4 Minute
Se estimează că anual, peste un trilion de pești sunt extrași din apele lumii, majoritatea ajungând să fie consumați de oameni. Deși această practică asigură hrana pentru miliarde de persoane, descoperiri științifice recente atrag atenția asupra suferinței semnificative pe care aceste animale o pot îndura în timpul procesului de capturare și sacrificare. Un studiu condus de Dr. Cynthia Schuck-Paim la Welfare Footprint Institute oferă prima analiză cantitativă a durerii resimțite de pești în timpul metodelor convenționale de sacrificare.
Cazul păstrăvului curcubeu
Păstrăvul curcubeu (Oncorhynchus mykiss), originar din apele reci care se varsă în Oceanul Pacific, a devenit una dintre cele mai cultivate specii de pește la nivel global, fiind prezent pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. În mod obișnuit, sacrificarea industrială presupune scoaterea peștilor din apă, lăsându-i să asfixieze la aer sau în apă cu gheață. Deși aceste metode sunt eficiente și larg răspândite în industria acvaculturii, ele ridică numeroase semne de întrebare din perspectiva bunăstării animalelor.
Studiul arată că păstrăvii expuși acestor condiții pot suferi între 2 și 25 de minute de durere și stres intens, durata maximă medie înregistrată fiind de 22 de minute. Suferința prelungită este cauzată de factori fiziologici ce apar rapid după scoaterea din apă, precum prăbușirea structurii delicate a branhiilor și acumularea de dioxid de carbon în sânge, ceea ce duce în final la pierderea cunoștinței, dar abia după o perioadă de disconfort sever.
Progrese științifice: Framework-ul Welfare Footprint
Evaluarea suferinței animalelor a fost mult timp o provocare pentru știință. Introducerea Welfare Footprint Framework (WFF) oferă însă o metodă sistematică de a analiza și compara stările negative — precum durerea sau stresul — la animale. Acest instrument permite cercetătorilor, medicilor veterinari, fermierilor și factorilor de decizie să cuantifice atât intensitatea, cât și durata suferinței, facilitând astfel îmbunătățiri bazate pe date reale în bunăstarea animalelor din acvacultură și alte ramuri ale industriei alimentare.
Potrivit Dr. Schuck-Paim, preocupările societății față de bunăstarea animalelor ating niveluri fără precedent, reflectate în legislație emergentă, certificări etice și atenție crescută din partea consumatorilor. „Descoperirile noastre oferă primele estimări cantitative ale durerii din timpul sacrificării peștilor, arătând cât de mult se pot îmbunătăți condițiile alese prin metode eficiente de asomare”, subliniază autorii studiului.
Rezultate centrale: durată și intensitate a durerii
După analizarea unei game ample de lucrări științifice, echipa internațională a evidențiat reacțiile neurochimice rapide și nocive ale peștilor expuși la aer chiar din primele cinci secunde – reacții comparabile cu ceea ce oamenii resimt ca un stres acut sau aversiune pronunțată. Comportamente observate, precum răsucirea frenetică și gâfâitul rapid, confirmă nivelul ridicat de disconfort.
Cercetarea cuantifică faptul că, raportat la cantitatea de pește sacrificată, durata medie a durerii moderate până la intense este de aproximativ 24 de minute pe kilogram, cu unele cazuri care depășesc o oră pe kilogram sacrificat. Severitatea și durata suferinței pot varia în funcție de specie, mărimea indivizilor și condițiile de sacrificare.
Asomarea electrică – o alternativă promițătoare?
Pentru a îmbunătăți bunăstarea peștilor în acvacultură, se propune tot mai des utilizarea asomării electrice ca metodă umană de sacrificare. Prin inducerea rapidă a stării de inconștiență, această tehnică are potențialul de a reduce considerabil suferința, putând elimina până la 20 de ore de durere pentru fiecare dolar investit în echipamentul necesar. Totuși, aplicarea actuală a metodei relevă o eficacitate variabilă, unele exemplare nefiind asomate imediat.
Echipa Dr. Schuck-Paim atrage atenția că eficiența oricărei metode depinde de gestionarea stresului pe toată durata procesului de recoltare. Aceste concluzii subliniază importanța optimizării atât a sacrificării, cât și a întregului lanț de producție din acvacultură.
Viitorul acvaculturii sustenabile și etice
Studiul confirmă necesitatea adoptării la scară largă a unor metode de sacrificare mai umane în industria peștelui. Framework-ul Welfare Footprint permite producătorilor, autorităților și susținătorilor bunăstării animalelor să identifice cele mai acute puncte de suferință din sistemele actuale și să prioritizeze intervențiile cu cel mai mare impact pozitiv. Măsurarea transparentă a suferinței prin metode științifice ajută, de asemenea, la formularea politicilor, influențarea alegerilor consumatorilor și stimularea inovației pentru un sistem alimentar mai etic.
Prin evidențierea reală a nivelului de suferință asociat metodelor uzuale de sacrificare în acvacultură, studiul invită la o discuție extinsă despre responsabilitatea noastră față de bunăstarea animalelor pe care le consumăm.
Concluzie
Quantificarea durerii la peștii sacrificați industrial reprezintă un progres semnificativ al științei privind bunăstarea animalelor. Pe măsură ce framework-uri bazate pe date, precum WFF, devin regulă, industria și societatea au mai multe instrumente pentru a promova îmbunătățiri etice și sustenabile în acvacultură. Recunoașterea și reducerea suferinței îndurate de miliarde de pești anual pot contribui la dezvoltarea unor practici mai compasionale, echilibrând nevoile oamenilor cu respectul pentru bunăstarea animalelor.
Comentarii