5 Minute
De ce Islanda rămâne în mare parte lipsită de țânțari
În ciuda abundenței habitatelor de apă dulce, precum bălți și mlaștini din apropierea aerodromurilor și a așezărilor, Islanda a rămas în mare parte liberă de populații stabile de țânțari. Biologii indică clima insulei drept principalul obstacol. Iernile lungi, combinate cu frecventele cicluri de îngheț–dezgheț toamna și primăvara, îngheață și dezgheață în repetate rânduri apa stătătoare de mică adâncime, perturbând etapele acvatice ale dezvoltării țânțarilor și împiedicând stabilirea populațiilor.
Biologia țânțarilor și constrângerile climatice
Dezvoltarea unui țânțar urmează patru stadii: ou, larvă, pupă și adult. Femelele depun ouă pe apă sau în imediata apropiere a acesteia. Ouăle eclozează în larve acvatice, care se dezvoltă apoi în pupe — un stadiu imobil și nehrănitor din care apare adultul. Esențial este că larvele și pupele au nevoie de apă lichidă, neînghețată, pentru a parcurge aceste etape.
Strategii de toleranță la frig în alte regiuni
Unele specii adaptate la frig supraviețuiesc iernilor extreme prin întreruperea dezvoltării. În părți din Arctic, ouăle pot intra în stază și rezista luni închise în gheață înainte să se dezghețe vara. În zone nordice mai blânde, țânțarii pot ierna ca ouă, larve în bălți protejate neînghețate sau chiar ca adulți adăpostiți în vizuini. Clima Islandei se situează între aceste categorii: ciclurile repetate de îngheț–dezgheț afectează ouăle și stadiile acvatice înainte de maturare, făcând dificilă finalizarea ciclului de viață și explicând absența persistentă a țânțarilor în Islanda.
Apele geotermale și limitele chimice
Caracteristicile geotermale ale Islandei rămân neînghețate iarna și, la prima vedere, ar părea refugii pentru dezvoltarea țânțarilor. Totuși, două constrângeri fac din bazinele geotermale locuri nepotrivite pentru reproducere. În primul rând, multe dintre ele sunt prea calde pentru stadiile larvare adaptate la frig, creând condiții termice care depășesc toleranța speciilor evoluate pentru latitudini înalte. În al doilea rând, apele geotermale au adesea compoziții minerale și chimice neobișnuite (de exemplu, sulf ridicat, oxigen scăzut) care sunt ostile larvelor de insecte. În combinație, acești factori reduc probabilitatea ca piscinele geotermale să susțină populații care se reproduc.
Schimbările climatice: o îngrijorare în creștere
Temperaturile în creștere și modificările tiparelor sezoniere ar putea schimba statutul fără țânțari al Islandei. Primăverile și toamnele mai calde ar extinde ferestrele în care apa stătătoare rămâne neînghețată, sporind probabilitatea ca ouăle, larvele și pupele să finalizeze dezvoltarea. Oamenii de știință documentează deja extinderi spre poli ale arealului unor specii tropicale și subtropicale de țânțari — de exemplu, specii de Aedes care se deplasează spre nord în Statele Unite continentale pe măsură ce iernile se încălzesc.
Exemple istorice arată cât de rapid se poate transforma o regiune inițial lipsită de țânțari. Hawaii a fost liberă de țânțari până în secolul al XIX-lea, când introducerile aduse de nave au stabilit populații care s-au răspândit rapid în clima favorabilă a arhipelagului. În Hawaii, încălzirea a determinat chiar câteva specii vectoriale să urce în pădurile de la altitudine mai mare, zone care erau cândva prea reci.
Implicații pentru sănătatea publică și riscul vectorial
Chiar dacă țânțarii ar deveni mai comuni în Islanda, riscul ca specii purtătoare de boli precum Aedes aegypti și Aedes albopictus să se stabilească acolo rămâne relativ scăzut în baza proiecțiilor climatice actuale. Aceste specii necesită regimuri termice tropicale sau subtropicale pentru a susține transmiterea anuală a virusurilor precum dengue și chikungunya. Modelele pentru Europa de Nord sugerează că, în ciuda încălzirii, condițiile favorabile transmiterii dengue vor rămâne probabil limitate până la mijlocul secolului. Totuși, creșterea călătoriilor și a comerțului mărește posibilitatea unor introduceri episodice, iar supravegherea entomologică este esențială pentru detectarea timpurie a oricăror incursiuni ale speciilor invazive.
Perspectiva expertului
„Combinația Islandei de înghețuri prelungite și de evenimente frecvente de dezgheț este neobișnuit de ostilă pentru stadiile acvatice ale țânțarilor,” spune dr. Elena Vargas, entomolog climatologic la Universitatea din Copenhaga. „Ceea ce va fi decisiv nu este doar creșterea medie a temperaturii, ci modificările sezonalității — perioade mai lungi fără îngheț primăvara și toamna ar conta mult mai mult pentru stabilire decât o mică creștere a temperaturii din timpul verii.”
Dr. Vargas adaugă că monitorizarea habitatelor de apă dulce din jurul nodurilor de transport și realizarea de sondaje larvare țintite în sezonul cald ar oferi avertismente timpurii dacă extinderea arealului începe.
Concluzie
Lipsa țânțarilor în Islanda se explică cel mai bine prin constrângerile climatice mai degrabă decât prin absența locurilor de reproducere. Ciclurile repetate de îngheț–dezgheț, condițiile chimice și termice nepotrivite din bazinele geotermale și ferestrele scurte cu apă stătătoare neînghețată întrerup ciclul de viață al țânțarilor. Totuși, schimbările climatice ar putea extinde perioadele favorabile dezvoltării larvare, sporind riscul unei stabiliri viitoare. Supravegherea continuă, combinată cu modelare climatică și pregătire în sănătatea publică, va determina cum evoluează acest statut aproape fără țânțari în deceniile următoare.
Sursa: livescience
Comentarii