3 Minute
Lucrări recente de paleogenomică care au analizat un dinte din Jerash au clarificat istoria geografică și evolutivă timpurie a Yersinia pestis, bacteria responsabilă pentru pandemiile istorice de ciumă. Deși biologic distinctă de SARS-CoV-2, ambele agenți patogeni subliniază un adevăr persistent: conectivitatea sporită accelerează răspândirea agenților patogeni, iar unele microorganisme nu pot fi eradicate complet.
Context științific: ciuma, evoluția și riscul pandemic
Ciuma este cauzată de Yersinia pestis, o bacterie care a provocat mai multe pandemii majore, inclusiv Moartea Neagră. Analiza ADN-ului antic (paleogenomica) a rămășițelor arheologice poate reconstrui genomurile agenților patogeni și urmări modul în care tulpinile au apărut și s-au deplasat împreună cu populațiile umane. Aceste studii arată că, la fel ca mulți agenți infecțioși, ciuma continuă să evolueze și să se adapteze, păstrând capacitatea de a declanșa focare în ciuda măsurilor moderne de sănătate publică.
Extinderea cercetării: de la Jerash la Lazaretto Vecchio
Plecând de la descoperirea din Jerash, cercetătorii și-au extins lucrările de teren până la Veneția, concentrându-se pe Lazaretto Vecchio — o insulă construită special pentru carantină și unul dintre cele mai mari situri funerare pentru ciumă cunoscute. Universitatea din South Florida (USF) gestionează acum peste 1.200 de probe recuperate din această groapă comună datând din epoca Morții Negre. Această colecție oferă un set de date excepțional pentru a studia genomica agenților patogeni împreună cu înregistrările istorice despre practicile timpurii de carantină și vulnerabilitatea urbană.
Obiectivele și metodele studiului
Echipa interdisciplinară combină secvențierea ADN-ului antic, datarea prin radiocarbon și epidemiologia istorică pentru a evalua cum au influențat intervențiile de sănătate publică din trecut evoluția agenților patogeni și reziliența comunităților. Compararea genomurilor din Jerash și Veneția poate arăta dacă anumite schimbări genetice se corelează cu tiparele de răspândire sau cu supraviețuirea în medii urbane diferite.
Descoperiri cheie și implicații
Rezultatele preliminare confirmă că ciuma are rădăcini istorice profunde și rămâne o considerație pentru sănătatea publică în anumite regiuni. Cercetarea evidențiază că izolarea și carantina pot încetini transmiterea, dar nu elimină neapărat rezervoarele infecțioase. Înțelegerea acestor dinamici ajută autoritățile sanitare moderne să proiecteze strategii mai bune de supraveghere epidemiologică și de răspuns pentru boli zoonotice și infecții reemergente.
Concluzie
Dentul din Jerash și colecția de la Lazaretto Vecchio ilustrează împreună modul în care focarele antice au modelat evoluția agenților patogeni și cum mobilitatea umană și deciziile de sănătate publică influențează riscul de boală. Aceste descoperiri subliniază valoarea integrării paleogenomicii, arheologiei și istoriei sănătății publice pentru a informa pregătirea pandemică contemporană.
Sursa: scitechdaily
Comentarii