10 Minute
O bacterie transmisă de căpușe, identificată recent la câini, a stârnit îngrijorare în rândul medicilor veterinari și al specialiștilor în sănătate publică. Izolată în cultură și secvențiată genomic de cercetători de la North Carolina State University, microorganismul face parte din grupul rickettsiilor asociate febrei cu pete (spotted fever group) și a fost denumit Rickettsia finnyi, după primul câine afectat, Finny. Dovezile inițiale sugerează că microbul provoacă boală severă la canide și ar putea reprezenta un risc pentru oameni în cazul în care trece bariera speciilor, motiv pentru care supravegherea epidemiologică și studiile suplimentare sunt esențiale.
Ce au descoperit cercetătorii și de ce contează
Cercetătorii de la NC State au reușit să izoleze bacteria în laborator plecând de la un câine bolnav a cărui tabloul clinic semăna cu cel al febrei cu pete din Munții Stâncoși (Rocky Mountain spotted fever, RMSF), o boală gravă produsă de Rickettsia rickettsii. Secvențierea genomului a dezvăluit că Rickettsia finnyi reprezintă o specie nouă în cadrul grupului rickettsiilor cu febră cu pete. Raportul inițial se bazează pe o serie de cazuri din 2020 care implicau trei câini, iar testările ulterioare au identificat încă 16 animale infectate, în principal în regiunile sud-estice și centrale ale Statelor Unite (Southeast și Midwest).
Tabloul clinic în cele 17 cazuri canine confirmate a inclus febră moderată până la severă, astenie marcată (letargie) și trombocitopenie (număr scăzut de trombocite). Deși majoritatea câinilor s-au remis după inițierea rapidă a tratamentului antibiotic adecvat, unele cazuri au avut evoluții nefavorabile: unul a murit înainte de a fi diagnosticat, un altul a fost eutanasat din motive clinice, iar un câine a recidivat după terapie și ulterior a decedat în contextul unui sindrom nefrotic. Aceste complicații subliniază necesitatea diagnosticului precoce și a tratamentului prompt în infecțiile rickettsiale la animale de companie.
Barbara Qurollo, cercetător veterinar la NC State, a declarat: "Am raportat pentru prima dată această specie nouă de Rickettsia într-o serie de cazuri din 2020, care implica trei câini. De atunci, am primit probe de la încă 16 câini – în principal din Sud-Est și Midwest – infectați cu același patogen." Studiul a fost publicat în Emerging Infectious Diseases (2025), ceea ce adaugă greutate științifică constatărilelor și deschide calea pentru investigații suplimentare privind epidemiologia și riscul zoonotic.
Patologie clinică comună în 17 câini infectați natural cu Rickettsia finnyi.
How Rickettsia species behave and spread
Rickettsia sunt bacterii intracelulare obligatorii sau facultativ-intracelulare, ceea ce înseamnă că supraviețuiesc și se multiplică în interiorul celulelor gazdă. Acest mod de viață le face dificil de cultivat în laborator și subliniază importanța izolării și a secvențierii genomice pentru confirmarea unei specii noi. Numeroase rickettsii asociate febrei cu pete au fost recunoscute abia în ultimele decenii datorită progreselor în diagnosticul molecular, PCR, secvențierea de nouă generație și analizele filogenetice care permit diferențierea speciilor apropiate genomic.
Câinii și oamenii nu sunt gazde obligatorii pentru aceste bacterii – căpușele reprezintă rezervele naturale și vectorii principali. Cu toate acestea, atât persoanele, cât și animalele de companie pot acționa ca gazde accidentale sau purtători temporari, ceea ce poate facilita transmiterea locală și detectarea bolii. În istoricul rickettsiilor, anumite specii descoperite inițial la animale au fost legate ulterior de boală umană: de exemplu, Rickettsia parkeri a fost detectată la animale ani înainte de a fi recunoscută ca agent patogen uman, primul caz uman confirmat fiind raportat în 2004. Acest lucru indică faptul că fără teste moleculare specifice și supraveghere atentă, infecțiile pot fi trecute cu vederea sau diagnosticate greșit ca alte entități, cum ar fi RMSF.
Din punct de vedere clinic și de laborator, există provocări specifice: testele serologice pot prezenta reactivitate încrucișată între diferitele rickettsii, iar diagnosticul diferențial necesită utilizarea combinației de metode — PCR pe probe adecvate (sânge, țesut), izolare în cultură când este posibil, și secvențiere genomică pentru caracterizarea completă a agentului. Pentru medici veterinari și clinicieni umani, aceste limitări în diagnosticul de laborator înseamnă că trebuie evaluate istoricul de expunere la căpușe, semnele clinice și răspunsul la terapia empirică cu doxiciclina, care rămâne tratamentul de primă intenție pentru majoritatea rickettsiozelor suspectate.
Tick suspects and geographic overlap
În prezent, legătura între R. finnyi și o anumită specie de căpușă nu a fost dovedită definitiv, dar dovezile actuale indică că Amblyomma americanum, cunoscută ca lone star tick (căpușa stea solitară), este un candidat probabil. Un grup de cercetare din Oklahoma a detectat ADN de R. finnyi în exemplare ale acestei căpușe, iar aria de distribuție geografică a Amblyomma americanum se suprapune cu regiunile în care au fost identificate numeroase cazuri canine. Experimentele de laborator au arătat că bacteria a crescut în celule imune canine (de exemplu, macrofage) pentru mai mult de 104 zile, sugerând că câinii ar putea servi ca rezerve pentru infecții prelungite și potențial ca sursă de infectare pentru căpușele sugecare.
Aceste constatări ridică întrebări importante pentru cercetare: se realizează transmitere transstadială (de la o etapă de dezvoltare a căpușei la alta) sau transovarială (de la femelă la ouă)? Care este eficiența vectorială reală a diferitelor specii de căpușe din regiunile implicate? Realizarea de studii de competență vectorială, colectare sistematică de căpușe din zone afectate, și testări moleculare pe probe larvare, ninfale și adulte sunt pași esențiali pentru a clarifica rolul fiecărei specii de acarieni în ecologia R. finnyi.
De asemenea, schimbările climatice, alterarea habitatelor și mobilitatea umană și a animalelor de companie pot contribui la extinderea ariilor de distribuție ale anumitor specii de căpușe, ceea ce amplifică riscul de emergență a bolilor tick-borne. Prin urmare, cartografierea geografică și monitorizarea pe termen lung sunt priorități cheie pentru sănătatea publică și veterinară.
Public-health implications and recommended actions
Datorită potențialului multor specii de Rickettsia de a infecta oamenii, experții în sănătate recomandă o supraveghere atentă și coordonată. Cercetătorii avertizează că întregul gen Rickettsia "ar trebui considerat întotdeauna potențial patogen" pentru oameni până când dovezile arată contrariul. Identificarea speciilor de căpușe care transmit R. finnyi și cartografierea ariei reale de răspândire sunt priorități urgente pentru a preveni eventuale transferuri spre populațiile umane (spillover) și pentru a informa măsuri de sănătate publică eficiente.
Pentru proprietarii de animale de companie, există măsuri practice care reduc riscul de expunere: utilizarea preventivelor antiparazitare recomandate de medicul veterinar (produse topice, orale sau gulere impregnate), inspectarea regulată a câinilor după activități în aer liber, îndepărtarea rapidă și în siguranță a căpușelor atașate (prin folosirea pensetelor fine sau a instrumentelor speciale), și solicitarea asistenței veterinare dacă apar febră, letargie sau alte semne clinice. Informarea publică despre simptomele sugestive de infecție rickettsială și despre importanța consultării prompte a medicului după mușcătură de căpușă sunt componente esențiale ale prevenirii bolilor transmisibile.
Agențiile de sănătate publică ar trebui să extindă programele de supraveghere a căpușelor, să includă teste moleculare pentru diferite rickettsii și să încurajeze clinicienii (veterinari și medici) să ordone un panou mai larg de teste rickettsiale când pacienții prezintă febră după expunere la căpușe. Creșterea capacității de laborator pentru PCR și secvențiere, precum și un schimb rapid de date între laboratoare veterinară și cele umane în cadrul abordării One Health, vor facilita detectarea timpurie și răspunsul coordonat.
Din perspectiva tratamentului, doxiciclina rămâne opțiunea de elecție pentru multe rickettsioze. Totuși, confirmarea agentului etiologic permite adaptarea managementului clinic și evitarea utilizării inadecvate a antibioticelor. De asemenea, colectarea de date standardizate despre cazuri, rezultatele testelor și răspunsul la tratament vor contribui la înțelegerea gravității clinice și a celor mai bune practici terapeutice pentru R. finnyi.
Expert Insight
"Descoperirea Rickettsia finnyi subliniază importanța supravegherii genomice," spune dr. Elena Martinez, epidemiolog specializat în boli infecțioase, neafiliată studiului. "Specii noi pot rămâne ascunse sub simptome familiare. Detectarea timpurie, combinată cu răspunsuri coordonate dintre medicină veterinară și sănătatea publică, este cea mai bună abordare pentru reducerea riscului de transmitere zoonotică."
Adăugarea acestor date la literatura științifică contribuie la o imagine tot mai complexă a agenților care provoacă febra cu pete în America de Nord. Studii în curs urmăresc să confirme vectorii de căpușe, să estimeze frecvența infecțiilor cu R. finnyi în populațiile canine și în colectările de căpușe, și să investigheze dacă infecții umane au apărut deja dar au fost nediagnosticate. Până când aceste întrebări vor primi răspunsuri concludente, vigilența, prevenția activă și tratamentul rapid rămân cele mai eficiente arme împotriva acestei amenințări emergente transmise de căpușe.
La nivel științific, prioritățile includ: extinderea studiilor de prevalență (serologice și moleculare) la câini și la populațiile de căpușe din zonele afectate; experimente de laborator pentru a stabili competența vectorială a speciilor suspecte; analize filogenetice detaliate pentru a plasa R. finnyi în contextul evolutiv al rickettsiilor; și evaluări clinice care să clarifice spectrul complet de boală la animale și posibila patogenitate la om. Comunicarea transparentă între instituțiile veterinare, laboratoare și autoritățile de sănătate publică este esențială pentru a transforma aceste descoperiri științifice în politici practice de prevenție și control.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu