6 Minute
Studiu și concluzii cheie
Un studiu danez amplu și preliminar, care a urmărit peste 85.000 de adulți, arată că un indice de masă corporală (IMC) foarte scăzut este asociat cu un risc semnificativ mai mare de deces prematur. Prezentată ca lucrare la reuniunea anuală a European Association for the Study of Diabetes, analiza evidențiază o relație în formă de U între IMC și mortalitate: categoriile cu IMC foarte scăzut și foarte ridicat au avut cel mai mare risc, în timp ce un grup din intervalul mediu a avut cel mai mic.
Folosind IMC-ul 22.5–24.9 ca referință, cercetătorii au constatat că persoanele cu IMC sub 18.5 aveau aproape de trei ori riscul de deces prematur. Participanții aflați la capătul inferior al intervalului convențional „sănătos” au prezentat, de asemenea, un risc crescut: IMC 18.5–19.9 a dublat aproximativ riscul de mortalitate, iar IMC 20.0–22.4 a fost asociat cu un risc cu circa 27% mai mare comparativ cu grupa de referință. La polul opus, persoanele cu IMC între 25 și 35 nu au arătat o creștere constantă a mortalității; doar obezitatea foarte severă (IMC ≥40) a fost asociată cu o creștere marcată a riscului (aproximativ 2,1 ori).
Aceste rezultate nu au fost încă supuse peer review și trebuie interpretate cu prudență. Setul de date a fost obținut de la persoane care au efectuat investigații imagistice corporale din motive clinice, ceea ce poate introduce un biais de selecție. Investigatori notează, de asemenea, potențialul de cauzalitate inversă: pierderea în greutate indusă de boală poate explica o parte din asocierea dintre IMC scăzut și mortalitate. Totuși, patternul susține dovezile anterioare că a fi foarte slab este un risc pentru sănătate și că relația dintre greutate corporală și longevitate este complexă.
Context științific și limitări
IMC — raportul dintre greutate și pătratul înălțimii — rămâne folosit pe scară largă în practică clinică și sănătate publică pentru că este simplu de calculat. Însă IMC-ul este un instrument limitat: nu diferențiază grăsimea de masă musculară, nu ține cont de distribuția grăsimii (viscerală versus subcutanată) și nu surprinde diferențele legate de vârstă, sex, etnie, dietă sau activitate fizică. Pragurile standard au fost dezvoltate pe baza unor date istorice dintr-un eșantion limitat de bărbați europeni; mulți experți susțin că aceste limite nu sunt universal potrivite.
Echipa daneză sugerează că intervalul de IMC asociat cu cea mai scăzută mortalitate în eșantionul lor ar putea fi mai larg și ușor mai mare decât valorile tradiționale „sănătoase” — posibil IMC 22.5–30. Această ipoteză este în concordanță cu alte studii care raportează așa-numitul „paradox al obezității”, în care un IMC moderat mai ridicat se corelează cu rezultate comparabile sau chiar îmbunătățite în anumite contexte. Totuși, deoarece participanții studiului au avut investigații imagistice clinice, eșantionul poate supra-reprezenta persoanele cu probleme de sănătate suspectate, iar alți factori de confuzie (fumătul, statutul socio-economic, pierderea în greutate neintenționată) ar putea influența rezultatele.
Mecanisme fiziologice și implicații clinice
Masa corporală scăzută poate reflecta malnutriție cronică, pierderea masei musculare (sarcopenie) sau boală activă. În stare de înfometare sau boală prelungită, organismul intră într-un stadiu catabolic, prioritizând energia pentru organe critice precum creierul, în timp ce funcția imunitară și repararea țesuturilor sunt afectate. Pentru pacienții supuși terapiei oncologice, de exemplu, rezervele preexistente de grăsime și masă musculară pot determina reziliența la pierderea în greutate legată de tratament și pot influența recuperarea. Pierderea în greutate neintenționată este de asemenea un semn timpuriu recunoscut pentru boli precum malignitățile sau diabetul de tip 1, astfel încât un IMC scăzut poate fi un marker, nu neapărat cauza unei mortalități crescute.
La nivel de populație, aceste constatări susțin o utilizare mai nuanțată a IMC-ului în deciziile clinice. Dependenta de pragurile IMC pentru accesul la tratamente sau eligibilitatea pentru intervenții chirurgicale ar trebui echilibrată cu alte evaluări: analiza compoziției corporale, teste funcționale, biomarkeri sanguini și istoricul clinic. Progresele în gestionarea condițiilor legate de obezitate — medicamente mai eficiente, îngrijire cardiovasculară îmbunătățită și management al diabetului — pot de asemenea modifica distribuția riscului asociat greutății corporale.
.avif)
Opinia expertului
"Aceste rezultate întăresc ideea că contextul contează," spune dr. Emma Solberg, o epidemiologă clinică fictivă și comunicator științific. "IMC poate semnaliza riscul la nivel de populație, dar clinicienii au nevoie de instrumente complementare — măsurarea masei musculare, scoruri de fragilitate și teste de laborator relevante — pentru a determina riscul individual. Important, pierderea inexplicabilă în greutate la orice valoare a IMC necesită evaluare promptă."
Concluzie
Analiza daneză se adaugă unui corp în creștere de dovezi că relația dintre IMC și mortalitate nu este liniară. IMC foarte scăzut este asociat cu un risc semnificativ mai mare de deces prematur, în timp ce supraponderalitatea moderată poate să nu crească mortalitatea în același mod. Studiul subliniază limitările folosirii IMC ca singur indicator al sănătății și evidențiază necesitatea unor evaluări clinice mai bogate și a unor cercetări suplimentare — ideal, revizuite de colegi, reprezentative și ajustate pentru factori de confuzie — înainte de a schimba recomandările pentru populație. Mesajul practic pentru clinicieni și profesioniștii în sănătate publică este echilibrat: monitorizați pierderea inexplicabilă în greutate, evaluați compoziția corporală și funcția și tratați IMC-ul ca un element dintr-un tablou clinic mai larg.
Sursa: sciencealert
Comentarii