Cum distinge creierul realitatea de imaginație: Descoperiri recente în neuroștiință

Cum putem ști dacă ceea ce percepem este real sau doar o creație a imaginației noastre? Această întrebare veche începe să primească răspunsuri datorită unor avansuri importante în cercetarea neuroștiințifică. O echipă de cercetători a identificat o rețea neuronală în creierul uman care pare să stabilească dacă o experiență vizuală provine din stimulare senzorială reală sau este generată de minte. Această descoperire aduce beneficii atât pentru înțelegerea funcționării creierului, cât și pentru dezvoltarea de noi tratamente destinate halucinațiilor vizuale asociate unor afecțiuni neurologice precum boala Parkinson sau schizofrenia.

Explorarea circuitelor vizuale ale creierului

Cercetările anterioare au arătat că aceleași regiuni cerebrale sunt activate atât când ne imaginăm o imagine, cât și când o privim direct. Însă mecanismul exact prin care creierul diferențiază percepția autentică de fantezie a rămas neclar. Dr. Nadine Dijkstra de la University College London și colegii săi au încercat să dezlege această enigmă, analizând activitatea cerebrală în timpul unor sarcini vizuale controlate.

Metoda experimentală

Folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), cercetătorii au recrutat 26 de voluntari pentru un exercițiu vizual repetitiv. Participanților li s-a prezentat un bloc gri, static, pe un ecran timp de două secunde, procedura fiind reluată de peste o sută de ori. La fiecare probă, voluntarii trebuiau să își imagineze linii diagonale peste bloc. Uneori, aceste linii erau prezente cu adevărat; alteori, ele existau doar în imaginația subiecților.

După fiecare prezentare, participanții evaluau claritatea sau intensitatea liniilor pe o scară de la unu la patru. În plus, indicau dacă au considerat că liniile au fost reale sau imaginare.

Descoperiri cheie: Regiunile cerebrale implicate

Datele obținute prin fMRI au evidențiat două regiuni cerebrale esențiale:

• Girul fusiform: Această zonă s-a activat mai intens ori de câte ori participanții au avut impresii vizuale mai clare, indiferent dacă liniile erau reale sau create mental. Rezultatul confirmă că girul fusiform monitorizează claritatea experienței vizuale, nu doar stimulii externi.
• Cortexul insular anterior: Când activitatea girului fusiform depășea un anumit prag, cortexul insular anterior era declanșat. Această activare era asociată cu percepția că experiența vizualizată era reală. Potrivit dr. Dijkstra, insula anterioară comunică cu girul fusiform, primind și procesând semnalele pentru a facilita decizia dacă ceva este „real” sau „imaginat”.

Dijkstra explică: „Deși studiile anterioare au arătat că girul fusiform este implicat atât în percepție, cât și în imaginație, cercetarea noastră demonstrează că el urmărește gradul de intensitate vizuală. Insula anterioară acționează ca un filtru, declarând experiența ca reală atunci când intensitatea depășește un anumit nivel.”

Implicații terapeutice și cercetări viitoare

Chiar dacă aceste două regiuni nu sunt singurele implicate în separarea realității de imaginație, interacțiunea lor oferă perspective noi asupra cauzelor halucinațiilor vizuale. Cercetătorii consideră că, la persoanele cu halucinații — de exemplu, bolnavii de Parkinson sau cei cu schizofrenie — fie girul fusiform devine hiperactiv în timpul imaginației, fie insula anterioară nu filtrează corect semnalele interne.

Adam Zeman, neurolog cognitiv la University of Exeter, a comentat: „Studiul aduce perspective clinice valoroase. Totuși, este important să facem diferența între decizia rapidă a creierului privind fluctuațiile perceptive de moment și experiența unei halucinații vii și persistente, pe care cineva o percepe ca fiind reală.”

Având în vedere aceste nuanțe, echipa dr. Dijkstra investighează acum activitatea cerebrală la pacienți cu Parkinson, căutând să explice diferențele dintre modul în care procesează creierul sănătos și cel afectat de iluzii persistente.

Concluzie

Acest studiu aduce dovezi importante despre modul în care creierul uman face distincția între realitate și imaginație, subliniind rolul esențial al conexiunii dintre girul fusiform și cortexul insular anterior. Înțelegerea acestui mecanism avansează cunoașterea în domeniul neuroștiințelor și deschide noi direcții pentru tratamentul halucinațiilor vizuale asociate tulburărilor neurologice și de sănătate mintală. Pe măsură ce specialiștii cartografiază sistemul cerebral de filtrare a realității, granița dintre percepție și imaginație devine mai clară — cu implicații importante atât pentru terapia clinică, cât și pentru inteligența artificială.