4 Minute
Descifrarea supraviețuirii vieții în timpul Snowball Earth
De-a lungul istoriei sale, Pământul nu a oferit mereu un mediu prielnic vieții așa cum îl cunoaștem astăzi. În timpul a cel puțin două mari evenimente „Snowball Earth”, care au avut loc între aproximativ 635 și 720 de milioane de ani în urmă, în perioada Criogenianului, suprafața planetei a fost aproape complet acoperită cu un strat gros de gheață, din zonele polare până la ecuator. Se crede că temperaturile medii globale au scăzut până la -50°C, transformând chiar și regiunile tropicale în adevărate deșerturi înghețate, comparabile cu Antarctica de astăzi.
Totuși, în ciuda acestor condiții aparent ostile, viața a continuat să existe, ceea ce rămâne o enigmă pentru astrobiologi și cercetătorii care studiază evoluția vieții pe Pământ. Elementul esențial pentru viață, apa lichidă, a fost extrem de dificil de găsit. Astfel apare întrebarea fundamentală: cum a reușit viața nu doar să supraviețuiască, ci și să evolueze pe o planetă înghețată?
Iázurile antice: refugii ale supraviețuirii
Un studiu recent publicat în Nature Communications oferă noi perspective asupra acestei probleme științifice. Conduși de Fatima Husain de la MIT, cercetătorii au analizat micro-ecosisteme actuale din Antarctica — în special mici iazuri de apă provenită din topirea gheții, aflate la marginea vechilor calote glaciare. Aceste iazuri moderne pot reprezenta modele ale modului în care viața ar fi putut supraviețui în timpul perioadei Snowball Earth.
În 2018, o echipă de cercetători din Noua Zeelandă a explorat platforma de gheață McMurdo din estul Antarcticii. Aici au descoperit iazuri superficiale, cu doar câțiva metri în diametru și mai puțin de un metru adâncime, care susțin o varietate impresionantă de microorganisme. Fundul acestor iazuri era acoperit de covoare microbiene viu colorate și alunecoase, uneori groase de câțiva centimetri, formate în special din cianobacterii — organisme unicelulare remarcabile prin rezistența lor la condiții extreme.
Cianobacteriile nu erau însă singurele forme de viață prezente. Prin analize genetice și microscopie, cercetătorii au identificat și eucariote — adică organisme cu celule complexe precum algele și animalele microscopice — în aceste iazuri. Această biodiversitate bogată, cu reprezentanți din diverse ramuri evolutive, demonstrează că, la adăpostul acestor mici oaze, forme variate de viață puteau coexista chiar și în perioade de frig extrem și lumină solară redusă.
Implicații pentru Terra și dincolo de ea
Descoperirile arată posibile refugii în care viața timpurie a rezistat și s-a diversificat pe timpul glaciațiunilor globale. Până acum, oamenii de știință au sugerat că viața ar fi putut găsi adăpost în porțiuni izolate de ocean deschis, în izvoare hidrotermale abisale sau sub calote groase de gheață. Acest studiu însă subliniază posibilitatea ca bălțile temporare de apă topită să fi jucat un rol critic, asigurând supraviețuirea vieții în cele mai dure crize climatice din istoria Pământului.
„Niciun iaz nu era identic cu altul”, a remarcat Husain, evidențiind unicitatea comunităților de organisme din fiecare loc. „Aceste medii arată o capacitate deosebită de a găzdui o diversitate remarcabilă de viețuitoare, chiar și la distanță mică unele de altele.”
Rezultatele extind și înțelegerea noțiunii de „habitabilitate” pe alte corpuri cerești. Medii similare iazurilor din Antarctica ar putea exista sub crusta de gheață a unor sateliți precum Europa (Jupiter) sau Enceladus (Saturn), considerate ținte importante în căutarea vieții extraterestre din sistemul solar. Capacitatea microorganismelor terestre, în special eucariotele și cianobacteriile, de a supraviețui condițiilor extreme oferă astrobiologilor speranță în identificarea vieții dincolo de Terra.
Concluzie
Identificarea unei biodiversități avansate în iazurile de topire din Antarctica oferă indicii esențiale despre strategiile de supraviețuire posibile în timpul perioadelor Snowball Earth. Studiul evidențiază modul în care viața poate prospera în refugii izolate și înghețate, îmbogățindu-ne înțelegerea asupra istoriei evolutive a Pământului și ghidând eforturile continue de căutare a vieții în regiunile cele mai reci ale sistemului nostru solar. Pe măsură ce noi misiuni explorează lunile înghețate ale lui Jupiter și Saturn, perspectivele oferite de analogii antici ai Terrei ar putea juca un rol esențial în elucidarea unuia dintre cele mai mari mistere științifice: adaptabilitatea și reziliența vieții.
Comentarii