6 Minute
Cel Mai Mare Eveniment de Extincție din Istoria Pământului
În urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, Terra a trecut prin cel mai devastator eveniment de extincție în masă consemnat vreodată: extincția Permian-Triasică, cunoscută adesea drept „Marea Moarte”. În această perioadă catastrofală, până la 94% dintre speciile marine și peste două treimi din familiile vertebratelor terestre au dispărut. Chiar și pădurile tropicale, esențiale ca rezervoare naturale de carbon și în reglarea temperaturii globale, au suferit un colaps aproape total, modificând fundamental sistemul climatic planetar.
Declanșatorul Geologic: Supervulcani și Creșterea Accelerată a Gazelor cu Efect de Seră
Oamenii de știință consideră de mult timp că erupțiile vulcanice masive au stat la baza Marii Morți. Aceste erupții, denumite Capcanele Siberiene, au eliberat cantități uriașe de rocă topită în actuala Siberie occidentală. Bazinul sedimentar al regiunii era bogat în materie organică, iar căldura extremă generată nu doar că a topit roca, dar a și eliberat imense volume de dioxid de carbon în atmosferă. Această creștere abruptă de gaze cu efect de seră s-a produs pe o perioadă între 50.000 și 500.000 de ani — practic un moment geologic — ducând la o creștere dramatică și rapidă a temperaturii globale. Modelele climatice și fosilele indică faptul că temperaturile medii terestre au crescut cu 6°C până la 10°C, depășind capacitatea de adaptare a majorității organismelor. De obicei, după astfel de evenimente vulcanice, clima se stabilizează în sute de mii sau milioane de ani, însă de această dată căldura extremă a persistat mult mai mult, sugerând o perturbare profundă și de durată a ciclului carbonului și a echilibrului ecologic.
Persistența Condițiilor de „Super Sera”: Căutarea Explicațiilor
Deși există un consens solid privind cauza inițială, longevitatea condițiilor de „super efect de seră” i-a nedumerit decenii la rând pe cercetători. Temperaturile ecuatoriale au atins adesea peste 34°C (cu circa 8°C mai ridicate față de tropicele de azi), iar această perioadă de căldură intensă a durat aproape cinci milioane de ani, cu mult peste durata erupțiilor vulcanice în sine. Un studiu recent, publicat în Nature Communications, aduce dovezi decisive privind motivul persistenței încălzirii: colapsul masiv al pădurilor tropicale, care a redus dramatic capacitatea planetei de a reacapta dioxidul de carbon și de a reveni la temperaturi de echilibru.
Relevanța Fosilelor: Dispariția Rezervoarelor de Carbon
Cercetătorii au analizat un vast registru fosil, acoperind diferite biomi vegetali — de la păduri tropicale și subtropicale la tufișuri aride — monitorizând schimbările ecologice dinaintea și de după extincție. Studiul a confirmat extincția totală a pădurilor tropicale și subtropicale imediat după eveniment, urmată de o absență prelungită a acestora, cunoscută ca „golul de cărbune”, provocată de lipsa materiei vegetale îngropate. Această lipsă a evidențiat prăbușirea ciclului organic al carbonului, deoarece tot mai puține plante mai absorbeau dioxidul de carbon. În locul pădurilor ecuatoriale luxuriante, au apărut doar mici licopodii rezistente (plante sporofite de 2–20 cm). Doar în apropierea polilor și în zonele montane mai reci au persistat enclavuri cu vegetație mai abundentă, dar și acestea au avut un aport redus la fixarea carbonului. Transformarea era comparabilă cu înlocuirea pădurilor ecuatoriale actuale cu tufișuri rare, diminuând semnificativ capacitatea Terrei de a stoca carbon pentru milioane de ani.
Cum Influențează Pădurile Echilibrul Climatic Global
Folosind măsurători moderne ale productivității primare nete — rata cu care plantele captează dioxidul de carbon din atmosferă și îl transformă în materie organică — savanții au reconstruit biomi pe baza datelor fosile și au simulat impactul folosind modele avansate de ciclul carbonului precum SCION. Analizele au arătat că scăderea drastică a absorbției de carbon după erupțiile siberiene a permis menținerea temperaturilor ridicate timp de cinci-șase milioane de ani. Abia odată cu refacerea treptată a pădurilor și vegetației, ciclul organic al carbonului și-a reluat rolul, permițând planetei să iasă din faza de seră extrema.
Puncte Critice Climatice și Reziliența Ecosistemelor
Rezultatele acestui studiu subliniază un adevăr climatic esențial: pădurile tropicale și subtropicale sunt indispensabile pentru stabilitatea temperaturilor globale și a concentrațiilor de dioxid de carbon. Când aceste ecosisteme se prăbușesc, clima globală se poate muta brusc într-un nou echilibru, mult mai fierbinte. Mai mult, refacerea comunităților vegetale complexe este un proces extrem de lent după astfel de perturbații dramatice, extinzând efectele climatice negative mult dincolo de șocul inițial.
Lecții pentru Prezent: Schimbările Climatice și Rolul Pădurilor
Deși ritmul actual al schimbărilor climatice este mult mai rapid — se desfășoară în decenii sau secole, nu milenii —, evenimentul de extincție din trecut oferă o lecție importantă. Reziliența vieții terestre este limitată atunci când mediul se modifică rapid și la scară mare. În timpul extincției Permian-Triasice, incapacitatea plantelor de a se adapta în doar 1.000-10.000 de ani a dus la colaps ecologic generalizat. Dependența actuală de pădurile tropicale și subtropicale ca rezervoare naturale de carbon evidențiază pericolul distrugerii acestora. Deforestarea, încălzirea accelerată și pierderea biodiversității ar putea împinge Terra peste praguri critice, generând bucle de feedback ce pot amplifica schimbările climatice.
Concluzie
Extincția Permian-Triasică rămâne un exemplu remarcabil al modului în care perturbarea ciclului carbonului, mai ales prin distrugerea masivă a pădurilor, a menținut planeta blocată într-o fază de încălzire extremă. Cercetările recente demonstrează că pierderea pădurilor tropicale antice a prelungit era de seră a Pământului pentru milioane de ani, amânând recuperarea climatului până la refacerea acestor ecosisteme. Aceste concluzii au implicații majore pentru prezent: protejarea și refacerea pădurilor reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții pentru menținerea echilibrului climatic și prevenirea unei încălziri ireversibile. Studiul modului în care s-au desfășurat catastrofele climatice din trecut oferă omenirii instrumente valoroase pentru a face față provocărilor de mediu ale viitorului.
Sursa: theconversation
Comentarii