12 Minute
Munca de acasă a evoluat dintr-o soluție temporară în pandemie într-o componentă pe termen lung a muncii moderne. Dar ce a făcut, în realitate, această revoluție liniștită asupra sănătății mentale, în special în țări precum Australia, unde naveta lungă și cultura rigidă de birou erau cândva norma?
Un studiu australian amplu, desfășurat pe termen lung, oferă acum unul dintre cele mai clare răspunsuri de până acum. Analizând experiențele a peste 16.000 de angajați pe parcursul a două decenii, cercetătorii au reușit să deslușească modul în care naveta și diferitele aranjamente de muncă la distanță influențează bunăstarea psihologică — și de ce efectele nu sunt identice pentru toți lucrătorii.
Inside the 20-year study of remote work and wellbeing
Cercetarea s-a bazat pe date din Household, Income and Labour Dynamics in Australia (HILDA) Survey, un studiu longitudinal reprezentativ la nivel național care urmărește mii de gospodării din 2001 încoace. Deoarece aceleași persoane sunt chestionate an de an, oamenii de știință pot urmări cum se leagă schimbările în condițiile de muncă de variațiile sănătății mentale în timp, oferind o imagine mai solidă decât studiile transversale.
Pentru această analiză, echipa s-a concentrat pe peste 16.000 de angajați și a examinat două variabile principale: timpul petrecut în navetă și dacă lucrau de acasă sau la sediu. Pentru a evita efectele distorsionate generate de pandemia COVID-19, valurile de sondaj din 2020 și 2021 au fost deliberate excluse. În acei ani, lockdown-urile, temerile sanitare și restricțiile sociale ar fi influențat bunăstarea în feluri puternic dependente de context, mai puțin de simpla întrebare ”unde lucrezi”.
Cercetătorii au folosit modele statistice concepute pentru a filtra evenimente majore de viață care ar fi putut altera imaginea, precum schimbarea locului de muncă, nașterea unui copil sau șocuri semnificative ale veniturilor. Această metodologie a permis concentratul mai specific asupra modului în care tiparele de navetă și aranjamentele de muncă la distanță influențează scorurile de sănătate mentală, în locul efectelor cauzate de tulburări familiale sau economice largi.
Un atu important al studiului este că acesta nu a tratat sănătatea mentală ca pe o experiență uniformă. În schimb, echipa a analizat dacă persoanele care plecau de la un nivel mai scăzut de sănătate mentală erau mai sensibile la durata navetei și la aranjamentele de muncă la distanță decât cele care raportau o stare psihologică relativ robustă. Această diferențiere a făcut posibilă identificarea unor efecte heterogene — esențiale pentru politici eficiente de resurse umane și sănătate la locul de muncă.
Long commutes: a heavier burden for men with fragile mental health
Unul dintre rezultatele cele mai limpede a vizat naveta. Pentru femei, timpul suplimentar petrecut în drumul spre și dinspre muncă nu a avut un efect detectabil asupra sănătății mentale atunci când au fost controlate celelalte variabile. Prin contrast, durata navetei a contat pentru bărbați — dar într-un mod foarte specific și dependent de starea psihologică inițială.
În rândul bărbaților care deja prezentau o sănătate mentală tensionată sau sub medie, navetele mai lungi au fost asociate cu o stare de bine semnificativ mai scăzută. Efectul nu a fost uriaș, dar nici neglijabil. Pentru un bărbat aflat în jurul mediei populației, adăugarea a doar 30 de minute la naveta dus într-o singură direcție avea aproximativ același impact negativ asupra sănătății mentale raportate ca reducerea venitului gospodăriei cu circa 2%.
Acest rezultat sugerează că atunci când cineva se află deja în dificultate psihologică, stresul zilnic adițional — trafic, întârzieri, pierderea timpului personal — se poate acumula și deveni o povară suplimentară. În mod specific pentru bărbați, această povară pare să se reflecte în scorurile de sănătate mentală, în timp ce pentru femei relația nu a fost statistic clară în acest set de date. Aceste diferențe pot avea implicații pentru politicile de sănătate ocupațională și pentru adaptările individuale de tipul muncă hibridă.
Hybrid work gives women the biggest mental health lift
Imaginea se schimbă radical atunci când discutăm despre munca de acasă. Aici, cele mai evidente beneficii au apărut pentru femei — în special pentru cele care nu lucrau exclusiv la sediu sau complet remote, ci alternau zile de acasă cu zile la birou.
Îmbunătățirile cele mai puternice ale stării mentale au fost observate la femeile care petreceau majoritatea săptămânii lucrând de acasă, dar care încă mergeau la birou sau pe teren aproximativ una-două zile pe săptămână. Acest model hibrid, în care munca la distanță devine opțiunea implicită dar interacțiunea față-în-față este menținută, a fost clar asociat cu o bunăstare mai bună și cu un echilibru muncă-viață superior.
Pentru femeile cu sănătate mentală mai slabă, această îmbunătățire a fost substanțială. Câștigul în sănătatea mentală obținut prin trecerea la un astfel de aranjament hibrid a fost comparabil cu impulsul de bunăstare pe care l-ar oferi o creștere de aproximativ 15% a venitului gospodăriei — o modificare semnificativă în calitatea vieții cotidiene. Acest efect arată că flexibilitatea și controlul asupra contextului de muncă pot avea valoare economică și psihosocială reală.
Aceste constatări sunt în acord cu cercetări anterioare care arată că munca hibridă, organizată coerent, poate crește satisfacția profesională și productivitatea. Noua analiză extinde această perspectivă, legând munca hibridă direct de rezultate privind sănătatea mentală și arătând că beneficiile sunt mai pronunțate în rândul femeilor care încep de la un nivel de bunăstare scăzut.
Este important de subliniat că câștigurile în sănătatea mentală pentru femei nu au fost pur și simplu rezultatul reducerii timpului petrecut în navetă. Deoarece timpul de navetă și statutul de lucru de acasă au fost modelate separat, efectul pozitiv al muncii la distanță pentru femei reflectă factori adiționali. Aceștia pot include expunerea redusă la factorii de stres de la locul de muncă, un grad mai mare de control asupra mediului de lucru, sau flexibilitatea necesară pentru a combina responsabilitățile familiale și de îngrijire cu munca remunerată.
Utilizarea ocazională sau foarte redusă a muncii la distanță — de exemplu, lucrul de acasă numai foarte rar — nu a avut un efect clar asupra sănătății mentale a femeilor. Datele privind femeile care au lucrat de acasă full-time au fost mai limitate, astfel că studiul nu a putut trage concluzii ferme despre impactul pe termen lung al muncii complet la distanță pentru toate femeile. Această limitare indică nevoia de noi cercetări cu mostre mai mari pentru telemuncă permanentă.
În cazul bărbaților, însă, nu a reieșit un model consecvent. Indiferent dacă lucrau predominant la birou, ocazional de acasă sau mai frecvent remote, efectele asupra sănătății mentale au fost statistic neglijabile în această analiză. Această heterogenitate a răspunsurilor sugerează că politicile generale nu vor funcționa la fel pentru toți angajații și că o abordare personalizată este mai eficientă.
Why gender matters in remote work and mental health
De ce munca la distanță pare să beneficieze mult mai mult femeile decât bărbații, în timp ce navetele lungi apasă mai greu asupra bărbaților cu sănătate mentală fragilă, dar nu asupra femeilor? Studiul în sine nu dovedește cauze specifice, însă indică explicații probabile legate de rolurile de gen, rețelele sociale și organizarea muncii neplătite în gospodărie.
În multe gospodării australiene, la fel ca în multe părți ale lumii, femeile continuă să preia o pondere mai mare din munca domestică și de îngrijire, chiar și atunci când ambii parteneri sunt angajați. Munca flexibilă sau hibridă poate facilita coordonarea transportului copiilor la școală, a programărilor medicale, a managementului gospodăriei și a îngrijirii persoanelor în vârstă. Reducerea presiunii cronice de timp și a conflictului de rol sunt factori recunoscuți de risc pentru stres și anxietate, iar flexibilitatea poate atenua acești factori.
Bărbații, în medie, pot depinde mai mult de rețelele sociale bazate pe locul de muncă pentru contact și suport emoțional. Dacă aceasta este realitatea, lucru la distanță ar putea elimina o sursă cheie de interacțiune informală fără a oferi aceleași beneficii compensatorii în termeni de flexibilitate acasă. Aceasta ar putea explica de ce sănătatea mentală a bărbaților pare mai sensibilă la durata navetei decât la locația muncii.
Un alt factor important este capacitatea de a face față stresului. Persoanele cu sănătate mentală mai slabă au, în general, rezerve mai reduse pentru a face față neplăcerilor cotidiene — fie că este vorba de trafic aglomerat, trenuri întârziate sau un birou open space zgomotos. În studiu, lucrătorii care porneau de la o stare psihică mai fragilă au fost grupul cel mai afectat de navetele lungi și, în același timp, cel care a beneficiat cel mai clar de aranjamente semnificative de muncă la distanță. Acest lucru sugerează prioritizarea acestor angajați în programele de sănătate ocupațională și în politica de muncă flexibilă.
Expert Insight
Dr. Laura Bennett, economist al muncii specializat în legătura dintre muncă și bunăstare, spune că rezultatele oglindesc observațiile informale făcute de numeroși clinicieni și departamente de resurse umane.
„Știința începe să confirme ceea ce mulți resimt deja în viața lor,” explică ea. „Munca la distanță nu este în mod inerent bună sau rea. Interacționează cu rolurile de gen, istoricul de sănătate mentală și modul în care gospodăriile își organizează munca neplătită. Pentru multe femei, în special cele care jonglează cu multiple responsabilități, munca hibridă poate fi transformatoare. Pentru altele, diferența rămâne modestă dacă nu sunt abordate și volumul de muncă, securitatea locului de muncă și cultura organizațională.”
De asemenea, ea subliniază că efectele asupra sănătății mentale sunt semnificative chiar și când par modeste pe hârtie. „Când o schimbare în durata navetei are un impact psihologic comparabil cu o modificare a venitului, asta ne spune că timpul și locul de muncă ar trebui tratate ca elemente esențiale ale calității locului de muncă, nu doar ca detalii logistice.”
What workers and employers can do with this evidence
Rezultatele studiului au implicații clare pentru modul în care organizațiile își proiectează politicile de muncă la distanță și pentru modul în care indivizii își gestionează propriul program. În esență, datele sugerează că o abordare nuanțată și bazată pe dovezi poate îmbunătăți sănătatea mentală și performanța organizațională.
Pentru angajați, mesajul este să acorde atenție propriilor tipare personale, în loc să presupună că există o singură formulă ideală pentru munca la distanță. Cineva care se confruntă deja cu anxietate sau depresie poate găsi naveta lungă deosebit de epuizantă și ar putea beneficia de negocierea unui program hibrid care să reducă călătoriile în zile cheie. De asemenea, planificarea sarcinilor cognitive cele mai solicitante în mediul în care persoana se simte cel mai concentrată — fie liniștea casei, fie structura biroului — poate îmbunătăți eficiența și bunăstarea.
Pentru angajatori, cercetarea argumentează ferm împotriva mandatelor uniforme de reîntoarcere la birou. În locul acestora, cadre flexibile care permit aranjamente consistente de muncă la distanță — în special pentru angajații cu provocări cunoscute de sănătate mentală — sunt susceptibile să susțină atât bunăstarea, cât și performanța. Modelele hibride care includ zile regulate la birou pot păstra coeziunea socială și schimbul de cunoștințe, oferind în același timp avantajele pentru sănătate mentală observate, în special pentru femei.
Constatările sugerează, de asemenea, că timpul petrecut în navetă ar trebui tratat ca o componentă reală a volumului de muncă și nu ca un cost invizibil suportat doar de angajați. Când discutați despre proiectarea muncii, capacitate și obiective de performanță, managerii ar putea avea nevoie să ia în considerare cât de departe și cât de des călătoresc angajații și cum interacționează acest lucru cu stresul și oboseala în timp.
În ultimă instanță, știința indică o perspectivă mai nuanțată asupra muncii la distanță: nu ca pe o soluție universală sau ca pe o amenințare generală la adresa sănătății mentale, ci ca pe un instrument puternic care poate elibera sau intensifica presiunea, în funcție de cine ești, cum îți este structurată viața și cât de flexibil poate fi organizat locul tău de muncă. Aplicată corect, politica de muncă la distanță poate deveni parte a unei strategii integrate de sănătate ocupațională, productivitate și retenție a personalului.
Sursa: theconversation
Lasă un Comentariu