3 Minute
Înțelegerea duratei de viață la Neanderthalieni și primii oameni
Oamenii moderni extind constant limitele biologice ale longevității, expectativa de viață crescând datorită progreselor medicale și îmbunătățirii calității vieții. Totuși, nu cu mult timp în urmă—la scară evolutivă—strămoșii noștri, inclusiv Neanderthalienii, aveau vieți considerabil mai scurte. Deși au dispărut acum peste 40.000 de ani, urmele ADN-ului Neanderthalienilor sunt încă prezente la oameni, evidențiind o conexiune genetică profundă. Această legătură ridică o întrebare științifică interesantă: cât trăiau, de fapt, Neanderthalienii?
Metilarea ADN: cheia estimării longevității antice
În lipsa unor documente scrise sau a unor certificate de deces de acum zeci de mii de ani, cercetătorii au recurs la tehnici inovatoare de genetică și epigenetică pentru a răspunde la această întrebare. Un studiu revoluționar publicat în 2019 de către cercetători ai Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation (CSIRO) din Australia a urmărit să estimeze durata medie de viață a speciilor umane dispărute analizând genomurile acestora.
Dr. Ben Mayne, autorul principal al studiului, a explicat: „Cu acces la secvența genomică a unei specii, putem estima durata de viață studiind un tip particular de modificare numită metilare a ADN-ului.” Metilarea ADN este o modificare epigenetică, adică influențează expresia genelor fără a schimba secvența de bază a ADN-ului. Aceste modificări apar frecvent în regiunile denumite situri CpG, iar modelul și densitatea metilării în anumite zone ale genomului au fost corelate cu durata de viață la mamifere.
Lansarea „ceasului predictiv al duratei de viață”
Pornind de la aceste observații, oamenii de știință au dezvoltat un instrument numit „ceasul predictiv al duratei de viață.” Această metodă analizează modelele de metilare din genomuri pentru a estima durata maximă de viață a diferitelor specii. Aplicând acest instrument pe ADN-ul Neanderthalienilor, rezultatele au fost remarcabile: durata medie de viață estimată pentru un Neanderthalian era de aproximativ 37,8 ani.
Compararea cu Denisovanii, oamenii moderni și limitele genetice
Instrumentul predictiv a generat rezultate similare pentru Denisovani, un alt grup uman dispărut. Deși o durată de viață ușor sub 38 de ani poate părea scurtă după standardele actuale, dovezile genetice sugerează că aceasta era suficientă pentru ca Neanderthalienii și Denisovanii să ajungă la maturitate, să se reproducă și, în cazul Denisovanilor, să se încrucișeze cu oamenii moderni.
Interesant este faptul că, aplicând modelul pe Homo sapiens străvechi, limita genetică maximă estimată a fost similară: în jur de 38 de ani. Pentru mulți, această asemănare este surprinzătoare și evidențiază un aspect esențial: genetica reprezintă doar una dintre limitele longevității umane.
Rolul medicinei și societății în creșterea longevității
Cercetătorii subliniază că extinderea uimitoare a longevității umane în ultimele două secole se datorează în mare parte progreselor medicinei, alimentației îmbunătățite și condițiilor de trai superioare. După cum arată dr. Mayne și colegii săi, Neanderthalienii și Denisovanii probabil aveau o durată de viață apropiată de cea a oamenilor moderni preistorici. Doar odată cu apariția sistemelor de sănătate, igienă publică și a inovației științifice, oamenii au început să depășească regulat aceste limite genetice.
Astăzi, oamenii trăiesc mai mult ca niciodată în istorie. De exemplu, în Statele Unite, numărul centenarilor—persoane cu vârsta de 100 de ani sau mai mult—este estimat să se quadrupleze în următoarele trei decenii. Această tendință reflectă succesul continuu al umanității în depășirea barierelor biologice și de mediu care limitează durata de viață.
Concluzie
Folosind analiza genomurilor antice și instrumente epigenetice moderne, cercetătorii au reconstituit probabil durata medie de viață a Neanderthalienilor, Denisovanilor și primilor Homo sapiens. Deși genetica impunea odinioară o speranță medie de viață de mai puțin de 40 de ani, evoluția medicinei și progresul social au extins semnificativ acest potențial. Aceste descoperiri ne oferă perspective noi despre evoluția umană și longevitate, și demonstrează rolul transformator al științei în modelarea viitorului sănătății și vieții umane.
Comentarii