Noi descoperiri despre mecanismele bolii Parkinson: Interacțiunea dintre Aplp1 și Lag3 oferă speranță în tratament

Înțelegerea bolii Parkinson și provocarea globală

Boala Parkinson este una dintre cele mai răspândite afecțiuni neurodegenerative la nivel mondial, afectând peste 8,5 milioane de persoane. Aceasta se manifestă prin simptome progresive precum tremorul, rigiditatea musculară, probleme de echilibru, dificultăți de vorbire, tulburări de somn și complicații de ordin psihic. Povara bolii este în creștere, odată cu îmbătrânirea populațiilor, și reprezintă a doua cea mai comună boală neurodegenerativă după Alzheimer. Pe măsură ce Parkinson avansează, pacienții pot pierde capacitatea de a merge sau de a vorbi, în special din cauza pierderii sau disfuncției neuronilor producători de dopamină în zona creierului numită substantia nigra. Un semn patologic distinctiv îl constituie acumularea de corpi Lewy – agregate de proteine malformate, numite alfa-sinucleină, care perturbă funcția neurală prin răspândirea lor de la o celulă la alta.

Rolul alfa-sinucleinei, Aplp1 și Lag3 în evoluția bolii Parkinson

Alfa-sinucleina are un rol important în comunicarea normală dintre neuroni. Însă, când se pliază incorect, această proteină formează agregate insolubile, considerate principala cauză a procesului neurodegenerativ din boala Parkinson. Cercetări recente, publicate de un consorțiu internațional de oameni de știință, au dezvăluit importanța a două proteine – Aplp1 și Lag3 – în răspândirea acestor agregate toxice de alfa-sinucleină în creier.

Studiile anterioare pe animale au arătat că proteina Lag3 se leagă de alfa-sinucleină și favorizează răspândirea ei patologică în țesutul cerebral, dar înlăturarea exclusivă a Lag3 nu a oprit complet procesul, ceea ce sugerează implicarea altor proteine. Neurocercetătorii, precum Valina Dawson și Xiaobo Mao de la Universitatea Johns Hopkins, s-au concentrat ulterior pe Aplp1, o proteină de suprafață prezentă în celulele nervoase. Prin modele de șoareci modificate genetic, cărora le lipsea fie Aplp1, fie Lag3 – sau ambele – cercetătorii au descoperit că fiecare proteină poate media independent absorbția alfa-sinucleinei malformate în neuroni. Mai remarcabil, absența ambelor proteine a redus cu 90% internalizarea acestor agregate toxice, demonstrând importanța lor combinată în propagarea bolii Parkinson.

Un medicament deja aprobat de FDA, promițător în blocarea mecanismelor Parkinson

Poate cea mai importantă descoperire a acestui studiu vizează un medicament aprobat de Food and Drug Administration (FDA) din SUA pentru tratamentul melanomului: nivolumab/relatlimab, care conține un anticorp ce țintește specific Lag3. Administrată la șoareci, terapia cu anticorp anti-Lag3 a blocat interacțiunea dintre Lag3 și Aplp1, împiedicând astfel pătrunderea majorității alfa-sinucleinei în neuroni și reducând semnificativ formarea agregatelor proteice asociate bolii Parkinson.

„Acum, că știm cum interacționează Aplp1 cu Lag3, înțelegem mai bine modul în care alfa-sinucleina contribuie la progresia bolii Parkinson,” a explicat dr. Xiaobo Mao. Cercetarea a arătat că blocarea acestei interacțiuni oferă un efect protector mai puternic decât inhibarea doar a Lag3, datorită colaborării strânse dintre cele două proteine.

„Anticorpul anti-Lag3 a reușit să prevină răspândirea alfa-sinucleinei în modelele de șoareci, dovedind o eficiență mai mare decât eliminarea Lag3, tocmai datorită asocierii strânse dintre Aplp1 și Lag3,” a adăugat dr. Ted Dawson, subliniind potențialul translational al terapiei.

Implicații pentru terapiile viitoare și următorii pași

Această descoperire nu doar că dezvăluie un mecanism esențial al progresiei bolii Parkinson, ci indică și faptul că medicamentele deja folosite pentru alte patologii – precum melanomul – ar putea fi rapid adaptate pentru tratamentul bolilor neurodegenerative. Următoarea etapă a cercetărilor implică testarea terapiei cu anticorp anti-Lag3 pe modele animale pentru Parkinson și Alzheimer, primele rezultate sugerând un rol similar al Lag3 și în aceste afecțiuni. Dacă studiile vor confirma aceste date, se pot deschide noi trialuri clinice ce ar putea oferi speranță pentru încetinirea sau chiar stoparea progresiei bolii Parkinson și a altor boli neurodegenerative.

Concluzie

Aceste descoperiri reprezintă un progres notabil în cercetarea bolii Parkinson, arătând că înțelegerea interacțiunii dintre Aplp1 și Lag3 deschide noi direcții terapeutice. Posibilitatea de a utiliza un medicament deja aprobat de FDA poate accelera dezvoltarea primelor tratamente eficiente pentru Parkinson, revoluționând îngrijirea a milioane de pacienți la nivel internațional și aducând claritate asupra mecanismelor care stau la baza multor forme de neurodegenerare.