6 Minute
Ce ar fi dacă următoarea idee revoluționară ar apărea în timp ce dormi? Pare science-fiction, dar un studiu recent de laborator la Universitatea Northwestern sugerează că visele pot fi îndrumate să conțină indicii care favorizează intuiția de după trezire — și că creierul aflat în somn ar putea fi mai maleabil decât credeam.
Cercetătorii au recomandat multă vreme oamenilor să „se gândească după somn”. Intuiția și anecdotele susțineau acest sfat, dar ghidarea experimentală a viselor s-a dovedit dificilă. Visele sunt alunecoase. Îl trezești pe cineva și firul se pierde. Redai un indiciu prea tare și perturbăzi stadiul de somn. Echipa de la Northwestern a folosit o combinație atentă de semnale sonore și monitorizare a somnului pentru a ocoli aceste probleme și a testa dacă conținutul viselor poate fi ușor influențat să includă probleme nerezolvate.
Cum a funcționat experimentul
Studiul a recrutat 20 de voluntari, toți cu experiență anterioară în vise lucide, și i-a expus unei serii de puzzle-uri dificile. Fiecare puzzle a fost asociat cu o coloană sonoră distinctă. Participanții au avut doar câteva minute pentru fiecare puzzle, astfel că majoritatea au rămas nerezolvate dimineața. Pe durata nopții, voluntarii au dormit într-un laborator monitorizat, în timp ce polisomnografia a înregistrat undele cerebrale, mișcările ochilor și alte semnale fiziologice pentru a identifica somnul REM — stadiul asociat cel mai strâns cu visele vii și cu conștiența ocazională din timpul visului.
În perioadele REM, cercetătorii au folosit reactivarea țintită a memoriei (TMR): scurte semnale sonore legate de puzzle-uri specifice erau redate ușor după ce EEG-ul a indicat modele REM stabile. Unii visători au exersat semnale simple pentru a le transmite din vis — de exemplu un miros ritmat — astfel încât să poată indica recunoașterea în timpul visului fără a se trezi. Rezultatul a fost subtil, dar măsurabil. Aproximativ trei sferturi dintre participanți au raportat ulterior vise care conțineau elemente legate de puzzle-urile pentru care au fost redate semnalele. Și atunci când o problemă apărea în conținutul visului, aceasta era rezolvată după trezire într-un ritm mai ridicat decât problemele care nu apăruseră în vise (aproximativ 42% versus 17%).
Dacă analizăm cifrele mai în detaliu, apare nuanța. Într-un subgrup de 12 participanți care păreau deosebit de receptivi la semnale, puzzle-urile reactivate au trecut de la o rată de rezolvare de aproximativ 20% la circa 40% după ce s-au prezentat indicatorii în vis — dublând șansele în acel grup. Aceste semnale sunt promițătoare. Nu reprezintă, totuși, dovada că visatul generează direct soluții. Motivația, atenția sporită față de puzzle-uri sau simpla re-redare a urmelor mnemonice ar putea explica o parte din efect.
De ce contează pentru creativitate și cogniție
Miza depășește curiozitatea despre vise. Dacă activitatea REM poate fi ghidată pentru a favoriza anumite amintiri sau probleme, somnul devine un teritoriu pentru lucru cognitiv deliberat — ceea ce unii cercetători numesc „ingineria somnului”. Acest lucru are implicații în neuroștiința cognitivă, educație și sănătatea mintală. Imaginează-ți reactivarea controlată a materialului de învățare pentru a consolida amintiri slabe sau utilizarea indiciilor pentru a ajuta procesarea evenimentelor încărcate emoțional. Echipa de la Northwestern prezintă aceasta drept un pas inițial: o demonstrație că conținutul viselor nu este complet aleator și poate fi părtinuit de indicii senzoriale livrate la momentul potrivit.
Ken Paller, autorul principal al studiului și profesor de neuroștiință cognitivă, a subliniat potențialul. El sugerează că învățarea modului în care creierele reconfigurează informațiile în timpul somnului ar putea extinde capacitatea noastră de a găsi soluții creative și, pe termen lung, să ajute la abordarea provocărilor complexe care cer inovație. Karen Konkoly, autoarea principală și cercetătoare postdoctorală, a spus că cea mai mare surpriză a fost felul în care visele non-lucide — cele în care participanții nu erau conștienți că visează — au încorporat totuși semnalele sonore în moduri imaginative, uneori metaforice. Un participant a visat că cutreieră o pădure după ce a auzit un indiciu legat de un puzzle „arbri”. Alt visător s-a trezit povestind un vis în care pescuia într-o junglă când s-a redat un indiciu asociat unuia dintre puzzle-urile cu tematică de junglă.
Expert Insight
„Acest studiu este o piatră de hotar tehnică și conceptuală,” spune dr. Maya Rivers, o neurocercetătoare ipotetică care studiază somnul și învățarea la o universitate majoră de cercetare. „Reactivarea țintită a memoriei ne arată că somnul nu este o stare pasivă, ci un substrat dinamic pentru rearanjarea informațiilor. Provocarea reală de acum înainte este scalarea acestor metode la populații și domenii de învățare variate și separarea mecanismelor: dacă indiciile declanșează creativitatea direct sau doar pregătesc mintea să recunoască soluțiile la trezire.”
Observația ei scoate în evidență limita esențială: mărimea mică a eșantionului și recrutarea specifică a visătorilor lucizi lasă întrebări privind generalizabilitatea. TMR necesită sincronizare precisă și monitorizare atentă — condiții greu de reprodus în afara laboratorului. Totuși, rapoartele evocatoare despre vise și câștigurile măsurabile în rezolvarea problemelor sugerează că creierul aflat în somn poate fi provocat în moduri coerente și previzibile.
Implicații, etică și pași următori
Cercetătorii intenționează să testeze dacă abordări similare pot ajuta procesarea emoțională, consolida tipuri diferite de învățare sau pot fi aplicate fără antrenament prealabil pentru vise lucide. Există considerații etice și practice importante. Cine controlează conținutul acestor indicii? Cum prevenim disconfortul neintenționat atunci când reactivăm experiențe emoțional încărcate? Și care sunt limitele influențării conținutului mental fără a pune în pericol autonomia?
Munca viitoare va necesita eșantioane mai mari și mai diverse și protocoale care să compare efectele TMR pe multiple etape ale somnului, nu doar REM. Tehnologia — dispozitive portabile de monitorizare a somnului cu detectare robustă a REM, sisteme de redare a indiciilor mai silențioase și algoritmi care identifică momentul optim pentru indiciu — va juca un rol cheie. Dacă rezultatele se confirmă, somnul ar putea deveni un instrument pentru creativitate, învățare și reziliență emoțională, nu doar o pauză pasivă.
Studiul nu oferă o rețetă gata făcută pentru „ingineria geniului”. Dar deschide o ușă. Dacă învățăm să batem la ușă fără a trezi casa, s-ar putea să descoperim un atelier nou în care ideile sunt asamblate în liniște, în timp ce luminile sunt stinse.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu