10 Minute
Aproape jumătate dintre adulţii din Statele Unite îndeplinesc acum criteriile pentru tensiune arterială ridicată conform noilor ghiduri 2025 emise de American Heart Association şi American College of Cardiology. Aceste praguri mai stricte, combinate cu instrumente noi pentru evaluarea personalizată a riscului, urmăresc reducerea bolilor cardiovasculare, a accidentului vascular cerebral şi a demenţei — dar în acelaşi timp înseamnă că un număr mai mare de persoane ar trebui să îşi verifice starea tensiunii arteriale împreună cu un clinician.
Ce s-a schimbat: praguri mai stricte şi stadializare clară
Declaraţia din 2025 reduce pragurile de diagnostic pentru hipertensiune şi elimină eticheta mai veche de „prehipertensiune”. Tensiunea arterială continuă să se definească prin două valori: presiunea sistolică (numărul superior, reprezentând presiunea când inima se contractă) şi presiunea diastolică (numărul inferior, presiunea când inima se relaxează). Noile categorii sunt redate astfel:
- Elevată: sistolic 120–129 şi diastolic <80 mm Hg
- Hipertensiune etapa 1: 130–139 sistolic sau 80–89 diastolic
- Hipertensiune etapa 2: ≥140 sistolic sau ≥90 diastolic
- Criză hipertensivă: ≥180 sistolic sau ≥120 diastolic
Datorită scăderii pragurilor, milioane de persoane vor intra automat într-o categorie de hipertensiune. Aceasta nu înseamnă întotdeauna iniţiere imediată a tratamentului medicamentos — ci necesitatea unei discuţii structurate cu medicul despre riscuri, monitorizare şi opţiuni de management adaptate profilului individual.
Măsuri de stil de viaţă care contează
Ghidul actualizat pune un accent mai clar pe intervenţiile de stil de viaţă şi leagă obiceiurile comune de modificări măsurabile ale tensiunii arteriale. Recomandările-cheie includ următoarele intervenţii, cu explicaţii despre impactul lor estimat şi aplicabilitate clinică:
- Reducerea sodiului la <2.300 mg pe zi, ideal <1.500 mg — populaţia americană consumă în medie >3.300 mg. Reducerea aportului de sare are efect imediat şi cumulativ asupra scăderii tensiunii şi a riscului cardiovascular.
- Adoptarea dietei DASH (consum ridicat de fructe, legume, cereale integrale, produse lactate cu conţinut scăzut de grăsimi), care în studii poate reduce tensiunea sistolică cu aproximativ 8–12 mm Hg la unii pacienţi. Dieta DASH este recomandată ca intervenţie de primă linie pentru prevenţie şi management.
- Creşterea activităţii aerobice — fiecare 30 de minute extra de activitate fizică pe săptămână poate reduce tensiunea sistolică cu ~2 mm Hg; beneficiile cele mai mari se observă la circa 150 de minute de exerciţiu moderat pe săptămână. Exerciţiile regulate au efect adjuvant în scăderea greutăţii şi îmbunătăţirea profilului lipidic.
- Limitarea consumului de alcool: bărbaţii maximum două porţii pe zi, femeile maximum una. Datele sugerează o creştere aproximativă de 1 mm Hg a tensiunii sistolice pentru fiecare 10 grame de alcool consumate, iar reducerea alcoolului contribuie direct la scăderea tensiunii.
- Prioritizarea somnului de calitate, controlul greutăţii şi renunţarea la fumat. În special, apneea în somn netratată poate menţine tensiunea crescută şi reduce eficacitatea tratamentelor.
Schimbările mici, dar susţinute, se acumulează. Reducerea alcoolului, înlocuirea alimentelor procesate cu opţiuni proaspete şi stabilirea unui program regulat de activitate fizică pot scădea adesea tensiunea suficient pentru a amâna sau chiar a evita medicaţia antihipertensivă la pacienţii cu risc cardiovascular scăzut. În practică, intervenţiile de stil de viaţă sunt evaluate pentru eficacitatea lor în 3–6 luni, cu monitorizare atentă.
Evaluarea personalizată a riscului: calculatorul PREVENT şi implicaţii clinice
Ghidul introduce un accent mai puternic pe evaluarea individuală a riscului, prin utilizarea calculatorului PREVENT (Predicting Risk of Cardiovascular Disease EVENTS). PREVENT integrează variabile precum vârsta, sexul, valorile colesterolului, tensiunea arterială, istoricul medical şi alţi factori de risc pentru a estima riscul de 10 ani al unui pacient pentru infarct miocardic, accident vascular cerebral sau insuficienţă cardiacă. Estimarea riscului pe termen mediu ajută clinicianul să decidă dacă modificările stilului de viaţă sunt suficiente sau dacă este indicată iniţierea tratamentului medicamentos.
Dr. William Cornwell, cardiolog la University of Colorado Anschutz Medical Campus, subliniază: „PREVENT permite clinicianilor să adapteze tratamentul la pacientul în întregime. Două persoane cu aceeaşi valoare a tensiunii arteriale pot necesita abordări diferite în funcţie de riscul cardiovascular global.” Această abordare îl plasează pe pacient la centrul deciziei şi justifică fie observaţia şi măsurile de stil de viaţă, fie terapiile farmacologice când riscul este crescut.
Ghidul recomandă, de asemenea, monitorizarea regulată a tensiunii arteriale la domiciliu pentru a detecta variaţii zilnice şi pentru a oferi date pe termen lung care susţin deciziile terapeutice. Monitorizarea la domiciliu poate identifica hipertensiunea „tehnicianului” (valori crescute doar în cabinet) sau hipertensiunea „mascată” (valori normale la cabinet, crescute acasă) — ambele având implicaţii diferite pentru management.
Paşi practici pentru pacienţi
Dacă nu v-aţi verificat tensiunea arterială recent, întrebaţi medicul dacă acum îndepliniţi criteriile 2025 pentru hipertensiune. Dacă aveţi deja tensiune arterială crescută, discutaţi strategii de stil de viaţă, monitorizarea la domiciliu şi dacă un calculator de risc precum PREVENT ar trebui să influenţeze deciziile terapeutice. Chiar şi îmbunătăţiri modeste în consumul de sare, utilizarea alcoolului, exerciţii fizice şi somn pot reduce riscul de infarct, accident vascular cerebral şi declin cognitiv în viitor.
Mai jos sunt paşi practici şi recomandări utile pentru organizarea monitorizării şi colaborării cu echipa medicală:
- Verificări regulate: măsuraţi tensiunea arterială acasă de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) timp de câteva zile, după ce staţi liniştit 5 minute; notaţi valorile şi aduceţi evidenţele la consultaţii.
- Alegeţi un tensiometru validat clinic, cu manşetă de mărime adecvată. Manşetele prea mici sau prea mari pot oferi valori eronate.
- Înregistraţi contextul: poziţia corpului, activităţile recente, consumul de cafeină sau medicamente care pot influenţa valoarea tensiunii.
- Comunicaţi în mod proactiv cu clinicianul: dacă valorile de acasă sunt persistente în intervalul de hipertensiune sau dacă apar simptome îngrijorătoare (cefalee severă, durere în piept, dificultăţi de respiraţie) solicitaţi evaluare imediată.
- Stabiliţi obiective realiste: reducerea tensiunii cu 5–10 mm Hg poate avea un impact semnificativ asupra reducerii riscului cardiovascular; obiectivele sunt personalizate în funcţie de vârstă, comorbidităţi şi preferinţele pacientului.
Aspecte clinice detaliate şi factori decizionali
Decizia de a începe un tratament medicamentos antihipertensiv depinde de mai mulţi factori, nu doar de valoarea tensiunii în sine. Clinicienii iau în considerare:
- Profilul de risc cardiovascular pe 10 ani (de exemplu, estimat cu PREVENT sau alte tool-uri validate).
- Prezenţa bolilor cardiovasculare aterosclerotice stabilite (infarct miocardic anterior, revascularizare coronariană, boală arterială periferică), boală renală cronică sau diabet zaharat — în aceste situaţii pragurile şi recomandările pot fi mai agresive.
- Vârsta şi fragilitatea: la adulţii foarte în vârstă, balanţa risc/beneficiu a ţintelor stricte trebuie evaluată individual, pentru a evita hipotensiunea sau căderile.
- Persistenţa valorilor crescute în multiple măsurători, inclusiv cele realizate la domiciliu.
- Toleranţa pacientului la medicamente şi potenţiale interacţiuni medicamentoase.
Tratamentele uzuale includ mai multe clase de medicamente (inhibitori ai enzimei de conversie, blocanţi ai receptorilor angiotensinei, diuretice utilizate în doze corecte, blocanţi ai canalelor de calciu). Alegerea iniţială se bazează pe comorbidităţi, tolerabilitate şi eventual pe profiluri farmacogenetice acolo unde sunt disponibile date. Intensificarea tratamentului şi atingerea unor ţinte specifice se fac gradual şi cu monitorizare atentă.
Impactul asupra sănătăţii publice şi sistemului sanitar
Modificarea pragurilor va creşte prevalenţa diagnosticată a hipertensiunii, ceea ce are implicaţii majore pentru politici de sănătate publică, planificarea resurselor şi educaţia populaţiei. Avantajele teoretice includ detectarea timpurie şi intervenţia precoce, reducând astfel incidenţa pe termen lung a evenimentelor cardiovasculare şi a costurilor asociate. Totuşi, există provocări practice: necesitatea de a instrui profesioniştii din sănătate primară, accesul la monitorizare la domiciliu, şi asigurarea unei intervenţii eficiente de stil de viaţă pentru a evita supra-medicalizarea.
Programele comunitare care sprijină reducerea sodiului în alimente procesate, promovarea activităţii fizice şi a unei alimentaţii sănătoase pot susţine implementarea ghidului la scară largă. În plus, campaniile de conştientizare trebuie să explice faptul că intrarea într-o categorie de hipertensiune nu este un verdict definitiv, ci un semnal pentru evaluare şi intervenţie personalizată.
Când trebuie contactat imediat medicul
Există situaţii în care valorile tensiunii sau simptomele asociate necesită asistenţă medicală urgentă:
- If valori înregistrate >=180/120 mm Hg, în special dacă apar simptome cum ar fi dureri în piept, respiraţie dificilă, slăbiciune bruscă sau tulburări de vorbire — acestea pot indica o criză hipertensivă şi necesită evaluare imediată.
- Simptome noi sau agravante la pacienţii cu hipertensiune cunoscută, cum ar fi dispneea, edemul acut sau tulburările vizuale.
- Reacţii adverse noi sau severe la medicaţie, inclusiv ameţeli persistente, tuse cronică asociată inhibitorilor ACE sau alte simptome deranjante.
Perspective şi concluzii practice
Noile ghiduri din 2025 marchează o schimbare semnificativă în modul în care definim şi gestionăm hipertensiunea arterială, punând accent pe prevenţie proactivă, evaluare personalizată a riscului şi intervenţii de stil de viaţă ca primă linie. Clinicienii şi pacienţii trebuie să colaboreze pentru a interpreta noile praguri în contextul riscului individual, pentru a folosi instrumente precum PREVENT în luarea deciziilor şi pentru a valorifica monitorizarea la domiciliu ca parte integrantă a managementului.
În practică, acest lucru înseamnă: verificări regulate, utilizarea valorilor obţinute acasă pentru decizii informate, prioritizarea schimbărilor de stil de viaţă şi iniţierea tratamentului medicamentos acolo unde riscul cardiovascular justifică beneficiul. Pe termen lung, obiectivul este clar: reducerea incidenţei infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral şi a declinului cognitiv asociat bolilor vasculare, printr-o abordare bazată pe date, individualizată şi orientată spre rezultate.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu