Creșterea neașteptată a activității solare recente

Creșterea neașteptată a activității solare recente

0 Comentarii

6 Minute

Creștere neașteptată a activității solare

Analize recente ale observațiilor solare pe termen lung indică faptul că activitatea Soarelui a crescut constant de la aproximativ 2008, un trend care depășește familiarul ciclu solar de 11 ani. Agenții precum NASA și NOAA anticipaseră inițial un Ciclu Solar 25 relativ slab, după Ciclu 24 cu activitate redusă, dar numărul de pete solare observate, erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală au fost mai mari decât se aștepta. Cercetătorii de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA raportează acum că mai multe măsuri ale vântului solar — inclusiv viteză, densitate, temperatură, presiune termică, flux de masă, impuls, flux de energie și intensitatea câmpului magnetic — au crescut toate în ultimul deceniu și jumătate.

Cicluri solare, ciclul Hale și context istoric

Ritmul principal al Soarelui observat de oameni de știință este ciclul de aproximativ 11 ani al petelor solare, care alternează între minim și maxim solar și este asociat cu schimbări în numărul de pete solare, flare-uri solare și ejecții de masă coronală (CME). Fiecare ciclu de 11 ani reprezintă de fapt jumătate dintr-un ciclu magnetic Hale de 22 de ani, în timpul căruia polaritatea magnetică a Soarelui se inversează de două ori și revine la orientarea inițială.

Variabilitatea pe termen mai lung este de asemenea documentată în înregistrările istorice. Minimul Maunder (aproximativ 1645–1715) și Minimul Dalton (în jurul anilor 1790–1830) au fost intervale extinse cu un număr neobișnuit de scăzut de pete solare. Astfel de episoade arată că Soarele poate intra în faze prelungite de activitate redusă, însă mecanismele care declanșează aceste schimbări pe decenii rămân slab înțelese. Cum a observat fizicianul de plasmă de la JPL Jamie Jasinski, "Toate semnele indicau că Soarele se îndreaptă către o fază prelungită de activitate scăzută. A fost, prin urmare, o surpriză să vedem această tendință inversându-se. Soarele se trezește încet."

Date noi și ce au măsurat cercetătorii

Jasinski și colegii săi, inclusiv fizicianul spațial Marco Velli de la JPL, au examinat mai multe seturi de date heliosferice și ale vântului solar care acoperă mai multe cicluri solare. În loc să se bazeze exclusiv pe numărul de pete solare, abordarea lor a încorporat măsurători in-situ efectuate de sonde spațiale și indici de teledetecție care cuantifică proprietățile vântului solar și ale câmpului magnetic interplanetar.

Începând cu aproximativ 2008, corespunzător începutului CicluIui Solar 24, echipa a observat o creștere treptată a vitezei vântului solar, a densității și temperaturii plasmei, precum și a presiunilor termice și dinamice. Magnitudinea câmpului magnetic și fluxurile de energie au avut, de asemenea, o tendință ascendentă. În ansamblu, acești parametri indică o consolidare a influenței Soarelui asupra heliosferei.

Implicații pentru vremea spațială și Pământ

O creștere prelungită a intensității vântului solar și a activității magnetice se poate traduce prin evenimente de vreme spațială mai frecvente sau mai intense. Aceasta include rate sporite de flare-uri solare și CME, furtuni geomagnetice mai puternice când astfel de erupții intersectează magnetosfera Terrei și expunere crescută la radiații pentru sateliți, astronauți și aviația la înălțime. Schimbările observate nu semnalează automat un eveniment extrem, dar extind fereastra de probabilitate pentru activitate solară perturbatoare comparativ cu proiecțiile bazate în principal pe previziunile privind petele solare.

Planificatorii de misiuni și operatorii de sateliți urmăresc aceste tendințe folosind o constelație de observatoare și sonde, precum Parker Solar Probe, Solar Orbiter, ACE, DSCOVR, SOHO și STEREO. Aceste nave spațiale oferă monitorizare continuă a mediului apropiat Soarelui și a vântului solar, îmbunătățind acumcast-urile și prognozele de meteorologie spațială.

De ce rămâne dificilă prezicerea activității solare

Soarele este un motor magneto-hidrodinamic puternic și nonliniar. Curentii interni, rotația diferențială și generarea câmpului magnetic prin dynamo-ul solar produc variabilitate pe multiple scări de timp. Petele solare sunt un proxy util, dar ele surprind doar o manifestare observabilă a unor procese mai profunde. Analiza JPL evidențiază că bazarea exclusivă pe numărul de pete solare poate subestima schimbările pe termen lung care au loc în heliosferă.

Cercetătorii subliniază necesitatea lărgirii metricilor diagnostice pentru a include proprietățile vântului solar, fluxul magnetic deschis și populațiile de particule energetice. Numai cu un catalog observațional mai larg și modele îmbunătățite ale dynamo-ului vor putea oamenii de știință anticipa mai bine dacă tendințele actuale vor continua, se vor stabiliza sau se vor inversa.

Perspectivă a experților

Dr. Laura Mendes, astrofiziciană specializată în magnetism solar (comentariu de expert), remarcă: "Tendința din 2008 încoace ne amintește că Soarele se comportă pe multiple cicluri suprapuse. Observațiile de la Parker Solar Probe și Solar Orbiter ne ajută să testăm dacă creșterea energiei vântului solar este legată de schimbări mai profunde în dynamo-ul solar. Pentru planificatori, concluzia practică este să trateze previziunile recente cu strategii adaptive — așteptați-vă la variabilitate și pregătiți sistemele în consecință."

Monitorizare și misiuni

Misiunile solare în curs și cele viitoare ne sporesc capacitatea de a detecta și analiza schimbările. Parker Solar Probe sondează heliosfera interioară, Solar Orbiter combină imagini de aproape cu măsurători in-situ ale plasmei, iar observatoarele terestre monitorizează petele solare și topologia magnetică. Împreună, aceste resurse alimentează modele care informează NOAA și alte servicii de meteorologie spațială responsabile de prognoze privind tracțiunea sateliților, avertizări de blocaje radio și alerte pentru furtuni geomagnetice.

Concluzie

Analizele recente indică faptul că activitatea Soarelui a crescut din jurul anului 2008, cu creșteri măsurabile ale vitezei, densității, temperaturii, presiunii vântului solar și ale intensității câmpului magnetic. Aceste tendințe complică prognozele bazate doar pe numărul de pete solare și subliniază importanța monitorizării multi-parametru în întreaga heliosferă. Deși presiunea vântului solar rămâne astăzi mai scăzută decât nivelurile observate la începutul secolului XX, observațiile constante și modelarea îmbunătățită sunt esențiale pentru a determina dacă Soarele va continua pe această traiectorie ascendentă și ce înseamnă aceasta pentru vremea spațială și sistemele tehnologice de pe și din apropierea Terrei.

Sursa: swpc.noaa

Comentarii

Lasă un Comentariu