8 Minute
Un nou studiu pe animale pe termen lung efectuat în Spania ridică întrebări suplimentare despre siguranța aspartamului, un îndulcitor low‑calorie folosit frecvent în băuturi dietetice, gumă de mestecat şi numeroase produse cu zahăr redus. Cercetătorii raportează modificări măsurabile ale structurii cardiace şi ale performanței cognitive la şoarecii expuşi pe perioade îndelungate la doze reduse — rezultate care ar putea determina autorităţile de reglementare să reevalueze limitele de siguranţă actuale. Acest studiu adaugă date noi importante în dezbaterea privind îndulcitorii artificiali (aspartam, sucraloză, acesulfam K) şi efectele lor posibile asupra sănătăţii cardiovasculare şi cerebrale pe termen lung.
How the experiment was designed and what researchers measured
Studiul, condus de investigatori într‑un centru de cercetare biomedicală colaborativ din San Sebastián şi publicat în revista Biomedicine & Pharmacotherapy, a urmărit şoarecii timp de un an cu expunere continuă la aspartam la doza de 7 mg pe kilogram de greutate corporală. Acea doză zilnică este aproximativ o şesime din cantitatea maximă admisă în prezent pentru oameni, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Agenţiei Europene pentru Medicamente (EMA) şi Food and Drug Administration din SUA (FDA). Într‑un context de sănătate publică, doza administrată corespunde unei expuneri relativ scăzute comparativ cu limita admisă de către autorităţi, ceea ce face rezultatele relevante pentru discuţii despre siguranţa aspartamului la consumul obişnuit.
O echipă multidisciplinară a combinat imagistică funcţională şi moleculară (pentru a evalua modificări la nivel tisular şi metabolic), teste cognitive comportamentale (pentru a măsura memorie, orientare şi performanţă executivă la animale) şi o suită de măsurători fiziologice (parametri hemodinamici, greutate corporală, compoziţie corporală, biochimie sanguină). Această abordare integrată a permis o descriere detaliată a efectelor cronice ale expunerii la aspartam asupra funcţiei cardiace şi a comportamentului cognitiv. Metodologic, studiul este relevant pentru că a fost proiectat explicit să detecteze efecte subtile pe termen lung, folosind atât teste comportamentale standardizate, cât şi analize moleculare care includ markeri de stres oxidativ, inflamaţie şi metaboliţi cerebrali.
Key findings: reduced fat, altered hearts, and cognitive decline
Un rezultat metabolic surprinzător: şoarecii trataţi au prezentat o reducere de aproximativ 20% a procentului de grăsime corporală în comparaţie cu grupele martor. Pe hârtie, aceasta ar putea părea un beneficiu legat de utilizarea îndulcitorilor cu calorii reduse, însă acest efect a venit la pachet cu schimbări patofiziologice îngrijorătoare. Cercetătorii au observat semne consistente cu o modificare a morfologiei cardiace — inclusiv indicatori de hipertrofie cardiacă uşoară, în paralel cu scăderi ale grosimii musculaturii medii a peretelui ventricular — şi diminuări semnificative ale debitului cardiac. Debitului măsurat al ventriculului stâng şi drept a scăzut cu aproximativ 26% şi respectiv 20%.
Testele comportamentale şi cognitive au indicat de asemenea un declin al performanţei, compatibil cu o funcţie cerebrală afectată: animalele expuse au întrunit scoruri mai slabe la teste asociate memoriei spaţiale, anxietăţii şi capacităţii de explorare. Echipa a raportat semnale moleculare şi de imagistică în ţesutul cerebral (modificări ale expresiei unor markeri de inflamaţie, alterări ale metabolismului glucozei şi variaţii ale unor proteine asociate cu plasticitatea sinaptică) care corespund schimbărilor comportamentale observate. În sumă, datele sugerează o asociere între expunerea prelungită la doze mici de aspartam şi modificări atât în ţesutul cardiac, cât şi în cel cerebral la modelul murin.
Interpreting the results: caution and context
Autorii lucrării subliniază că rezultatele arată că, în modelul murin, doze considerate permise pot influenţa funcţia unor organe vitale şi solicită o revizuire a limitelor de siguranţă pentru oameni. Totuşi, Asociaţia Internaţională a Îndulcitorilor (ISA) şi alte organisme de profil au avertizat asupra extrapolării directe a datelor obţinute la şoareci la populaţia umană. Există diferenţe fiziologice fundamentale — includând ritmul metabolic, speranţa de viaţă, fiziologia cardiacă şi modul în care creierul uman utilizează energia — care complică traducerea directă a efectelor observate la rozătoare.
Este important de menţionat că dovezile anterioare în studiile umane nu au stabilit, în mod clar şi universal, că îndulcitorii non‑nutritivi conduc la efecte adverse cardiace sau cognitive la dozele utilizate de consumatori. Unele lucrări clinice şi epidemiologice indică absenţa unei protecţii consistente pentru pierdere în greutate atunci când se înlocuieşte zahărul cu îndulcitori artificiali, iar altele sugerează posibile asocieri cu anumite efecte metabolice. Interpretarea trebuie făcută cu prudenţă: efectele observate la animale pot reflecta interacţiuni cu procese normale de îmbătrânire sau mecanisme specifice speciei, iar relaţia cauză‑efect nu poate fi considerată definitivă fără confirmări prin studii mecanistice şi clinice la om.
Why it matters and next steps for research
Acest studiu completează un tablou complex al literaturii despre îndulcitori artificiali, pe care îl caracterizează varietatea rezultatelor obţinute în modele diferite şi în condiţii de expunere variabile. Pentru consumatori, constatările nu dovedesc imediat un prejudiciu la oameni, dar evidenţiază necesitatea unor cercetări clinice pe termen lung, studii de farmacocinetică şi investigaţii mecanistice care să clarifice căile moleculare prin care aspartamul şi produşii săi de degradare pot influenţa inima şi creierul. Regulatorii (OMS, EMA, FDA şi agenţii naţionale) ar putea fi determinaţi să analizeze datele noi în contextul dozei zilnice admise (Acceptable Daily Intake, ADI), să ceară date complementare sau să finanţeze studii suplimentare independente.
Următorii paşi științifici necesari includ: replicarea rezultatelor în alte laboratorii şi specii, studii de doză‑răspuns care să identifice praguri critice, evaluări farmacocinetice la om (pentru a compara metabolizarea aspartamului şi a metaboliţilor săi precum fenilalanina, aspartatul şi metanolul) şi studii clinice prospectiv‑cohorte pe populaţii expuse pe termen lung. De asemenea, metode moderne precum metabolomica, transcriptomica şi imagistica funcţională la om ar putea ajuta la identificarea biomarkerilor relevanţi pentru eventuale efecte asupra inimii şi creierului. Consolidarea unor date de înaltă calitate este esenţială pentru a informa recomandările de sănătate publică şi pentru a susţine decizii bazate pe risc‑beneficiu.
Practical takeaways for readers
- Doze mici de aspartam au produs modificări măsurabile ale funcţiei cardiace şi cerebrale la şoareci după expunere îndelungată, ceea ce constituie un semnal de alarmă în contextul siguranţei îndelungate.
- Rezultatele obţinute la animale sunt o piesă importantă din evidenţă, dar nu dovedesc automat aceleaşi efecte la oameni; diferenţele interspecie sunt semnificative şi cer confirmări clinice și epidemiologice.
- Autorităţile de reglementare şi cercetătorii independenţi ar trebui să re‑evalueze studiile pe termen lung şi, dacă este cazul, să revizuiască doza zilnică admisă (ADI) pe baza dovezilor cumulabile şi a studiilor noi.
- Consumatorii preocupaţi pot modera consumul de băuturi dietetice şi produse procesate care conţin aspartam, într‑o abordare precaută până când vor exista date suplimentare centrate pe oameni; alternativele includ reducerea generală a dulcelui din dietă, folosirea îndulcitorilor naturali în cantităţi moderate şi consultarea cu profesionişti în nutriţie pentru strategii de control al greutăţii.
Pe plan practic, persoanele cu condiţii medicale specifice (de exemplu, fenilcetonurie) trebuie să urmeze recomandările clinice curente şi să evite aspartamul, deoarece metabolizarea sa produce fenilalanină. De asemenea, cercetarea continuă în domeniul toxicologiei moderne şi al epidemiologiei nutriţionale va fi decisivă pentru a stabili un raport clar între risc şi beneficiu atunci când vine vorba de îndulcitori artificiali. În concluzie, studiul spaniol reprezintă un pas important în clarificarea efectelor pe termen lung, dar nu este încă baza pentru schimbări imediate ale recomandărilor populaţionale fără confirmări suplimentare.
Sursa: smarti
Lasă un Comentariu