6 Minute
Creșterea activității solare: ce s-a schimbat
Soarele, mult timp considerat o stea stabilă și predictibilă, arată semne de creștere sistematică a activității pe care cercetătorii nu o anticipau. Previziunile oficiale emise la sfârșitul Ciclului Solar 24, în 2019, anticipau un Ciclul Solar 25 tot de intensitate redusă. Observațiile contestă aceste prognoze: Ciclul Solar 25 a fost mai activ decât se estima, iar o reanaliză detaliată a măsurătorilor pe mai multe decenii indică o întărire treptată a vântului solar și a parametrilor asociați începând aproximativ din 2008.
Cercetătorii de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA care au examinat date heliosferice pe termen lung raportează creșteri constante într-un set de proprietăți ale vântului solar — inclusiv viteză, densitate, temperatură, presiune termică, flux de masă, impuls, energie și magnitudinea câmpului magnetic. Aceste tendințe indică o traiectorie ascendentă a emisiilor solare care nu este pe deplin explicată doar de ciclicitatea familiară de ~11 ani a petelor solare.
Elemente de bază despre ciclul solar și context istoric
Ciclul solar, de obicei de aproximativ 11 ani de la minimum la maximum, guvernează variațiile în pete solare, erupții solare și ejecții de masă coronală (CME). La maximum solar, numărul petelor solare crește, iar polaritatea magnetică globală a Soarelui se inversează. Înregistrările petelor solare se întind pe secole și relevă atât cicluri regulate, cât și episoade neregulate pe durate mai lungi: Minimul Maunder (aproximativ 1645–1715) și Minimul Dalton (în jurul anilor 1790–1830) sunt exemple de perioade prelungite de activitate scăzută care încă nu sunt pe deplin înțelese.
Un grafic care arată activitatea petelor solare din 1750
Chiar și cu cataloage extinse ale petelor solare, prezicerea comportamentului solar pe termen lung rămâne dificilă pentru că mare parte din dinamica internă a Soarelui este ascunsă pentru observațiile directe. Ciclurile solare 22 și 23 (începute în 1986 și 1996) au fost, din punct de vedere al numărului de pete, convențional medii, însă măsurătorile au arătat o scădere a presiunii vântului solar pe parcursul acelor cicluri, determinând unii cercetători să atenționeze asupra unui posibil interval extins de activitate scăzută. În schimb, Ciclul Solar 24 (început în jurul anului 2008) a fost slab în metricile tradiționale bazate pe pete solare, dar parametrii fundamentali ai vântului solar care măsoară influența heliosferică a Soarelui au avut o tendință ascendentă de atunci.
Măsurători, interpretări și implicații
Cercetătorii care au analizat înregistrările de la sonde spațiale — incluzând monitorii apropiați de Pământ și date de la misiuni precum Solar Dynamics Observatory al NASA, Parker Solar Probe și Solar Orbiter (ESA/NASA) — au identificat creșteri consecvente în mai mulți indicatori heliosferici. Această creștere multi-parametrică sugerează că schimbarea comportamentului solar nu este un artefact observațional, ci o evoluție reală a stării heliosferei.
Aceste concluzii sunt coerente cu abordarea variabilității solare pe ciclul Hale de 22 de ani, care grupează două cicluri succesive de 11 ani într-un ciclu complet al polarității magnetice. Există dovezi care susțin ideea că ciclul Hale poate fi cadrul temporal dominant pentru organizarea magnetismului solar, ceea ce înseamnă că deviațiile aparentă de la un tipar de 11 ani pot reflecta procese magnetice pe termen mai lung, de aproximativ 22 de ani.
Ce înseamnă un vânt solar mai puternic pentru Pământ și pentru operațiunile spațiale? Un impuls mai mare al vântului solar și o magnitudine mai ridicată a câmpului magnetic pot contribui la evenimente de vreme spațială mai frecvente sau mai energetice: furtuni geomagnetice mai puternice, aurore extinse către latitudini mai joase, creșterea tracțiunii asupra sateliților din orbita joasă a Pământului și riscuri pentru rețelele electrice și comunicațiile radio în timpul CME-urilor și erupțiilor majore. Totuși, presiunea actuală a vântului solar rămâne mai scăzută decât valorile înregistrate la începutul secolului XX, astfel că contextul și nuanța sunt importante: o tendință ascendentă nu înseamnă automat condiții extreme imediate.
Expert Insight
„Surpriza nu este că Soarele se poate schimba — întotdeauna s-a schimbat — ci că mai multe măsurători independente indică o creștere susținută din 2008,” spune un cercetător în heliosferică cu experiență în analiza datelor de la sonde spațiale. „Aceasta subliniază necesitatea de a extinde metricele pe care le folosim pentru a caracteriza activitatea solară dincolo de simpla numărare a petelor solare.”
Ce vor face oamenii de știință mai departe
Cercetătorii subliniază importanța observării continue și a calibrarei încrucișate între misiuni. Combinarea înregistrărilor terestre de lungă durată cu măsurătorile in situ ale sondelor spațiale permite o imagine mai completă a dinamicii solare. Misiuni precum Parker Solar Probe și Solar Orbiter oferă perspective noi, de aproape, asupra regiunii de accelerare a vântului solar și a structurii coronale, în timp ce observatoarele aproape de Pământ (de exemplu Space Weather Prediction Center al NOAA și Divizia de Heliopar fizică a NASA) continuă să monitorizeze indicatorii de vreme spațială care afectează direct sistemele tehnologice.
Implicația mai largă a analizei recente este metodologică: bazarea exclusivă pe numărul de pete solare riscă să treacă cu vederea schimbări graduale ale emisiilor solare care afectează heliosfera în moduri diferite. Extinderea catalogului de măsurători solare — și îmbunătățirea modelelor care leagă procesele magnetice interne de efectele heliosferice observabile — va fi esențială pentru a prognoza vremea spațială viitoare și pentru a înțelege comportamentul pe termen lung al Soarelui.
Concluzie
Analize recente arată o creștere măsurabilă în mai mulți parametri ai vântului solar de la aproximativ 2008, punând sub semnul întrebării așteptările conform cărora Soarele ar rămâne neobișnuit de liniștit după Ciclul Solar 24 slab. Deși Ciclul Solar 25 a fost mai activ decât se previzionase, cercetătorii atenționează că prezicerea stării viitoare a Soarelui necesită observații multi-instrument și o înțelegere îmbunătățită a ciclurilor magnetice, precum ciclul Hale. Tendința subliniază faptul că numărul de pete solare este doar o piesă dintr-un puzzle complex; monitorizarea întregului set de variabile solare și heliosferice este esențială pentru a anticipa impacturile vremii spațiale asupra Pământului și a tehnologiei aflate pe orbită.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu