9 Minute
Un studiu recent publicat în Biomedicine & Pharmacotherapy a reaprins dezbaterea privind siguranța aspartamului și a altor îndulcitori artificiali. Cercetătorii raportează că șoarecii masculi expuși la doze considerate permise pentru consumul uman au prezentat semne de afectare a funcției unor organe, consolidând un volum tot mai mare de dovezi care sugerează că acești înlocuitori ai zahărului nu sunt neapărat inofensivi.
Ce a arătat studiul și de ce contează
În experimente controlate, oamenii de știință au observat modificări la organele majore ale șoarecilor masculi după o expunere cronică la aspartam în concentrații comparabile cu limitele stabilite de autoritățile de reglementare. Aceste observații includ alterări histologice, markeri biochimici modificați și semne funcționale care pot indica stres hepatic, disfuncție metabolică sau afectare cardiovasculară.
Deși modelele animale nu stabilesc în mod direct ce se întâmplă la om, rezultatele ridică întrebări relevante despre efectele pe termen lung ale consumului de îndulcitori: autorii sugerează că, la expuneri prelungite, chiar și dozele considerate „permise” ar putea compromite sănătatea ficatului, sistemului cardiovascular sau a metabolismului. Această ipoteză impune reexaminarea factorilor de risc, a duratei expunerii și a variantelor vulnerabile din populație — de exemplu, persoane cu boli hepatice preexistente, diabet zaharat sau alte tulburări metabolice.
Context: îngrijorări anterioare și întrebări nerezolvate
Legătura dintre îndulcitorii artificiali și modificările biologice nu este nouă. Studii anterioare au asociat consumul de îndulcitori cu alterări ale microbiomului intestinal, semne preclinice asemănătoare cu demența, ateroscleroză (depuneri de grăsime la nivelul arterelor) și un potențial risc crescut pentru anumite tipuri de cancer hepatic în modele animale. Totuși, aceste legături nu echivalează cu o relație de cauzalitate dovedită la oameni; rezultatele epidemiologice au fost adesea mixte și uneori contradictorii.
Pe de altă parte, îndulcitorii cu conținut redus sau nul de calorii sunt folosiți pe scară largă tocmai pentru a reduce aportul caloric, pentru a sprijini controlul greutății corporale și pentru a ajuta gestionarea glicemiei la persoanele cu diabet. În practică, aceasta creează un dilema de sănătate publică: beneficiile pe termen scurt privind reducerea caloriilor și controlul glicemiei pot fi contrabalansate de efecte adverse pe termen lung încă insuficient documentate.
Mai multe întrebări rămân deschise: care sunt mecanismele biologice precise prin care aspartamul sau alți îndulcitori afectează țesuturile? Există praguri de doză în care riscul devine semnificativ? Cum modifică sexul, vârsta, dieta de bază sau microbiomul răspunsul la acești aditivi? Răspunsul la aceste întrebări necesită studii longitudinale și mecanistice, precum și evaluări epidemiologice mai detaliate pe populații diverse.
Ce recomandă oamenii de știință în continuare
Autorii studiului solicită re-evaluarea limitelor de siguranță pentru consumul uman, realizarea unor studii pe termen lung mai cuprinzătoare și obținerea unor date mai clare privind pragurile de doză la care apar efectele adverse. În particular, ei subliniază necesitatea unei tranziții prudente de la datele obținute la animale la concluzii aplicabile populației umane. Traducerea acestor rezultate trebuie făcută cu atenție: modelul studiat a folosit doar masculi, astfel că diferențele sexuale în răspuns la expunere rămân neexplorate.
Pe lângă repetarea experimentelor pe loturi mai mari și pe ambele sexe, oamenii de știință recomandă studii care să includă variații ale dietei de fond (de exemplu diete bogate în grăsimi vs. diete echilibrate), durate diferite de expunere și combinații de îndulcitori, deoarece consumatorii folosesc adesea produse ce conțin amestecuri de aditivi. De asemenea, sunt necesare investigații asupra mecanismelor moleculare — cum ar fi efectele asupra microbiomului intestinal, metabolismului hepatic al aspartamului (care produce metanol, formaldehidă și fenilalanină) și impactul acestor metaboliți asupra stresului oxidativ, inflamației și funcției celulare.
Din perspectivă de sănătate publică, este util ca autoritățile de reglementare să revizuiască baza de date a studiilor disponibile, să actualizeze evaluările riscului și să emită recomandări mai nuanțate pentru grupurile vulnerabile. Revizuirea aportului zilnic acceptabil (ADI — acceptable daily intake) ar putea include scenarii alternative care să reflecte expuneri cumulative din produse alimentare diverse.
Sfaturi practice pentru consumatori
- Îndulcitorii artificiali pot reduce aportul caloric și, pe termen scurt, pot contribui la controlul greutății sau la reducerea riscului apariției diabetului tip 2 în anumite contexte, dar siguranța pe termen lung rămâne neclară.
- Constatările actuale sunt preliminare și indică mai degrabă nevoia de consum moderat și sondare atentă decât un motiv imediat de alarmă generală. Evitarea panicii și adoptarea unei atitudini informate sunt recomandate.
- Discutați cu medicul sau cu specialistul în nutriție înainte de a folosi în mod regulat îndulcitori, în special dacă aveți probleme metabolice, boli hepatice, afecțiuni cardiovasculare sau sunteți îngrijorat din punct de vedere genetic (de exemplu fenilcetonurie, o excepție clinică legată de fenilalanină).
Pe măsură ce cercetarea se acumulează, organismele de reglementare și experții în sănătate publică ar putea fi nevoiți să reexamineze nivelurile de aport zilnic acceptabile și recomandările pentru consum. Până atunci, dezbaterea continuă: poate fi dulceața fără calorii complet sigură sau există costuri biologice ascunse care se acumulează în timp? Răspunsul probabil că va fi nuanțat, depinzând de doză, durată, vulnerabilități individuale și combinații de expunere.
Aspecte tehnice și mecanisme posibile
Din punct de vedere chimic, aspartamul este un dipeptid metil-ester compus din acid aspartic și fenilalanină legate de un grup metil. La nivelul tractului gastro-intestinal, aspartamul se descompune în componentele sale și în metanol; metanolul poate fi ulterior oxidat la formaldehidă și acid formic, compuși care în cantități mari sunt toxici. În condițiile expunerii cronice și în combinație cu factori genetici sau dietetici, metabolizarea acestor substanțe ar putea genera stres oxidativ sau inflamație cronică care afectează organele țintă.
Alterările microbiomului intestinal au fost propuse ca unul dintre mecanismele prin care îndulcitorii modulază riscul metabolic. Studii pe șoareci au arătat modificări ale compoziției microbiene asociate cu intoleranță la glucoză după administrarea anumitor îndulcitori. Aceste modificări microbiene pot influența absorbția nutrienților, semnalizarea hormonală (de exemplu GLP-1, PYY) și inflamația sistemică, toate relevante pentru sănătatea metabolică.
Limitări ale dovezilor curente
Este important să recunoaștem limitările majorității studiilor existente: multe sunt experimentale pe animale, folosesc doze care pot fi dificil de comparat direct cu expunerile umane reale și nu includ întotdeauna diverși factori de confuzie relevanți clinic. În epidemiologie, studii observaționale pot suferi de biasuri de compensare (de exemplu, persoanele cu risc crescut pentru obezitate sau diabet pot alege în mod activ băuturi dietetice), ceea ce îngreunează interpretarea unei relații cauzale.
Altă limitare frecventă este lipsa datelor pe termen foarte lung la oameni și a detaliilor despre expunerea cumulativă din diferite produse alimentare. De asemenea, variațiile genetice (de exemplu în genele implicate în metabolismul fenilalaninei) și diferențele socio-demografice nu sunt întotdeauna suficient reprezentate în studiile publicate.
Ce ar trebui să urmărească cercetările viitoare
Câteva direcții clare pentru cercetare includ:
- Studii clinice randomizate pe termen lung care să compare alternativele la zahăr (îndulcitori naturali vs. sintetici) și să măsoare endpoint-uri relevante (funcție hepatică, markeri cardiometabolici, microbiom, risc oncologic).
- Studii mecanistice care să identifice efectele metaboliților aspartamului asupra căilor de semnalizare celulară, stresului oxidativ și inflamației.
- Evaluări privind combinarea îndulcitorilor și efectele cumulative din produse alimentare procesate, suplimente și băuturi dietetice.
- Analize diferențiate pe sexe, vârste și subgrupe vulnerabile (de exemplu pacienți cu boală hepatică cronică, diabet), pentru a identifica praguri de expunere specifice.
Concluzii și recomandări practice
În ansamblu, studiul publicat în Biomedicine & Pharmacotherapy contribuie la o literatură emergentă care sugerează că utilizarea pe termen lung a aspartamului și a unor îndulcitori artificiali ar putea avea efecte biologice semnificative. Aceste date nu transformă imediat recomandările clinice, dar cer o abordare precaută: consum moderat, informare a consumatorilor și prioritizarea unor cercetări de calitate care să clarifice raportul risc-beneficiu.
Pentru consumator, o abordare rezonabilă ar fi să varieze sursele de dulceață (miere cu moderație, îndulcitori naturali verificați, reducerea treptată a preferinței pentru gustul foarte dulce), să consulte profesioniștii din sănătate în cazul condițiilor preexistente și să urmărească recomandările autorităților sanitare care ar putea fi actualizate pe baza noilor date.
Pe termen mediu și lung, este probabil că reglementatorii vor solicita mai multe dovezi înainte de a modifica drastic aportul zilnic acceptabil, dar studiile bine proiectate și reproducibile vor fi determinante pentru a decide dacă este necesară o revizuire a politicilor publice privind utilizarea îndulcitorilor artificiali în alimente și băuturi.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu