5 Minute
Misterul dispariției neanderthalienilor
De zeci de ani, soarta neanderthalienilor—apropiați rude ale oamenilor care au prosperat în Europa și vestul Asiei—a intrigat specialiștii în paleoantropologie. În ciuda cercetărilor arheologice și genetice ample, există încă dezacorduri privind motivele dispariției lor acum aproximativ 40.000 de ani. Ipotezele tradiționale evidențiază competiția cu Homo sapiens, schimbările climatice sau amestecul genetic, însă un studiu recent aduce în discuție un factor surprinzător: fizica spațiului.
O perspectivă cosmică: Evenimentul Laschamp
Un studiu inovator de la Universitatea Michigan, condus de fizicianul Agnit Mukhopadhyay și publicat în Science Advances, sugerează că dispariția neanderthalienilor ar fi putut fi influențată de factori astrofizici. Autorii s-au concentrat asupra evenimentului Laschamp, o inversare geomagnetică temporară petrecută acum aproximativ 41.000 de ani. În acea perioadă, câmpul magnetic al Pământului s-a slăbit semnificativ, reducând protecția planetei în fața razelor cosmice și radiației ultraviolete provenite de la Soare.
Potrivit lui Mukhopadhyay, această instabilitate magnetică a expus suprafața Pământului—și implicit populațiile de neanderthalieni—la niveluri neobișnuite de radiații solare și cosmice. Folosind modele 3D avansate pentru simularea magnetosferei terestre în timpul evenimentului Laschamp, studiul propune că mediul mai dur rezultat ar fi putut crea provocări majore pentru supraviețuirea neanderthalienilor.
A depășit Homo sapiens neanderthalienii?
Ipoteza lui Mukhopadhyay susține că Homo sapiens a avut avantaje culturale și tehnologice care le-au permis o protecție mai eficientă împotriva radiațiilor UV și cosmice. Aceste avantaje includ utilizarea probabilă a hainelor bine croite, aplicarea ocrului (cu posibile proprietăți de filtrare UV) și adăpostirea frecventă în peșteri—aspecte considerate mai puțin răspândite printre neanderthalieni.
Dilema îmbrăcămintei: dovezi și interpretări
Una dintre ipotezele centrale ale studiului afirmă că neanderthalienii nu dispuneau de haine bine ajustate, rămânând astfel expuși radiațiilor nocive. Cu toate acestea, această idee este încă speculativă. Acele de cusut lipsesc aproape cu desăvârșire din siturile neanderthaliene, fiind mai asociate cu Homo sapiens și denisovani, însă absența lor nu dovedește lipsa îmbrăcămintei. Numeroase găsiri arheologice demonstrează că neanderthalienii prelucrau piei de animale cu unelte sofisticate din cremene, sugerând crearea unor haine funcționale, dacă nu chiar croite.
În plus, o analiză genetică a păduchilor umani indică faptul că oamenii au început să poarte haine în urmă cu cel puțin 200.000 de ani, anterior dezvoltării tehnologiei avansate de coasere. În Europa glaciară, supraviețuirea fără un minim de izolație ar fi fost practic imposibilă, ceea ce sugerează că forme rudimentare de protecție corporală erau, fără îndoială, folosite—posibil legate sau fixate cu bucăți de os, nu neapărat cusute.
Ocru: Primul „cremă de soare” preistoric?
Studiul atrage atenția asupra folosirii pigmentului de ocru de către Homo sapiens, considerând că acesta acționa ca barieră la radiațiile solare. Cercetările experimentale arată că ocrul poate filtra parțial razele UV, însă utilizarea pigmentului nu era limitată la oamenii moderni. Dovezi arheologice arată că neanderthalienii au folosit ocru în Europa și Levant de peste 100.000 de ani, atât pentru decorare corporală și manifestări simbolice, cât și posibil ca repelent sau în scopuri cosmetice ori terapeutice. Nu există date concludente care să arate că doar Homo sapiens au beneficiat de proprietățile de protecție ale ocrului sau că acesta a fost folosit constant pe post de „protecție solară”.
Demografie și inovație tehnologică
Importanța dimensiunii populației
Pe lângă factori de mediu, mulți cercetători subliniază impactul dinamicilor populaționale asupra neanderthalienilor. Studii genomice arată că la momentul extinderii Homo sapiens în Eurasia, populațiile neanderthaliene erau deja în declin, fragmentate și vulnerabile la asimilare prin încrucișare și schimb cultural.
În plus, analiza ADN-ului oamenilor moderni atestă că neanderthalienii nu au dispărut complet; genele lor persistă în populațiile non-africane de azi. Astfel, dispariția neanderthalienilor nu a fost totală, ci mai degrabă o absorbție genetică și culturală ce a continuat pe parcursul generațiilor.
Inovația tehnologică, diferența decisivă
O altă teorie frecvent menționată este cea a superiorității tehnologice a Homo sapiens. Oamenii moderni dispun de arme de proiectil, cum ar fi sulițele și, ulterior, arcul, permițând vânătoarea de la distanță și adaptarea în habitate diverse. În schimb, neanderthalienii au folosit preponderent unelte pentru vânătoare de apropiere. Această diferență tehnologică ar fi asigurat Homo sapiens mobilitate sporită, acces la resurse variate și șanse mai mari de supraviețuire, mai ales în perioade de stres climatic.
De ce ipoteza câmpului magnetic rămâne speculativă
Atribuirea principală a dispariției neanderthalienilor radiației cosmice crescute din timpul evenimentului Laschamp este o idee provocatoare, însă întâmpină serioase obiecții. Nu există în stratigrafia arheologică dovezi ale unui colaps brusc sau al unui eveniment de extincție în masă care să coincidă cu inversarea geomagnetică. Nici alte specii umane sau mamifere mari nu par să fi suferit dispariții semnificative în acea perioadă.
Mai mult, dacă radiația solară crescută ar fi fost atât de mortală, ar trebui să fi existat impact sever și asupra Homo sapiens ce locuiau în afara peșterilor sau nu dispuneau de haine complexe, inclusiv în Africa ori sudul Eurasiei, lucru pentru care nu există dovadă arheologică. Dimpotrivă, neanderthalienii au supraviețuit și s-au adaptat la multiple crize de mediu, inclusiv la alte inversări magnetice, precum evenimentul Blake de acum circa 120.000 de ani.
O perspectivă multidisciplinară asupra dispariției
Explicarea dispariției neanderthalienilor presupune integrarea datelor din arheologie, paleoantropologie, genetică și chiar fizica atmosferei, nu concentrarea pe o singură cauză. Neanderthalienii nu au fost „ratări” evolutive sau victime pasive ale mediului. Timp de peste 300.000 de ani au demonstrat creativitate, adaptabilitate și complexitate—de la tehnologiile avansate ale pietrei la gesturi simbolice—comparabile cu cele ale Homo sapiens timpurii.
După cum rezumă profesorul Chris Stringer de la Natural History Museum Londra: „Neanderthalienii au fost oameni robuști, adaptabili, culturali. Dispariția lor a fost probabil rezultatul unui puzzle complex, nu al unui moment catastrofal unic.”
Concluzie
Ipoteza că inversarea geomagnetică și radiațiile cosmice au determinat dispariția neanderthalienilor aduce o perspectivă nouă, însă nu este susținută de ansamblul dovezilor științifice. Studiile moderne indică un cumul de factori: presiuni de mediu, slăbiciune demografică, avantaj tehnologic și amestec genetic cu Homo sapiens. Pe măsură ce cercetăm istoria profundă a umanității, este clar că povestea neanderthalienilor este una a rezistenței, inovării și a adaptabilității, nu doar a dispariției, și că explicațiile științifice evoluează odată cu fiecare nouă descoperire din arheologie, genetică și chiar fizica spațiului.
Comentarii