4 Minute
Conceptul de burnout a fost mult timp asociat în principal cu stresul profesional, programul prelungit de muncă și cerințele excesive de la serviciu. Însă, o investigație științifică recentă realizată de Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie (NTNU) pune sub semnul întrebării această perspectivă tradițională. Studiul a evidențiat că mai puțin de 30% dintre persoanele care prezintă simptome de burnout consideră munca drept principala cauză a acestei stări, sugerând existența unor factori mult mai diverși și mai complecși ce contribuie la acest fenomen modern.
Analiza studiului: Metodologie și rezultate surprinzătoare
Cercetătorii NTNU au chestionat 813 angajați din Norvegia, dorind să descopere ce stă cu adevărat la baza burnoutului, epuizării și stresului psihologic generalizat. Participanții au fost invitați să reflecteze asupra propriilor experiențe și să identifice principalii factori declanșatori ai simptomelor lor. Deși s-a observat o anumită asociere între burnout și factori de la locul de muncă – precum solicitările excesive – elemente ca siguranța locului de muncă și sprijinul din partea colegilor s-au dovedit a avea o legătură mai strânsă cu stresul psihologic general decât cu burnoutul în sine.
Unul dintre cele mai importante rezultate: doar 27,7% dintre cei care au raportat burnout au indicat serviciul ca fiind sursa principală de stres. Majoritatea au menționat o combinație variată de influențe, precum presiunile familiale, problemele de sănătate sau dificultățile financiare, ceea ce demonstrează că stresul profesional este doar o parte din peisajul general al stresului cotidian.
Burnoutul și stresul: Un context mai larg al vieții
Potrivit psihologului NTNU, Dr. Renzo Bianchi, „Persoanele care experimentează burnout relatează stres prezent în viața de zi cu zi, care conduce la o formă de depresie. Putem să o numim o stare depresivă asociată cu stresul vieții.” Această perspectivă scoate în evidență faptul că burnoutul nu reprezintă doar o consecință a stresului ocupațional, ci poate apărea ca urmare a unor dificultăți multiple din viața de zi cu zi.
Influența personalității individuale
Factori psihologici individuali, precum tendința spre anxietate, joacă un rol major în modul în care o persoană trăiește și gestionează stresul. După cum subliniază Dr. Bianchi, „Pentru cei cu o personalitate mai anxioasă, grijile și stresul pot consuma multă energie, fără ca acestea să aibă legătură directă doar cu munca.” Acest lucru evidențiază importanța evaluării contextului psihologic general al fiecărei persoane atunci când analizăm cauzele și efectele burnoutului.
Context științific: Evoluția conceptului de burnout
Termenul „burnout” a fost introdus pentru prima dată de psihologul american Herbert Freudenberger, cu referire la epuizarea resimțită de îngrijitori. În timp, definiția a fost extinsă la numeroase alte profesii. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră în prezent burnoutul drept un sindrom rezultat din „stresul ocupațional cronic”, manifestat prin epuizare emoțională, detașare mentală față de locul de muncă și eficiență profesională redusă.
Totuși, concluziile studiului NTNU sugerează că aceste definiții necesită o revizuire. Dacă munca nu este întotdeauna declanșatorul principal al burnoutului, abordările clinice și strategiile de prevenție trebuie să țină cont și de factorii din afara mediului profesional, precum responsabilitățile familiale, problemele de sănătate sau dificultățile financiare.
Implicatii pentru prevenție și sănătate la locul de muncă
Studiul evidențiază limitele posibile ale intervențiilor care vizează strict mediul de muncă pentru prevenirea burnoutului. Chiar dacă îmbunătățirea siguranței la job, cultivarea relațiilor de sprijin între colegi și promovarea autonomiei pot reduce riscul de burnout, aceste măsuri nu rezolvă cauzele de bază atunci când stresorii principali provin din viața personală. Cercetătorii recomandă strategii holistice, care să includă atât bunăstarea profesională, cât și cea personală, pentru a combate eficient burnoutul.
Dr. Bianchi subliniază importanța muncii cu sens: „Nu toți au norocul să iubească ceea ce fac și, prin urmare, să poată tolera mai bine stresul la serviciu. Este însă esențial să găsești un job cu sens și să depui efortul necesar pentru a reuși.” Astfel, satisfacția profesională poate contribui la rezistența la stres, dar presiunile externe rămân deseori în afara controlului angajatorilor.
Concluzie
Cercetarea NTNU transmite un mesaj esențial pentru comunitatea mondială de sănătate și știință: burnoutul este o problemă complexă, care nu poate fi înțeleasă sau gestionată eficient concentrându-ne doar asupra mediului profesional. Pe măsură ce domeniul sănătății ocupaționale evoluează, organizațiile și indivizii sunt provocați să ia în considerare o gamă mai largă de factori de stres care pot afecta starea de bine, de la evenimente personale la trăsături psihologice individuale. Redefinirea burnoutului într-un context mai amplu este esențială pentru dezvoltarea unor strategii de prevenție mai bune, promovarea sănătății reale pe termen lung și sprijinirea oamenilor atât la locul de muncă, cât și în viața personală.
Comentarii