Liliecii din livezile chinezești: Rezervoare pentru noi virusuri cu potențial zoonotic

Context: Liliecii ca rezervoare pentru virusuri emergente

Cercetări recente au scos la iveală o descoperire importantă în provincia Yunnan, sud-vestul Chinei, unde liliecii care trăiesc în livezile locale de fructe adăpostesc o varietate impresionantă de agenți patogeni necunoscuți până acum. Această regiune, apreciată pentru biodiversitatea sa remarcabilă, a devenit un punct central pentru monitorizarea bolilor infecțioase emergente, după identificarea unor noi virusuri ce prezintă risc zoonotic.

Prezentare generală: Identificarea patogenilor necunoscuți

O echipă de cercetători condusă de dr. Guopeng Kuang de la Institutul din Yunnan pentru Controlul și Prevenirea Bolilor Endemice și dr. Tian Yang de la Universitatea Dali a efectuat o analiză genetică extensivă pe 142 de lilieci, aparținând la 10 specii diferite. Folosind cele mai avansate tehnologii de secvențiere, aceștia au descoperit 20 de virusuri noi, un bacteriu nou și un parazit protozoar. Deosebit de îngrijorătoare sunt două virusuri din genul henipavirus, cunoscut pentru codurile genetice complexe și capacitatea de a infecta mai multe specii de gazde.

Rezultate cheie: Posibile legături cu virusurile Nipah și Hendra

Noile henipavirusuri identificate prezintă similarități genetice semnificative cu virusurile Nipah și Hendra, recunoscute pentru provocarea unor boli grave și adesea fatale la oameni și animale. Deși aceste virusuri afectează rar oamenii, au existat focare cu rate mari de mortalitate în trecut. Mai mult de jumătate din secvențele genetice ale noilor virusuri corespund celor găsite la Nipah și Hendra, ceea ce atrage atenția experților în sănătate publică la nivel mondial.

Îngrijorări privind transmiterea zoonotică

Deși nu este clar dacă aceste noi henipavirusuri ar putea fi transmise de la lilieci la oameni sau animale domestice, asemănarea lor cu agenți patogeni umani cunoscuți impune un nivel crescut de supraveghere și evaluare a riscurilor. După cum subliniază dr. Vinod Balasubramaniam, virolog molecular la Universitatea Monash din Malaezia, descoperirea virusurilor în special în rinichii liliecilor—organe implicate în eliminarea urinei—sugerează o posibilă expunere umană prin contactul cu fructe sau apă contaminate, un mecanism întâlnit în focare zoonotice anterioare.

Rolul ecologic al liliecilor și provocările întâmpinate

Liliecii studiați au fost capturați direct în livezi, un mediu ce îi aduce frecvent în proximitatea oamenilor și a animalelor domestice. Această suprapunere de habitat poate facilita transmiterea virusurilor provenite de la lilieci, în caz de salt între specii. Totuși, este esențial să recunoaștem și rolul vital al liliecilor în ecosistem: aceștia sunt polenizatori naturali, susțin fertilitatea solului și contribuie la reducerea populațiilor de insecte. Liliecii insectivori previn anual pierderi de recoltă estimate la două miliarde de dolari pentru cultivatorii de mere din China.

Dr. Alison Peel, medic veterinar și ecolog de boli de la Universitatea Sydney, care nu a luat parte la cercetare, avertizează că nu toți apropiații evolutivi ai virusurilor Nipah și Hendra prezintă același nivel de risc. "Anumite rude ale acestor virusuri nu par să reprezinte o amenințare pentru oameni sau animale, așa că sunt necesare investigații de laborator amănunțite pentru a evalua adevăratul potențial de transmitere al acestor noi henipavirusuri", explică ea.

Concluzie

Identificarea mai multor virusuri noi la liliecii din livezile de fructe din China subliniază importanța monitorizării continue a virusurilor la fauna sălbatică și complexitatea interacțiunilor dintre biodiversitate, agricultură și sănătatea publică. Chiar dacă nu există dovezi imediate de infectare umană, asemănările genetice cu virusuri patogene precum Nipah și Hendra evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare. Monitorizarea constantă, evaluarea riscurilor și studii de laborator devin esențiale pentru a determina dacă aceste virusuri reprezintă o amenințare reală și pentru elaborarea unor strategii care să asigure echilibrul între sănătatea ecosistemului și prevenirea bolilor emergente.