.webp)
8 Minute
Adânc sub Oceanul Sudic, exploratorii au găsit un locuitor tulburător: o spongie carnivoră care arată ca un grup de bule, dar funcționează ca o capcană. Descoperirea, realizată în timpul misiunii Nippon Foundation–Nekton Ocean Census, se adaugă la o listă tot mai lungă de specii surprinzătoare și adesea cu aspect alien din apele cele mai puțin explorate ale Pământului. Această găselniță nu este doar un titlu spectaculos, ci și o piesă importantă pentru înțelegerea biodiversității adâncurilor, biologiei spongierilor și a strategiilor evolutive dezvoltate în medii sărace în resurse.
Un vânător în formă de bule din abis
La prima vedere, spongia seamănă cu un aranjament aparent jucăuș de noduli de mărimea mingilor de ping-pong, poziționați pe tulpini — o înfățișare înșelător de inocentă. Oamenii de știință au încadrat noua specie în genul Chondrocladia, cunoscut în limbaj colocvial drept „spongiile cu mingii de ping-pong”. Totuși, aspectul extern nu spune întreaga poveste: suprafața acestor noduli este prevăzută cu mici spicule cârligate, adaptate pentru a prinde și reține animale mici, cel mai probabil crustacee bentonice sau pelagice care se apropie suficient.
.avif)
Noua specie de spongie carnivoră "minge a morții"
Spre deosebire de spongii filtratori clasici, care filtrează pasiv particule microscopice din coloana de apă cu ajutorul celulelor choanocite, speciile carnivore au dezvoltat o strategie total diferită de procurare a hranei. În familia Cladorhizidae și în genul Chondrocladia, țesuturile devin adezive, iar spiculele captează prada; apoi, celulele epiteliale și alte tipuri de celule specializate înconjoară și descompun mecanic sau enzimatic prada la nivel local. Acest proces seamănă cu o digestie externă şi fagocitoză localizată, adaptări care permit valorificarea unor resurse sporadice în habitatele abisale, unde productivitatea primară este extrem de limitată.
Din punct de vedere funcțional, aceste spongii reprezintă o reinventare a rolului trofic: deși taxonomic rămân spongieri, ele acționează ca prădători pasivi sau câmpioni ai capturii direcționate. Această diferențiere ilustrează flexibilitatea ecologică a Porifera și modul în care presiunile selective din medii cu lumină redusă și resurse limitate pot favoriza inovații morfologice și biochimice.
Unde și cum a fost descoperită această spongie ciudată
Descoperirea a avut loc în cadrul unei expediții 2025, inițiată în 2023, cu scopul de a inventaria viața din Oceanul Sudic — regiune descrisă de cercetători ca fiind profund sub-sampled (subexplorată). Echipa a folosit vehiculul operat de la distanță (ROV) SuBastian pentru a filma și a documenta fauna la 3.601 metri adâncime (11.814 picioare), într-un șanț situat la est de Insula Montagu — parte a lanțului insular foarte izolat al Insulelor Sandwich de Sud și al zonelor învecinate. Condițiile din aceste șanțuri sunt caracterizate de presiuni mari, temperaturi scăzute și o disponibilitate limitată a materialului organic, factori care modelează comunitățile bentonice.
.avif)
Noua specie de vierme cu solzi irizați descoperită în timpul expediției
Misiunea Nippon Foundation–Nekton Ocean Census a avut drept obiectiv documentarea speciilor și ecosistemelor necunoscute din jurul Antarcticii și regiuni adiacente. Din această desfășurare de forțe științifice au rezultat cel puțin 30 de candidați pentru specii noi doar din acest stagiu al campaniei: viermi cu solzi irizați, crustacee încă nedocumentate, stele de mare neobișnuite și alte organisme care nu se încadrează ușor în categoriile clasice. Camerelor montate pe ROV li se datorează și capturarea primului video cunoscut cu un juvenil de calmar colosal, dar și imagini cu viața sub un aisberg masiv proaspăt calvat dintr-un ghețar din Vestul Antarcticii.
Documentarea a combinat tehnici vizuale de înaltă definiție, colectări prin brațele manipulator ale ROV-ului atunci când condițiile au permis, prelevări pentru analize genetice și probe pentru analize geochimice (de exemplu, profiling de sedimente și măsurători ale oxigenului și temperaturii). Pe lângă colectarea specimenelor, echipa a folosit metode non-invazive complementare, precum eDNA (material genetic liber în apă), care poate oferi semnale privind prezența unor specii greu de detectat prin metode clasice.
De ce contează descoperirea
Identificarea unei spongii carnivore la aceste adâncimi are implicații care depășesc valoarea senzatională a unei apariții neobișnuite. În primul rând, subliniază cât de mult din biodiversitatea Oceanului Sudic rămâne invizibilă pentru știință. „Oceanul Sudic rămâne profund sub-sampled”, spune Michelle Taylor, Head of Science la Ocean Census. Echipa raportează că au analizat până în prezent mai puțin de 30% din probele colectate — iar, chiar și așa, zeci de potențiale specii noi au fost deja reflectate în datele inițiale.
Aceste descoperiri au valoare practică multiplă. Inventarierea speciilor și a habitatelor alimentează prioritățile de conservare, contribuie la modelarea răspunsurilor ecosistemice la schimbările climatice și extinde înțelegerea noastră asupra adaptărilor evolutive în medii cu lumină redusă și puțină hrană. De exemplu, strategiile carnivore la spongii arată cum viața poate reinventa funcțiile ecologice — transformând filtratorii pasivi în prădători localizați — în fața presiunilor de mediu.
Mai mult, cunoașterea diversității adâncurilor are implicații pentru servirea politicilor de gestionare marină, inclusiv pentru delimitarea zonelor protejate marine (MPA), evaluarea vulnerabilității habitatelor la pescuitul de adâncime și la extracția de resurse, și pentru estimările privind rolul acestor ecosisteme în stocarea carbonului (biorgularea carbonului marin). Identificarea speciilor noi și înțelegerea rețelelor trofice abisale ajută, de asemenea, la construirea unor modele predictive privind cum se vor schimbă aceste sisteme sub influența încălzirii globale și a schimbărilor în circuitele oceanice.
Tehnologia misiunii și drumul înainte
Succesul expediției s-a bazat pe instrumente avansate pentru studiul zonelor abisale: ROV-uri cu durată lungă de operare, camere high-definition capabile să funcționeze la presiuni mari, senzori de ultimă generație pentru registrul chimic și biologic al apei, precum și platforme de date open-access pentru a pune aceste informații la dispoziția comunității științifice globale. Vehiculul SuBastian a permis atât observarea în timp real, cât și colectarea de probe atunci când a fost fezabil din punct de vedere tehnic și conservativ din punctul de vedere al impactului asupra mediului.
Toate speciile confirmate de Ocean Census vor fi gestionate într-un depozit de date deschis, unde cercetătorii din întreaga lume pot compara specimene, secvențe ADN (de exemplu markerul COI pentru barcoding, dar și alte gene mitocondriale și nucleare pentru filogenii detaliate), și note ecologice. Accesul la aceste date facilitează replicarea studiilor, comparații biogeografice și analize metaanalitice care pot accelera identificarea și descrierea taxonomică formală a noilor specii.
Pe măsură ce analizele moleculare și morfologice continuă, oamenii de știință anticipează și alte surprize. Fiecare coborâre în Oceanul Sudic descoperă straturi noi ale unei biosfere ascunse și pune întrebări noi: câți prădători asemănători cu bulele stau adaptați să pândească în întuneric? Ce mecanisme moleculare stau la baza adezivității și digestiei localizate la acești spongieri? La nivel practic, aceste întrebări pot deschide noi direcții de cercetare în ecologie, fiziologie și biotehnologie marină.
Implicații pentru cercetarea biodiversității
Descoperiri precum cea a „spongiei-minge” evidențiază importanța finanțării și susținerii unor proiecte sistematice de cartografiere a regiunilor subexplorate. Investițiile în tehnologie, logistică și în rețele de colaborare internaționale sunt esențiale pentru a produce cunoaștere reproducibilă și pentru a traduce descoperirile în politici de conservare informate.
De asemenea, aceste rezultate ne reamintesc că mediile extreme produc biologie extremă: adaptări noi, rețele trofice neașteptate și specii care contestă definițiile noastre convenționale despre grupuri animale. Deep-sea ecology (ecologia adâncurilor), biogeografia marină și studiile evolutive trebuie să ia în calcul aceste variații pentru a obține o imagine completă a funcționării ecosistemelor globale.
Mai multe direcții concrete reies din această descoperire: intensificarea eforturilor de barcoding genetic pentru identificarea rapidă a speciilor, integrarea metodelor de eDNA în protocoalele de monitorizare, extinderea zonelor de sondaj în transeete necartate și colaborări interdisciplinare care să includă taxonomiști, ecologi, ingineri de ROV, specialiști în date și factori de decizie pentru protecția marină.
În final, fiecare observație adâncă contribuie la o hartă din ce în ce mai detaliată a complexului sistem viu al oceanului. Spongia carnivoră descoperită în Oceanul Sudic nu este doar o raritate naturală, ci un semnal: natura continuă să inoveze în locuri pe care abia începem să le înțelegem, iar responsabilitatea științei este să documenteze, să analizeze și să informeze modul în care gestionăm aceste descoperiri pentru binele comun și pentru conservarea patrimoniului biologic al planetei.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu