7 Minute
Un entomolog din Cambridge a identificat șapte specii până atunci necunoscute de cicadelide cu aspect asemănător broaștelor în pădurea montană din Uganda, extinzând astfel cunoștințele despre biodiversitate într-un grup de insecte slab studiat. Această descoperire subliniază cum munca de teren țintită, combinată cu analize morfologice detaliate în laborator, poate scoate la lumină viață nouă chiar și în regiuni considerate deja bine cartate. Importanța acestui tip de cercetare se reflectă în valoarea datelor taxonomice pentru conservare, evaluarea diversității speciei și în înțelegerea rolurilor ecologice pe care le îndeplinesc cicadelidele (Cicadellidae) în ecosisteme.
Munca de teren în Kibale: cum au fost colectate noile specii
Dr. Alvin Helden, de la Anglia Ruskin University (ARU), a descoperit șapte specii noi în cadrul genului de cicadelide Batracomorphus în timp ce efectua prelevări la altitudini de peste 1.500 m în Parcul Național Kibale din Uganda. Campionatele au fost realizate folosind capcane de lumină instalate pe timp de noapte atât în coroana pădurii, cât și în stratul inferior al vegetației, o metodă standard pentru supravegherea insectelor nocturne și crepusculare care altfel sunt greu de observat. Metodologiile au inclus rotații de capcane, înregistrarea condițiilor meteorologice, și notarea habitatelor micro-locative (de ex. margini de potecă, curți de arbori bătrâni, zone cu frunziș dens), pentru a furniza context ecologic fiecărui specimen colectat.
Aceste cicadelide se remarcă prin postura lor asemănătoare broaștei: corpuri verzi, ochi proeminenți și picioare posterioare lungi, pliate de-a lungul abdomenului, gata să execute un salt. Numele de gen Batracomorphus provine din greacă și înseamnă literal „în formă de broască”, făcând aluzie atât la aspectul lor, cât și la modul de deplasare prin sărituri puternice. Până la studiul condus de Dr. Helden erau descrise la nivel global doar aproximativ 375 de specii de Batracomorphus, iar în Africa nu fusese raportată nicio înregistrare nouă de la 1981; descoperirea astfel umple un gol temporal și geografic semnificativ în inventarul taxonomic.
Dr. Alvin Helden de la Anglia Ruskin University desfășurând muncă de teren în Parcul Național Kibale din Uganda. Foto: Anglia Ruskin University
De ce contează anatomia detaliată: identificarea speciilor-soră
Din punct de vedere vizual, multe specii de Batracomorphus pot părea aproape identice pentru ochiul neantrenat, ceea ce le face exemple tipice de specii criptice. Investigația lui Helden s-a bazat pe muncă laborioasă în laborator pentru a examina caractere morfologice fine, în special structurile genitale ale insectelor. În entomologie, iar la cicadelide în mod special, organele de reproducere sunt adesea specifice speciei și furnizează trăsături diagnostice fiabile — un sistem „cheie-cuia” în care părțile masculine și feminine se potrivesc precis pentru împerechere succesivă. Pentru a demonstra diferențele, cercetătorii au disecat aparatele genitale, au realizat preparate microscopice montate pe lamă, au folosit microscopie opticã avansatã și, acolo unde a fost posibil, imagisticã SEM (microscopie electronică de baleiaj) pentru a înregistra detalii scurte de structuri sclerotizate.
Structurile genitale, în special aedeagul la mascul și spermateca sau ooteca la femelă, sunt sclerotizate (adesea îngroșate și întărite) și foarte conservate în cadrul unei specii, ceea ce le împiedică practic împerecherea cu rudele apropiate. Această specificitate biologică explică de ce taxonomii acordă prioritate morfologiei genitale atunci când descriu specii criptice care nu pot fi separate doar prin culoare, mărime sau modele superficiale. În plus față de descrierea morfologică, standardele taxonomice moderne includ depozitarea unor tipuri (holotipuri și paratipuri) în colecții muzeale recunoscute, furnizarea de ilustrații detaliate și diagrame comparative și, când este posibil, integrarea datelor moleculare pentru a susține delimitările speciei.
Batracomorphus ruthae – una dintre cele șapte specii noi de cicadelide descoperite de Dr. Alvin Helden de la Anglia Ruskin University. Foto: Dr. Alvin Helden, Anglia Ruskin University
Rol ecologic și semnificație mai largă
Cicadelidele sunt erbivore care se hrănesc cu seve ale plantelor și pot deveni dăunători agricoli în anumite contexte, prin alimentație directă sau ca vectori de boli ale plantelor (viruși, fitoplasme). Totuși, în ecosistemele naturale ele îndeplinesc roluri ecologice importante: sunt sursă de hrană pentru păsări, păianjeni, insecte prădătoare și pot influența circulația nutrienților în comunitățile vegetale prin extragerea și redistribuirea sevei. Diversitatea și abundanța cicadelidelor pot oferi indicații despre starea sănătății comunităților de plante și despre continuitatea structurii habitatului; astfel, descoperirea unor specii noi adaugă date de bază esențiale pentru ecologiști și conservatori când prioritizează habitate pentru protecție sau restaurare.
Descoperirea are și o încărcătură personală pentru Dr. Helden: mai multe din noile specii au primit denumiri inspirate din termeni grecești care descriu morfologia sau localizarea geografică, iar una dintre ele, Batracomorphus ruthae, a fost dedicată în memoria mamei sale, Ruth, care i-a susținut interesul timpuriu pentru știință și i-a dăruit primul microscop. Atribuirea de nume onorifice sau descriptive urmează tradițiile nomenclaturii biologice și contribuie la contextualizarea științifică și culturala a descoperirilor taxonomice.
Batracomorphus pardos – una dintre cele șapte specii noi de cicadelide descoperite de Dr. Alvin Helden. Foto: Dr. Alvin Helden, Anglia Ruskin University
Descrierile taxonomice ale acestor specii au fost publicate formal în revista Zootaxa, închisând astfel o lacună de cunoștințe pentru Batracomorphus în Africa și subliniind valoarea combinării abilităților taxonomice tradiționale cu perseverența muncii de teren. Publicarea într-un jurnal recenzat asigură că descrierile includ diagrame, criterii de diagnostic și date de tip loc (localitate tip), toate necesare pentru recunoașterea ulterioară a acestor specii în studii comparative. Pe măsură ce pădurile tropicale se confruntă cu presiuni continue din partea schimbărilor climatice, a conversiei terenului pentru agricultură și a defrișărilor, sondajele continue și descrierile de specii devin vitale pentru a documenta și proteja diversitatea insectelor înainte de a fi afectată sau pierdută.
În plus, studiul oferă recomandări practice pentru monitorizarea pe termen lung a diversității de cicadelide: extinderea rețelelor de capcane de lumină în transecte altitudinale pentru a surprinde variația faunistică legată de altitudine, colaborarea cu cercetători locali și autorități pentru permiterea colectării și depozitării materialului biologic, și integrarea datelor eco-fiziologice (de ex. preferințele pentru anumiți arbori gazdă) pentru a înțelege specialistul sau generalistul niches al fiecărei specii. Aceste măsuri pot sprijini politici de conservare bazate pe dovezi și pot facilita identificarea siturilor-cheie pentru conservare în regiuni montane cu biodiversitate ridicată, precum Kibale.
Pe plan științific, descoperirea contribuie la consolidarea unor relații filogenetice între specii, oferind materiale pentru analize moleculare viitoare (ADN mitocondrial COI barcoding, markeri nucleari) care pot testa ipoteze despre istoria biogeografică a genului Batracomorphus în Africa. Totodată, rezultatele ilustrează cum taxonomia integrativă — combinând morfologie, imagistică avansată, date moleculare și date ecologice de teren — răspunde la provocările delimitarilor speciilor criptice. Pentru conservatori, pentru agronomi interesați de potențialele specii-purtătoare de agenți patogeni și pentru comunitatea științifică largă, astfel de studii oferă resurse esențiale: chei de identificare actualizate, imagini de referință și acces la specimene tip păstrate în colecții muzeale, toate instrumente care sporească capacitatea de monitorizare a biodiversității în fața schimbărilor rapide ale mediului.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu