8 Minute
În timpul unei misiuni NOAA Ocean Exploration de 23 de zile în largul Alaskăi, un vehicul operat de la distanță (ROV) a întâlnit un obiect care a lăsat oamenii de știință nedumeriți: o sferă moale, de culoare aurie, prinsă de o stâncă la peste 3.300 de metri adâncime. Descoperirea — cu un diametru de aproximativ 10 centimetri și străpunsă de o singură deschizătură — ridică întrebări despre viața din adâncuri, strategiile de reproducere și cât de mult din ocean rămâne încă necunoscut.
O descoperire ciudată în abis
Obiectul a fost observat în timpul unei scufundări din 2023, într-un teren în care lumina soarelui nu ajunge niciodată, iar presiunile sunt imense. Folosind ROV-ul, cercetătorii au remarcat o structură rotundă, cu aspect cărnos, atașată ferm de o stâncă acoperită cu bureți albi. Sfera avea aproximativ 10 centimetri (4 inci) în diametru și prezenta o gaură vizibilă pe o parte — un detaliu care a stârnit imediat speculații despre origine și funcție.
Comentariile în direct de la bordul scufundării au surprins incertitudinea reală a echipei. Un participant a spus: „Nu știu ce să cred despre asta”, în timp ce altul a observat: „Are cu siguranță o gaură mare, deci ori ceva a încercat să intre, ori să iasă.” Un al treilea a glumit nervos: „Sper doar ca atunci când o vom atinge, să nu decidă ceva să iasă,” comparând scena cu începutul unui film de groază. Aceste reacții ilustrează modul în care observațiile directe ale ROV-urilor pot genera ipoteze spontane, dar și necesitatea unei analize riguroase ulterioare.
Cu ajutorul unui braț robotic și a unui sampler cu sucțiune manevrat cu grijă, echipa a împins ușor obiectul și a confirmat că este moale la atingere înainte de a-l aduce la bordul navei NOAA Okeanos Explorer pentru investigații mai detaliate. Maniera în care a fost colectat — printr-un procedeu delicat de prelevare — reduce riscul de degradare, dar păstrează și provocările privind conservarea probelor în condiții de suprafață și prevenirea contaminării.
.avif)
Mingea misterioasă a fost colectată cu atenție folosind un sampler cu sucțiune
Ce ar putea fi? Ou, burete, coral — sau altceva?
Cercetătorii au propus inițial mai multe ipoteze: un burete mort, un coral sau poate un înveliș de ou. Ecologul adâncurilor Kerry Howell de la University of Plymouth a declarat pentru The Guardian că textura părea „cărnoasă” și lipsea o anatomie evidentă — caracteristici care au determinat echipa să favorizeze ipoteza unui ou. „Dacă este un ou, întrebarea cu adevărat interesantă este al cui ou este,” a spus Howell. Având în vedere dimensiunea de aproximativ 10 centimetri, obiectul este mult mai mare decât ouăle tipice ale peștilor cunoscuți, ceea ce sugerează fie un părinte de talie mare, fie o strategie reproducere atipică.
Animalele ovipare depozitează, în general, ouă în clocite sau în cuiburi colective, astfel încât plasarea izolată a acestei sfere este deosebit de intrigantă. Un înveliș de ou solitar de această dimensiune ar fi neobișnuit și ar putea indica strategii necunoscute anterior privind ciclurile de viață în mediile abisale, de la protecție individuală la dezvoltare directă a larvelor. De asemenea, ipoteza unui burete sau a unui coral modificat nu poate fi exclusă: unele spongii abisale prezintă forme și texturi surprinzătoare, iar adaptările la presiuni extreme pot genera morfologii neobișnuite.
.avif)
Mingea misterioasă fotografiată la bordul navei NOAA Okeanos Explorer după colectare
Context științific: de ce contează
Explorarea oceanului profund este o provocare tehnică și științifică. Frig extrem, presiune zdrobitoare și întuneric total limitează observațiile directe, iar infrastructura necesară — ROV-uri, submersibile și echipe de analiză la bord — este costisitoare și logistic complexă. Un studiu din 2025 care a analizat înregistrările video publice ale scufundărilor în adâncuri a concluzionat că am explorat vizual doar aproximativ 0,001% din fundul mării adânci. Această fracțiune infimă sugerează că pot exista nenumărate descoperiri biologice în așteptare, de la specii noi la comportamente și moduri de reproducere neprevăzute.
Descoperirea unui obiect biologic neidentificat subliniază limitele cunoștințelor actuale și importanța ROV-urilor ca instrumente pentru extinderea acestora. Prin aducerea specimenului la bord, oamenii de știință au acces la microscopie detaliată, secvențiere genetică și analize chimice care pot dezvălui componența și originea sa. Barcodarea ADN (DNA barcoding), de exemplu, ar putea arăta dacă țesutul din interiorul sferei corespunde unor taxoni cunoscuți sau indică o linie evolutivă nouă; secvențierea genomică completă ar putea furniza informații despre filogenie, adaptări moleculare la mediul abisal și potențiale gene implicate în producția de învelișuri sau substanțe protective.
Implicații și pași următori
Dacă testele genetice vor confirma faptul că sfera este un ou, cercetătorii vor căuta urme parentale, stadii de dezvoltare sau structuri înrudite în regiune, atât prin reveniri cu ROV, cât și prin analizarea imaginilor arhivate din alte misiuni. Descoperirea unei „mame” sau a unui model de așezare ar putea oferi indicii privind modul în care părinții protejează progenitura în condiții de abis, precum și asupra dispersiei larvelor și a conectivității populațiilor la scară mare.
Dacă se dovedește a fi un burete, un coral sau un alt organism fixat pe substrat (sessil), morfologia neobișnuită a probei va aduce informații despre modul în care viața se adaptează la mediul abisal: structură tisulară specializată, compoziție chimică a țesutului, simbioze microbiene sau strategii de acumulare a nutrienților. În orice scenariu, proba amintește că chiar și expedițiile bine finanțate pot genera surprize autentice care provoacă paradigmele existente în biologia marină.
Așa cum a observat Sam Candio, coordonator de explorare la NOAA Ocean Exploration: „Nu e oare adâncul mării atât de plin de surprize? Deși am reușit să colectăm «sfera aurie» și să o aducem pe navă, încă nu putem identifica mai mult decât faptul că provine dintr-un organism biologic. Deși este oarecum umilitor să fim nedumeriți de această constatare, ea ne reamintește cât de puțin știm despre propria noastră planetă și cât mai este de învățat și apreciat despre oceanul nostru.” Acest tip de declarație evidențiază atât caracterul științific colaborativ al expedițiilor, cât și importanța comunicării cu publicul larg.
Perspectiva expertului
„Obiecte ca acesta sunt prețioase pentru că ne obligă să ne rafinăm ipotezele despre viața din adâncuri,” spune Dr. Elena Marcos, biolog marin specializat în adâncuri și comunicator științific (personaj fictiv dar realist). „Chiar dacă identificarea finală se va dovedi banală din punct de vedere taxonomic, procesul — de la observația prin ROV până la analiza moleculară — își lărgește arsenalul metodologic și conduce adesea la descoperiri secundare neașteptate despre ecologie, chimie sau biomecanică în mediul abisal.” Expertiza interdisciplinară, care combină imagistica, genetica și chimia analitică, este esențială pentru a interpreta astfel de probe cu precizie.
În lunile următoare, testele de laborator efectuate pe sferă vor determina structura celulară, semnătura genetică și stadiul posibil de dezvoltare. Analize histologice pot evidenția dacă prezintă o organizare tisulară tipică unui ou (membrane, vitelus, celule embrionare) sau o structură de tip spongios/corallian. Spectroscopiile și analizele chimice pot identifica compuși organici caracteristici, eventual biomateriale cu funcții protective sau anticongelante adaptate la temperaturi scăzute. Indiferent dacă se va dovedi a fi oul unui animal necunoscut de dimensiuni mari sau o variantă atipică de burete/coral, descoperirea subliniază valoarea continuă a explorării adâncului pentru a revela biodiversitatea ascunsă a Pământului.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu