5 Minute
Introducere: O nouă perspectivă asupra inteligenței animale prin cefalopode
Cercetările științifice recente pun la îndoială limitele tradiționale ale cogniției animale, mai ales în rândul nevertebratelor. Un studiu revoluționar publicat în 2021 arată că sepiile – cefalopode recunoscute pentru abilitățile lor uimitoare de camuflaj – pot trece cu succes un test cognitiv creat inițial pentru copii. Rezultatele evidențiază inteligența excepțională a cefalopodelor și ne invită să reconsiderăm modul în care evaluăm capacitățile de rezolvare a problemelor la speciile non-mamifere.
Testul bezelei: Reper pentru autocontrol și planificare
Testul celebru al bezelei, dezvoltat la Universitatea Stanford, a reprezentat mult timp o metodă clasică de măsurare a autocontrolului și a planificării la copii. În cadrul acestui experiment, un copil trebuie să aleagă între a consuma imediat o bezea sau a aștepta cincisprezece minute pentru a primi încă una drept recompensă pentru răbdare. Succesul la acest test reflectă capacitatea de a amâna gratificarea, o trăsătură strâns legată de funcțiile executive, controlul impulsurilor și planificarea pe termen lung – elemente esențiale ale cogniției avansate.
Simplitatea testului permite adaptarea principiilor sale la alte specii, înlocuind bezelele cu recompense relevante și instruind animalele că răbdarea aduce opțiuni mai bune.
Adaptarea experimentelor cognitive pentru sepii
Sepiile comune (Sepia officinalis), la fel ca multe cefalopode, trăiesc în medii în care supraviețuirea depinde de adaptare rapidă, competiție pentru resurse și evitarea prădătorilor. Studiile anterioare pe animale au arătat că unele mamifere – precum primatele și câinii (chiar dacă nu sistematic) – dar și păsări inteligente ca ciorile și papagalii pot depăși testul gratificației întârziate. În schimb, puține astfel de studii au vizat nevertebratele, cum sunt cefalopodele.
Echipa condusă de dr. Alexandra Schnell, ecolog comportamental la Universitatea Cambridge, a dorit să schimbe această perspectivă. Cercetătorii au proiectat un experiment specific pentru șase sepii comune, vizând să testeze limitele cogniției și autocontrolului cefalopodelor.
Experimentul: Testarea răbdării sub apă
Pentru a simula testul bezelei la sepii, fiecare exemplar era plasat într-un acvariu cu două compartimente transparente. Unul conținea o recompensă mai puțin dorită (crevete de tip rege crud), iar celălalt ascundea o delicatesă preferată – un crevete de iarbă viu. Fiecare compartiment avea un simbol: cercul semnala acces imediat, triunghiul indica o întârziere (de la 10 la 130 de secunde), iar pătratul, la control, însemna inaccesibilitate permanentă.
În condiția principală, sepia putea consuma imediat crevetele rege sau putea aștepta deschiderea compartimentului cu crevetele de iarbă, mai apreciat. Dacă sepia alegea crevetele rege, cealaltă recompensă era retrasă, forțând astfel o alegere clară. În scenariul de control, compartimentul cu recompensa preferată rămânea mereu blocat, descurajând orice strategie de așteptare.
Rezultate: Sepiile egalează performanțele cognitive ale vertebratelor
În mod remarcabil, toate sepiile testate au avut răbdarea să aștepte până la două minute (până la 130 de secunde) pentru recompensa preferată – o performanță similară cu cea observată la vertebratele cu creier mare, ca cimpanzeii și corvidele. Dr. Schnell a subliniat: „Toate sepiile din studiu au putut amâna recompensa timp de 50-130 de secunde, ceea ce este comparabil cu vertebratele inteligente, precum cimpanzeii, ciorile și papagalii.”
Grupul de control, care nu putea accesa niciodată recompensa superioară, nu a dat dovadă de aceeași răbdare – confirmând că comportamentul cefalopodelor era realmente direcționat către atingerea obiectivului.
Originea inteligenței la cefalopode
Aceste descoperiri ridică întrebarea: de ce o specie de nevertebrat, cu o istorie evolutivă atât de diferită de mamifere, a dezvoltat astfel de abilități evoluate?
La alte animale, capacitatea de a amâna gratificarea este asociată cu comportamente sociale complexe, utilizarea uneltelor sau depozitarea hranei. Corvidele fac rezerve pentru viitor, iar primatele au interacțiuni sociale sofisticate. Sepiile însă sunt, în general, solitare, nu folosesc unelte și nu prezintă aceeași complexitate socială ca păsările sau mamiferele.
Cercetătorii sugerează că această abilitate cognitivă ar fi rezultat ca adaptare la mediul lor particular. Așa cum explică dr. Schnell: „Sepiile petrec mult timp camuflându-se, nemișcate, apoi fac scurte incursiuni pentru hrană, moment în care sunt vulnerabile tuturor prădătorilor. Astfel, gratificarea întârziată poate fi un avantaj: sepiile își optimizează hrănirea așteptând să prindă hrană de calitate superioară.”
Învățare, flexibilitate și diferențe individuale
Dincolo de controlul impulsurilor, experimentul a analizat și capacitatea de învățare și flexibilitatea cognitivă. Cercetătorii au introdus indicii vizuale – un pătrat gri și unul alb – asociind fiecare cu o recompensă alimentară. După ce sepiile au învățat asocierea inițială, rolurile au fost inversate, forțând animalele să se adapteze rapid pentru a accesa recompensa nouă.
Observațiile au arătat că indivizii ce s-au adaptat cel mai rapid la schimbarea indiciilor au fost și cei mai răbdători în a aștepta recompensa preferată. Această corelație susține ideea că autocontrolul și învățarea sunt interconectate, demonstrând flexibilitatea funcțională a inteligenței cefalopodelor.
Implicări și noi direcții pentru studiul cogniției la nevertebrate
Descoperirea acestor abilități cognitive avansate la cefalopode extinde considerabil perspectiva asupra inteligenței animale. Chiar dacă nu au creier de tip vertebrat, sepiile manifestă abilități considerate anterior exclusive animalelor cu sisteme nervoase complexe.
Studiile recente au documentat chiar și „memorie episodică” la sepii – capacitatea de a-și aminti detalii ale unor evenimente trecute, similar cu oamenii – și, din 2024, abilitatea de a forma „amintiri false”. Aceste rezultate pun sub semnul întrebării viziunea clasică despre cogniția nevertebratelor și deschid noi direcții despre evoluția inteligenței în regnul animal. O direcție cheie pentru cercetători este să afle dacă sepiile pot planifica viitorul, trăsătură definitorie pentru inteligența umană și aviară.
Concluzie
Prin experimente bine concepute, cercetătorii au demonstrat că sepiile posedă o sofisticare cognitivă neașteptată, comparabilă în anumite privințe cu cea a mamiferelor și păsărilor. Capacitatea de a amâna gratificarea, de a învăța din indicii de mediu și de a adapta comportamentul dezvăluie profunzimea inteligenței cehalopodelor, punând sub semnul întrebării ideile convenționale despre evoluția cognitivă a speciilor. Pe măsură ce cercetările continuă, mintea misterioasă a cefalopodelor rămâne o dovadă că inteligența poate apărea în cele mai neașteptate forme în natură.
Comentarii