Rolul esențial al luminii solare în ecosistemele oceanice

Rolul esențial al luminii solare în ecosistemele oceanice

Lumina solară reprezintă sursa vitală de energie pentru oceane, susținând complexele rețele de viață marină ce depind de o subțire zonă superioară numită zona fotica. Această zonă luminată, care în apele tropicale limpezi se extinde de la suprafață până la aproximativ 80 de metri adâncime, permite fotosinteza esențială pentru lanțurile trofice oceanice. Plantele marine precum fitoplanctonul, ierburile marine și algele kelp captează energia solară și produc oxigen, constituind baza hranei pentru pești, corali, crustacee și mamifere marine. Totuși, cercetări recente indică o tendință alarmantă: zona fotica a oceanului se reduce la nivel global, amenințând echilibrul ecosistemelor marine.

Noi studii confirmă întunecarea extinsă a oceanelor

O cercetare de referință, coordonată de dr. Thomas Davies (Universitatea Plymouth) și dr. Tim Smyth (Universitatea Exeter), a măsurat amploarea acestui fenomen. Analizând date satelitare NASA colectate între 2003 și 2022, completate cu modelare numerică avansată, oamenii de știință au descoperit că, în ultimele două decenii, peste 20% din suprafața oceanului planetar s-a întunecat considerabil. Aproape 10% dintre regiunile oceanice au înregistrat o scădere a zonei fotice cu peste 50 de metri, iar 2,6% au pierdut chiar și peste 100 de metri de lumină accesibilă. Aceste pierderi reduc semnificativ habitatul speciilor dependente de lumină, forțând viețuitoarele marine să concureze într-un spațiu tot mai restrâns.

Opiniile experților subliniază riscurile pentru ecosistem

Dr. Davies explică: „Există cercetări care arată cum culoarea suprafeței oceanului s-a modificat în ultimii 20 de ani, posibil ca urmare a schimbărilor în comunitățile de plancton. Rezultatele noastre indică faptul că aceste schimbări provoacă întunecarea pe scară largă, reducând habitatul animalelor care se bazează pe lumina soarelui și a lunii pentru supraviețuire și reproducere.” Dr. Smyth adaugă: „Dacă zona fotica se reduce cu 50 de metri pe suprafețe extinse, animalele care depind de lumină vor fi nevoite să trăiască mai aproape de suprafață, unde competiția pentru hrană și resurse vitale va fi mult mai intensă.”

De ce oceanele devin mai întunecate?

Adâncimea și claritatea zonei fotice depind de mai mulți factori, printre care unghiul și intensitatea luminii solare, limpezimea apei și cantitatea de particule aflate în suspensie. În zonele ecuatoriale, razele soarelui pătrund direct și adânc, susținând habitate marine bogate și diverse. Însă, când apa este încărcată cu sedimente, materie organică sau înfloriri masive de alge microscopice, lumina întâmpină dificultăți în a ajunge la adâncime.

Studiile recente evidențiază impactul eutrofizării – accentuarea deversărilor de nutrienți din agricultură și din zone urbane – care alimentează creșterea rapidă a fitoplanctonului și algelor. Aceste înfloriri sporesc inițial productivitatea primară, dar în final blochează lumina necesară la adâncimi mai mari, în special în apropierea coastelor și estuarelor. De asemenea, schimbările climatice globale și modificările circulației oceanice distribuie aceste substanțe ce absorb lumina către regiuni marine întinse.

Variații regionale și consecințe ale schimbărilor climatice

Deși tendința de întunecare a oceanului era asociată în trecut zonelor poluate sau cu activitate umană intensă, modelele satelitare demonstrează o extindere globală a fenomenului. Curentul Golfului, mările polare sau chiar zonele medii oceanice izolate prezintă scăderi semnificative în adâncimea zonei fotice. În apele arctice și antarctice, banda naturală de lumină, adesea sub 10 metri adâncime, este sub o și mai mare presiune, acumularea de alge și sedimente accelerând pierderea habitatului.

Un exemplu notabil este reprezentat de înfloririle masive de alge din jurul Marelui Recif Sudic al Australiei, evenimente ce au condus la mortalități în masă, deoarece lumina nu mai ajunge la speciile de bază.

Implicații pentru climă, biodiversitate și bunăstarea umană

Întunecarea oceanelor are consecințe profunde. Pe măsură ce organismele fotosintetizatoare scad, capacitatea oceanelor de a produce oxigen și de a absorbi dioxidul de carbon atmosferic se diminuează – ceea ce slăbește mecanismele naturale de apărare contra schimbărilor climatice. Micșorarea zonelor fotice poate afecta pescuitul global, biodiversitatea marină și mijloacele de existență ale comunităților costiere din întreaga lume.

„Și noi depindem de ocean și de zona fotica a acestuia pentru aerul pe care îl respirăm, pentru peștele pe care îl consumăm, pentru capacitatea noastră de a combate schimbările climatice și pentru sănătatea generală a planetei,” subliniază dr. Davies. „Toate aceste concluzii reprezintă un real motiv de îngrijorare, evidențiind necesitatea monitorizării continue a oceanelor și a unui management de mediu responsabil.”

Concluzie

Întunecarea rapidă a oceanelor, confirmată prin cercetări satelitare și oceanografice, semnalează o schimbare profundă a mediilor marine. Pe măsură ce zona fotica se restrânge, echilibrul fragil al ecosistemelor oceanice este serios amenințat. Soluționarea acestei provocări necesită atenție globală față de poluare, aportul de nutrienți și schimbările climatice – esențială pentru conservarea vieții marine, susținerea pescuitului mondial și menținerea sănătății planetei într-o epocă a incertitudinii.