insectelor: majoritatea declinurilor publicate au fost documentate în peisaje modificate de om (zone agricole, habitate fragmentate și zone urbane). Găsirea unor declinuri comparabile sau chiar mai mari într-o pajiște montană în mare parte nedisturbată întărește argumentul că factori la scară largă, precum schimbările climatice, modifică comunitățile de insecte dincolo de pierderea locală a habitatului.
În termeni practici, o reducere multi-decadală de această amploare poate perturba rețelele de polenizare, încetini descompunerea și ciclul nutrienților și reduce disponibilitatea prăzii pentru păsări insectivore, amfibieni și mamifere mici. Ecosistemele montane găzduiesc multe specii local adaptate și endemice; scăderile abundenței insectelor acolo pot avea deci consecințe disproporționate pentru biodiversitatea regională și reziliența ecologică.
Sockman a rezumat miza ecologică observând că insectele furnizează funcții esențiale ale ecosistemului și sunt deosebit de vulnerabile la schimbările de mediu. El a subliniat urgența extinderii monitorizării pe termen lung în diverse ecosisteme pentru a distinge între factorii de stres locali și efectele climatice mai largi.
Context științific și mecanisme
Oamenii de știință care studiază declinurile insectelor indică mai multe mecanisme legate de climă: creșterea temperaturilor de vară poate împinge speciile dincolo de toleranțele lor termice, poate altera fenologia (momentul apariției etapelor din ciclul de viață) și poate modifica sincronizarea plantă–polenizator. În sistemele montane, speciile au opțiuni limitate de migrare spre altitudini mai mari odată ce ajung la limitele înalte, creând risc de dispariție pentru endemicele cu arii înguste.
Înregistrările meteorologice pe termen lung de la sit au întărit legătura dintre tendințele de încălzire și declinurile insectelor, deși autorii avertizează că interacțiunile cu alți factori (de exemplu, boli, poluanți atmosferici, efecte indirecte prin schimbări în vegetație) nu pot fi excluse fără studii extinse pe mai multe situri.
Perspective de la experți
Dr. Hannah Reeves, o ecologă de conservare fictivă cu experiență în monitorizarea alpină, a comentat: "Acest studiu este un semnal clar că chiar și habitatele intacte nu sunt protejate de schimbările determinate de climă. Avem nevoie de monitorizare coordonată pe termen lung a insectelor pe transee de altitudine pentru a identifica speciile vulnerabile și a informa răspunsuri de conservare țintite."
Relevanță pentru conservare și direcții viitoare
Constatările subliniază necesitatea combinării reducerii emisiilor climatice cu monitorizarea biodiversității și strategii adaptive de conservare. Pași practici următori includ înființarea unor parcele suplimentare de monitorizare a insectelor pe termen lung în peisaje izolate, integrarea datelor despre insecte în modele de impact climatic și prioritizarea coridoarelor de habitat, acolo unde este fezabil, pentru a permite schimbări ale arealului.
Concluzie
Acest studiu pe termen lung realizat de UNC–Chapel Hill demonstrează scăderi semnificative ale abundenței insectelor zburătoare într-o pajiște subalpină minim perturbată, temperaturile mai ridicate de vară reieșind ca un posibil factor cauzal. Arătând că și habitatele montane îndepărtate experimentează pierderi puternice de insecte, cercetarea evidențiază scala globală a provocării pentru biodiversitate și importanța monitorizării susținute și a acțiunii climatice pentru protejarea serviciilor ecosistemice și a speciilor montane endemice.
Sursa: scitechdaily
Comentarii