9 Minute
Noi pești-melc abisali descoperiți lângă California
Instrumentele subacvatice de ultimă generație ale MBARI descoperă specii unice care trăiesc în oceanele profunde. În 2019, cercetătorii au observat un pește-melc roz plutind deasupra fundului mării, care nu se potrivea cu nicio specie cunoscută. Cercetările ulterioare au confirmat că acest pește este o specie nou identificată, peștele-melc cu textura bobulată (Careproctus colliculi).
Descoperirea a fost publicată de cercetători de la State University of New York at Geneseo (SUNY Geneseo), în colaborare cu colegi de la University of Montana și University of Hawaiʻi at Mānoa, în revista Ichthyology and Herpetology. Lucrarea descrie în mod formal trei pești-melc neînregistrați anterior, colectați din adâncurile abisale de la coasta Centrală a Californiei.
Peștele-melc cu textura bobulată (Careproctus colliculi) are o culoare roz distinctivă, înotătoare pectorale cu raze lungi și o textură granulară sau denivelată.
Ce a descoperit echipa: trei specii noi din Liparidae
Cercetătorii au identificat și descris trei noi membri ai familiei Liparidae (pești-melc): peștele-melc cu textura bobulată (Careproctus colliculi), peștele-melc întunecat (Careproctus yanceyi) și peștele-melc zvelt (Paraliparis em). Fiecare specie prezintă trăsături morfologice și secvențe genetice care o diferențiază de congeneri cunoscuți.
Peștele-melc cu textura bobulată s-a remarcat în imaginile ROV ca un pește mic, roz, plutind deasupra câmpiei abisale. Specimenul colectat ulterior pentru studii de laborator a fost o femelă adultă de 9,2 centimetri. Este caracterizat printr-un cap rotunjit cu ochi proporțional mari, înotătoare pectorale late ale căror raze superioare sunt prelungite și o piele cu textură granulară sau denivelată.
Peștele-melc întunecat este uniform negru, cu cap rotunjit și o gură orizontală. Peștele-melc zvelt este alungit și comprimat lateral, de culoare neagră, fără discul ventral adeziv (caracteristic multor liparide) și are o mandibulă puternic înclinată. Epitetul specific al lui Paraliparis em onorează Station M, situl de cercetare abisal pe termen lung care a susținut decenii de monitorizare și descoperiri în adâncuri.
Cum au fost făcute descoperirile: metode și instrumente
Operat de o echipă de oameni de știință și piloți de pe o navă de cercetare la suprafață, ROV‑ul Doc Ricketts al MBARI este un submersibil robotic echipat cu camere avansate și instrumente științifice pentru explorarea zonei de noapte a oceanului și a fundului abisal.
Investigația a combinat observații in situ, colectarea de exemplare și analize de laborator. ROV‑ul Doc Ricketts a furnizat imagini video de înaltă definiție care au permis oamenilor de știință să detecteze și să urmărească înotătorul neobișnuit în canionul Monterey la 3.268 metri. Alte exemplare — peștii-melc întunecat și zvelt — au fost recuperate în 2019 cu submersibilul ocupat Alvin în apropiere de Station M la ~4.000 metri.
În laborator, echipa a folosit un flux de lucru de taxonomie integrativă: imagistică la rezoluție înaltă, microscopie, scanări micro‑CT, morfometrie atentă și secvențiere ADN. Micro‑CT a permis vizualizări 3D detaliate ale structurii scheletice interne fără a deteriora speciile fragile; microscopia a documentat detalii externe precum textura dermică și numărul razelor înotătoare. Datele genetice au plasat noile exemplare în filogenia Liparidae și au confirmat că reprezintă specii distincte. Echipa a pus la dispoziție seturile de date CT prin MorphoSource și a depus secvențele genetice în GenBank (PV300955–PV300957 și PV298545–PV298546).
Mulți pești-melc din adâncuri sunt greu de identificat doar din video. Cercetătorii MBARI au observat un pește-melc care pare a fi noua specie zveltă (Paraliparis em), dar fără colectarea unui specimen pentru analize mai detaliate nu se poate confirma.
Biologia și adaptările peștilor-melc
Peștii-melc (familia Liparidae) sunt un grup divers de pești bentonici și bentopelagici, cunoscuți pentru corpurile moi, adesea gelatinoase, capetele mari și osificarea redusă — trăsături care îi ajută să facă față presiunii hidrostatice ridicate și disponibilității reduse a hranei în ape adânci. Mulți posedă un disc adeziv ventral format din înotătoarele pelviene modificate; această structură poate fi folosită pentru a se fixa de substrat sau pentru a se agăța de animale mai mari, precum crabii. Alte specii nu au discul și sunt mai active înotătoare.
Peste 400 de specii de pești-melc au fost descrise până acum la nivel global. Ei ocupă un spectru remarcabil de habitate, de la bazinele intertidale de coastă până la șanțuri hadale. De fapt, cel mai adânc pește înregistrat este un pește-melc, demonstrând capacitatea remarcabilă a familiei de a se adapta la presiuni extreme, temperaturi aproape de îngheț și întuneric permanent. Cercetările asupra acestor pești integrează taxonomie, morfologie funcțională și fiziologie pentru a explica cum sistemele organice, controlul flotabilității și caracteristicile scheletice minimizează costurile energetice și mențin funcția sub presiune extremă.
Context științific și implicații
Cele trei noi specii se adaugă unei liste lungi de descoperiri realizate de MBARI și partenerii săi. De-a lungul decadelor, echipele MBARI au documentat sute de animale abisale necunoscute anterior, iar Station M în special susține o serie temporală de date ecologice abisale care acoperă aproximativ 30 de ani. Acest set de date a fost esențial pentru înțelegerea schimbărilor pe termen lung în comunitățile bentonice, fluxurile de carbon și legătura dintre variabilitatea climatică la suprafață și ecosistemele din adâncuri.
Întâlnirea lui Haddock este singura observație confirmată a peștelui-melc cu textura bobulată, astfel că distribuția geografică completă și gama de adâncimi rămân necunoscute. Totuși, o revizuire a arhivei video MBARI sugerează că indivizi asemănători ar fi putut fi observați în largul Oregonului în 2009 și identificați greșit ca peștele-melc cu coadă mare (Osteodiscus cascadiae). Extinderea înregistrărilor prin eșantionare țintită și analiza materialelor arhivate video va fi esențială pentru cartografierea distribuțiilor, evaluarea dimensiunilor populațiilor și determinarea rolurilor ecologice.
Documentarea speciilor din adâncuri are implicații practice pentru conservare. Habitatele profunde sunt din ce în ce mai expuse presiunilor umane, inclusiv schimbări climatice, modificări ale fluxului de materie organică exportate, poluare cu plastic și propuneri pentru exploatarea minieră a adâncurilor. Stabilirea unor baze taxonomice și înțelegerea ciclurilor de viață ale speciilor sunt pași prealabili necesari pentru orice politici sau măsuri de gestionare menite să protejeze biodiversitatea abisală.
Comentariu de expert
Dr. Elena Moreno, Deep‑Sea Ecology Fellow, Marine Biodiversity Institute (ficțional), comentează: "Descoperiri ca acestea subliniază cât de puțin știm cu adevărat despre oceanul profund. Abordările integrative — combinând video, specimene și date genomice — sunt singura modalitate sigură de a identifica speciile criptice în medii abisale. Fiecare specie nouă oferă un punct de date despre cum viața se adaptează la presiune extremă și disponibilitate energetică redusă și ne îmbunătățește capacitatea de a detecta schimbările ecologice în timp."
Acest comentariu reflectă o perspectivă realistă împărtășită de mulți cercetători în domeniul mediilor adânci: documentarea diversității speciilor și a trăsăturilor funcționale la adâncime este atât o prioritate științifică, cât și un pas necesar pentru planificarea conservării.
Partajarea datelor, colaborarea și perspective viitoare
MBARI pune accent pe știința deschisă: înregistrările video, înregistrările specimenelor, scanările CT și datele genetice sunt arhivate și partajate cu taxonomiști și alți cercetători la nivel global. Rețelele colaborative între instituții — precum SUNY Geneseo, University of Montana, University of Hawaiʻi at Mānoa și MBARI — amplifică expertiza taxonomică și accelerează descrierile de specii.
Prioritățile viitoare de cercetare pentru aceste și alte taxone adânci includ sondaje țintite pentru a defini mai bine ariile geografice, studii genetice de populație pentru a explora conectivitatea între bazine abisale, experimente fiziologice pentru a testa toleranța la schimbările de temperatură și oxigen și studii ecologice pentru a identifica dieta și interacțiunile trofice. Progresele tehnologice — vehicule autonome subacvatice (AUV-uri), imagistică abisală îmbunătățită, eșantionare de ADN ambiental (eDNA) și secvențiere genomică cu randament mai mare — vor extinde capacitățile de detectare și identificare în anii următori.
Concluzie
Descrierea formală a peștelui-melc cu textura bobulată (Careproctus colliculi) și a încă două pești-melc de pe câmpiile abisale ale Californiei evidențiază capacitatea persistentă a mării adânci de a surprinde. Aceste descoperiri se bazează pe o combinație de instrumente oceanografice avansate, situri de monitorizare pe termen lung și muncă interdisciplinară de taxonomie. Dincolo de adăugarea unor nume noi în arborele vieții, documentarea biodiversității din adâncuri stabilește bazele necesare pentru a recunoaște schimbările și pentru a informa viitoarele decizii de conservare și gestionare pentru cel mai mare habitat al oceanelor.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu