9 Minute
Stresul din uter lasă amprente pe creier. Amprente mici. Amprente adânci. Și un nou studiu surprinzător pe animale sugerează că am putea readuce unele dintre aceste semne mai aproape de normal cu un instrument dietetic vechi: dieta ketogenică.
Cercetătorii din Italia au pus o întrebare directă: dacă puii trec prin stres prenatal, poate o dietă bogată în grăsimi și foarte săracă în carbohidrați administrată imediat după întarcarea să reducă consecințele comportamentale pe termen lung? Răspunsul, cel puțin la șobolani, a fost remarcabil. Animalele tinere hrănite după ziua 21 — imediat după întarcarea maternă — cu un regim ketogenic au prezentat mult mai puține probleme asociate stresului când au fost testate în adolescență, comparativ cu frații lor care au primit hrana standard din laborator.
Proiectul studiului și concluzii principale
Femelele gestante au fost expuse la stres în ultima săptămână de gestație. Din motive etice și metodologice, studiile animale utilizează adesea protocoale standardizate de stres prenatal (cum ar fi stresul imobilizării sau stresul imprevizibil), dar în esență mamele experimentale au trăit condiții care replică adversitatea preînatală. După naștere, cuiburile au crescut în mod obișnuit până la întarcarea la 21 de zile. La acel moment, cercetătorii au împărțit descendenții în două grupuri dietetice: un regim convențional de laborator și o dietă ketogenică, bogată în grăsimi și foarte scăzută în carbohidrați. Testele comportamentale au fost efectuate la vârsta de 42 de zile, concentrându-se pe interacțiunea socială, comportamente de îngrijire personală precum toaleta (grooming) și măsurători ale anedoniei — adică reducerea interesului pentru experiențele în mod normal recompensatoare.
Protocolul experimental a inclus evaluări standardizate: teste de interacțiune socială pentru a măsura inițiativa și reciprocitatea socială, scoruri de grooming pentru a evalua auto-îngrijirea și măsurători comportamentale asociate anedoniei (de exemplu preferința pentru soluții dulci sau reactivitatea la stimuli recompensați). Aceste metode comportamentale sunt acceptate în neuroștiințele comportamentale pentru a captura dimensiuni legate de motivare, socialitate și stări asemănătoare depresiei la rozătoare.
Numerele sunt clare și relevante. În rândul descendenților crescuți pe dieta standard, aproape jumătate dintre cei născuți de mame stresate au prezentat ulterior probleme comportamentale legate de stres. În schimb, la șobolanii trecuți pe dieta ketogenică, doar 22% dintre masculi și 12% dintre femele au dezvoltat dificultăți similare. Observatorii au notat creșteri ale comportamentului de grooming și ale implicării sociale în grupul ketogenic, ceea ce sugerează o funcție motivațională și socială îmbunătățită. Aceste diferențe procentuale indică un efect pronunțat al intervenției metabolice timpurii asupra rezultatelor comportamentale în adolescență, cu implicații pentru prevenție.
Ce ar putea proteja creierul?
Dieta ketogenică declanșează mai multe schimbări biochimice care pot influența dezvoltarea neurală. Consumul predominant de grăsimi și producția crescută de corpi cetonici (cum ar fi beta-hidroxibutirat) pot îmbunătăți eficiența mitocondrială, pot modifica semnalizarea hormonală și pot orienta metabolismul celular către utilizarea cetonelor ca sursă de energie. Aceste adaptări energetice pot fi esențiale în perioadele critice de maturare a creierului, când cererea de energie și reglarea redox sunt vitale pentru sinaptogeneză și plasticitate.
Mai mult, există dovezi mecanistice prin care cetonele pot reduce inflamația neurală, pot modula echilibrul neurotransmițătorilor (ex: raportul GABA/glutamat), pot influența nivelurile de factor neurotrofic derivat din creier (BDNF) și pot acționa prin inhibarea unor histon-deacetilaze, având astfel efecte epigenetice. Dieta ketogenică poate modifica și microbiomul intestinal, care la rândul său comunică cu creierul prin axa intestin-creier, influențând inflamația sistemică și comportamentul.
Echipa italiană a observat mecanisme specifice pe sexe: reducerea neuroinflamației părea să domine la masculi, în vreme ce îmbunătățirile apărute în sistemele antioxidante au fost mai evidente la femele. Aceste trasee divergente sugerează că intervențiile dietetice pot avea efecte diferențiate în funcție de sex — un aspect important pentru proiectarea unor terapii personalizate. În practică, acest lucru înseamnă că optimizarea unei strategii metabolice pentru prevenție ar putea necesita ajustări bazate pe sexul biologic pentru a maximiza beneficiile și a minimiza riscurile.
„Am descoperit că hrănirea tinerilor șobolani cu o dietă ketogenică imediat după întarcarea aproape că i-a protejat complet de efectele durabile ale stresului pe care l-au experimentat înainte de naștere,” a declarat cercetătoarea principală Dr. Alessia Marchesin de la Universitatea din Milano. „Dieta pare să fi acționat ca un scut pentru creierele lor în curs de dezvoltare, prevenind instalarea problemelor sociale și motivaționale.”
Dr. Marchesin a subliniat că rezultatele indică o abordare preventivă mai degrabă decât un tratament în stadii tardive: în loc să așteptăm apariția tulburărilor de dispoziție și apoi să prescriem medicamente, strategiile dietetice aplicate în primele etape ale dezvoltării ar putea reduce probabilitatea ca astfel de tulburări să se manifeste vreodată. Această orientare spre prevenție implică identificarea „ferestrelor critice” de dezvoltare în care intervențiile metabolice sunt cele mai eficiente și mai sigure.
Context: unde se încadrează în Psihiatria Nutrițională
Domeniul Psihiatriei Nutriționale (Nutritional Psychiatry) investighează modul în care alimentația influențează dispoziția, sănătatea mentală și funcția cerebrală. În ultimii ani, probe crescânde au arătat că dieta poate modula inflamația, compoziția microbiotei intestinale, echilibrul neurotransmițătorilor și semnalizarea neuronală — factori implicați în tulburări de dispoziție și cognitive. Această disciplină intersecțională combină nutriția, neuroștiința, psihiatria și medicina preventivă, și propune că strategiile alimentare pot fi folosite complementar intervențiilor psihosociale și farmacologice.
Dr. Aniko Korosi, conferențiar asociat la Universitatea din Amsterdam, a comentat studiul: „Acest lucru contribuie frumos la domeniul emergent al Psihiatriei Nutriționale. Va fi interesant să investigăm mai departe care procese biologice sunt implicate și dacă efectele sunt specifice pentru fiecare sex.” Astfel de perspective externe consolidează relevanța rezultatelor și indică direcții viitoare pentru cercetare: de exemplu, identificarea biomarkerilor metabolici și inflamatori care pot prezice răspunsul la intervenție.
Experimentul actual adaugă o nuanță nouă, concentrându-se pe prevenție după adversitatea prenatală. Autorii nu pretind că dieta ketogenică este o soluție universală; mai degrabă, ridică o ipoteză importantă: intervențiile metabolice țintite în ferestrele critice de dezvoltare ar putea reduce povara pe termen lung a stresului timpuriu. Aceasta poate include strategii dietetice complementare — cum ar fi intervențiile aplicate în perioada perinatală, optimizarea aportului de micronutrienți, sau combinarea cu terapie comportamentală — pentru a susține sănătatea neurodezvoltată a copiilor cu risc crescut.
Limitări și precauții
Modelele pe rozătoare sunt puternice, dar imperfecte. Cronologiile de dezvoltare, complexitatea creierului și toleranțele alimentare diferă semnificativ între specii. Protocolul ketogenic al studiului a început imediat după întarcarea maternă și a continuat pentru o fereastră juvenilă fixă; nu știm dacă intervenții mai scurte, mai lungi sau aplicate mai târziu ar produce aceleași efecte. De asemenea, nu este clar cum s-ar traduce aceste rezultate la oameni, unde variabilele genetice, culturale, sociale și medicale compun un tablou mult mai complex.
Schimbările nutriționale pot afecta, de asemenea, creșterea fizică și sistemele endocrine — variabile care necesită monitorizare atentă. La oameni, dietele cetogenice pot genera efecte secundare (de exemplu modificări ale profilului lipidic, constipație, deficit de micronutrienți, riscuri metabolice în anumite condiții) și cer supraveghere medicală. În populațiile pediatrice, preocupările privind aportul adecvat de nutrienți pentru creștere sunt esențiale. În plus, există riscul ca o dietă restrictivă aplicată neadecvat să inducă stres suplimentar sau deficite de dezvoltare.
Translarea practică necesită studii clinice riguroase care să măsoare nu doar rezultatele comportamentale, ci și siguranța metabolică, parametrii de creștere, dezvoltarea cognitivă pe termen lung și biomarkerii relevanți (de exemplu markeri inflamatori, funcție mitocondrială, profil cetonic). Următorii pași științifici ar trebui să includă studii preclinice suplimentare pentru a delimita mecanismele și ferestrele critice, dezvoltarea de protocoale nutriționale adaptate pe sexe și vârste, și în final studii clinice pilot controlate care să evalueze fezabilitatea și riscurile la om.
Perspectiva expertului
„Metabolismul și dezvoltarea sunt intim legate,” spune Dr. Laura Hastings, o cercetătoare în neurodezvoltare (personaj fictiv) care studiază stresul din primele etape ale vieții. „Gândește-te la creierul tânăr ca la un șantier de construcții: materialele și combustibilul pe care le furnizezi modelează scheletul. Dacă o abordare ketogenică reduce resturile inflamatorii și îmbunătățește energia celulară, ar putea ajuta scheletul să se formeze mai robust. Dar trebuie să fim precauți — ceea ce funcționează la șobolani nu se traduce automat la copii umani, iar siguranța este primordială.”
Opinia expertă subliniază necesitatea unei abordări echilibrate: rezultatele preclinice oferă motive temeinice pentru a explora terapiile metabolice în ferestrele sensibile, însă orice recomandare clinică pentru femei însărcinate sau pentru copii trebuie să se bazeze pe dovezi solide, etică riguroasă și supraveghere medicală. Abordări multidisciplinare care combină nutriția, psihologia, pediatria și neurologia vor fi cruciale pentru a traduce aceste descoperiri în practici sigure și eficiente.
Studiul deschide o ușă provocatoare. Invită cercetătorii să testeze dacă terapiile metabolice aplicate în momente sensibile pot diminua amprenta adversității prenatale — și dacă, într-o zi, ghidajul dietetic ar putea completa instrumentele psihosociale și farmacologice pentru a proteja creierele în dezvoltare vulnerabile. În același timp, reamintește comunității științifice și practicilor clinice că prevenția timpurie, informată de mecanisme biologice și de un angajament ferm față de siguranță, rămâne un obiectiv central în sănătatea mentală perinatală.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu