7 Minute
O pastilă zilnică poate părea nesemnificativă. Efectul însă ar putea fi important. O amplă revizuire a studiilor randomizate sugerează că acizii grași omega‑3 — tipul întâlnit frecvent în suplimentele cu ulei de pește — pot reduce comportamentul agresiv cu până la 28% pe termen scurt.
Ce a descoperit revizuirea
Cercetătorii au agregat date din studii randomizate, controlate, desfășurate pe aproape trei decenii. În total au examinat 29 de trialuri cu 3.918 participanți, publicate între 1996 și 2024. Studiile individuale au durat, în medie, aproximativ 16 săptămâni și au acoperit un spectru larg de persoane, de la copii sub 16 ani până la adulți în vârstă de 50–60 de ani. Rezultatul principal a fost o reducere modestă, dar consecventă, a agresivității, observată la diferite vârste, sexe și contexte clinice.
Este important că efectul nu s‑a limitat la un singur tip de furie: meta‑analiza a raportat scăderi atât ale agresivității reactive — reacția impulsivă, din momentul provocării — cât și ale agresivității proactive, care este premeditată și orientată spre un scop. Această distincție contează deoarece intervențiile care reduc un tip de agresiune nu ating neapărat și celălalt.
Diagrama fluxului căutării în literatură care a condus la 28 de lucrări adecvate.
De ce ar conta omega‑3 din punct de vedere biologic
Acizii grași omega‑3, în special EPA (acid eicosapentaenoic) și DHA (acid docosahexaenoic), sunt componente esențiale ale membranei celulare și ale semnalizării neuronale în creier. Ei exercită, de asemenea, efecte antiinflamatorii și influențează sistemele neurotransmițătoare care reglează dispoziția și controlul impulsurilor. Pe scurt: ceea ce mâncăm poate modifica modul în care neuronii transmit semnale și comunică între ei.
Studiile anterioare au asociat aportul de omega‑3 cu riscuri mai mici pentru anumite afecțiuni psihiatrice și cu beneficii cardiovasculare. Noua meta‑analiză leagă, în mod măsurabil, lipidele alimentare de comportament. Autorii ipotezează că reducerea inflamației neuronale și îmbunătățirea funcției sinaptice ar putea sta la baza scăderii observate a actelor agresive, deși mecanismele exacte trebuie clarificate prin studii biologice țintite.
Din perspectivă neurobiologică mai detaliată, omega‑3 pot influența fluiditatea membranei celulare, modulând astfel funcția receptorilor și a canalelor ionice. EPA poate afecta sinteza eicosanoizilor și a mediatorilor inflamatori, având potențialul de a reduce nivelele locale de citokine proinflamatorii. DHA este foarte important pentru dezvoltarea creierului și menținerea structurii sinaptice; deficitele în DHA au fost legați de tulburări ale reglării emoțiilor în studiile pe animale și unele observații clinice.
În plus, există date despre modul în care omega‑3 interacționează cu sistemele monoaminergice — serotonină și dopamină — care sunt esențiale în reglarea agresivității și a impulsivității. Toate aceste linii de dovadă oferă plausibilitate biologică pentru efectele comportamentale observate în trialuri.
Implicații practice și avertismente
Neurocriminologul Adrian Raine — una dintre vocile citate la apariția revizuirii — a prezentat concluziile pragmatic: dacă schimbări nutriționale mici pot reduce agresivitatea în medii precum școli, clinici și chiar sistemul de justiție penală, implementarea suplimentelor sau ajustărilor dietetice merită luată în considerare. El a sugerat că părinții copiilor agresivi ar putea încerca adăugarea unei porții sau două în plus de pește pe săptămână, în paralel cu alte tratamente.
Omega‑3 nu este o soluție miraculoasă, dar dovezile sugerează că ar putea fi un instrument cu risc scăzut într‑o strategie mai amplă de reducere a comportamentelor violente sau antisociale.
Există totuși limitări pe care trebuie să le avem în vedere. Majoritatea trialurilor au fost relativ scurte; efectele pe termen lung rămân neclare. Dozele au variat considerabil între studii, iar nu toate trialurile au găsit un beneficiu puternic. Biasul de publicare și diferențele în modul de măsurare a agresivității pot influența estimările combinate. Sunt necesare trialuri randomizate mai mari, mai lungi, cu măsuri standardizate, pentru a confirma durabilitatea efectului și pentru a identifica populațiile care beneficiază cel mai mult.
Din punct de vedere clinic, forma chimică a suplimentului (trigliceride vs esteri etilici), proporția EPA/DHA, alegerea între suplimente și alimentație (consumul de pește gras) și compatibilitățile medicamentoase sunt factori practici importanți. De exemplu, persoanele care urmează tratament anticoagulant ar trebui să discute cu medicul, deoarece doze mari de omega‑3 pot modifica riscul de sângerare. Femeile însărcinate sau care alăptează vor avea, de asemenea, recomandări specifice privind tipul și dozajul.
Din perspectiva politicilor publice, integrarea suplimentelor sau a programelor alimentare bogate în omega‑3 în mediile instituționale — școli, centre de reabilitare, programe pentru adolescenți cu comportament disruptiv — ar necesita evaluări economice, analize de fezabilitate și monitorizare atentă a rezultatelor comportamentale și a posibilelor efecte secundare.
Suplimentele pot varia ca puritate și concentrație; etichetele produselor nu sunt întotdeauna ușor de comparat de către consumatorul obișnuit. De aceea, consultarea cu un profesionist în sănătate sau cu un dietetician este recomandată înainte de a începe un regim regulat de omega‑3.
Limitările metodologice specifice includ heterogenitatea studiilor (diferențe în populații, măsurători psihometrice ale agresiunii, doze și durate), posibilă contaminare cu alte intervenții comportamentale și lipsa datelor privind efectele pe termen lung. Toate aceste elemente reduc capacitatea de a face recomandări generalizate fără precauții suplimentare.
Impacturi dincolo de comportament
Adăugarea de omega‑3 poate aduce beneficii secundare relevante: cercetările anterioare leagă medicamentele și suplimentele derivate din ulei de pește de riscuri mai scăzute de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Acest profil de sănătate extins întărește argumentul pentru discuții nutriționale, chiar dacă decizia finală va depinde de riscuri individuale, interacțiuni medicamentoase și preferințe alimentare.
Pentru factorii de decizie și clinicieni, întrebarea nu este dacă omega‑3 va rezolva violența socială peste noapte, ci dacă o intervenție modestă, accesibilă și ieftină ar putea modifica riscul la nivel populațional atunci când este integrată în programe existente de prevenire și tratament.
Dacă luați în considerare suplimente, consultați un furnizor de servicii medicale despre doză și formă (de exemplu, raporturi EPA:DHA, concentrație pe capsulă). Modificări mici ale dietei pot avea efecte în lanț — iar uneori calmul urmează.
În perspectiva cercetării viitoare, sunt necesare experimente clinic randomizate care să examineze: 1) doza‑răspuns și raportul optim EPA/DHA pentru reducerea agresivității; 2) durata necesară pentru un efect clinic semnificativ; 3) efectele în subgrupuri specifice (copii cu tulburări de comportament, tineri în sistemul de justiție, adulți cu tulburări de control al impulsurilor); și 4) biomarkeri (de exemplu, nivele plasmatice de omega‑3, markeri inflamatori) care pot prezice răspunsul la tratament. Aceste direcții ar spori încrederea în aplicarea practică a constatările meta‑analitice.
În concluzie, dovezile din meta‑analiză sugerează că acizii grași omega‑3 pot contribui la reducerea agresivității într‑un mod care este biologic plauzibil și potențial scalabil. Totuși, abordarea ideală este integrativă: combinații de intervenții nutriționale, programe psihologice și suport social, toate evaluate riguros, vor oferi cele mai puternice șanse de reducere a comportamentelor violente pe termen lung.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu