10 Minute
Noile lucrări de referință publicate în The Lancet avertizează că alimentele ultraprocesate înlocuiesc rapid dietele tradiționale la nivel mondial, degradând calitatea nutrițională și alimentând creșterea bolilor cronice legate de alimentație. Această problemă nu este în primul rând o poveste despre voință individuală slabă — este o provocare sistemică de sănătate publică susținută de o industrie extrem de profitabilă. Analiza include date epidemiologice, încercări clinice și evaluări de politici care, luate împreună, indică necesitatea unor răspunsuri publice coordonate pentru sănătatea populației.
Ce sunt alimentele ultraprocesate — și de ce contează
Alimentele ultraprocesate sunt formule industriale produse în principal din ingrediente extrase sau modificate (de exemplu, siropuri, proteine izolate, amidon modificat), cu aditivi cosmetici cum ar fi coloranți, arome și îndulcitori non-zaharoși, și care conțin adesea puține sau deloc alimente integrale intacte. Exemple comune includ băuturile carbogazoase, gustările sărate industriale, mâncărurile gata de consum şi numeroase cereale pentru mic dejun. Aceste produse au fost proiectate pentru durabilitate, cost redus şi atractivitate senzorială — caracteristici care le fac profitabile pentru producători, dar dăunătoare pentru calitatea dietelor.
Cerealele pentru mic dejun sunt adesea puternic procesate din ingrediente industriale și aditivi cosmetici.
Oamenii de știință în nutriție folosesc tot mai frecvent sisteme precum clasificarea NOVA pentru a separa alimentele minim procesate (fructe, legume, cereale integrale, carne neprelucrată) de produsele ultraprocesate — iar diferențele sunt semnificative. Produsele ultraprocesate sunt proiectate pentru gust, textură și durată lungă de valabilitate, ceea ce sprijină extinderea distribuției și marketingului, dar schimbă modul în care mănâncă oamenii: ele au densitate energetică mai mare, sunt mai plăcute din punct de vedere senzorial și ușor de consumat în exces. Din perspectiva nutrițională, aceasta înseamnă aport crescut de zaharuri adăugate, sare, grăsimi saturate, ingrediente fermentate sau hidrogenate și fibre reduse.
Dovezi solide care leagă dietele ultraprocesate de sănătate precară
Primul dintre cele trei articole din seria Lancet sintetizează date globale care arată că alimentele ultraprocesate au crescut constant în dietele naționale de-a lungul decadelor. În țări precum Statele Unite, Regatul Unit, Canada și Australia, produsele ultraprocesate furnizează deja aproximativ jumătate din aportul energetic zilnic. În zone unde penetrarea este mare, aceste produse domină practic dieta națională, influențând tiparele de consum ale adulților și copiilor.
O revizuire sistematică inclusă în serie a grupat 104 studii de cohortă pe termen lung; din acestea, 92 au raportat un risc crescut de cel puțin o afecțiune cronică asociată cu un consum mai mare de produse ultraprocesate. Meta-analizele susțin asocieri consistente cu obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială, dislipidemia, bolile cardiovasculare, bolile cronice ale rinichiului, boala Crohn, tulburările de dispoziție precum depresia și mortalitatea prin toate cauzele. Aceste constatări provin din studii epidemiologice pe populații mari, ajustate pentru factori de confuzie comuni (vârstă, sex, statut socio-economic), ceea ce crește credibilitatea relației între produsul alimentar și rezultat.
Studii clinice oferă informații mecanistice: când adulților li s-au furnizat diete dominate de alimente ultraprocesate versus diete echivalente în proporțiile macro-nutrienților, dar compuse din alimente minim procesate, voluntarii au consumat aproximativ 500–800 de calorii în plus pe zi pe meniul ultraprocesat. În aceste experimente, participanții au câștigat greutate și masă grasă și au mâncat mai repede. Mecanismele probabile includ densitatea energetică mai mare, palatabilitatea proiectată și texturile moi care încurajează mușcături mai mari și mai rapide, precum și semnalizare a sațietății perturbată — toate contribuind la supraalimentare. Aceste constatări sunt susținute de studii fiziologice care arată modificări în eliberarea hormonilor de sațietate și în controlul comportamental al consumului alimentar.
Instrumente de politică care pot încetini — și inversa — tendința
Seria Lancet prezintă opțiuni practice de politică pe care guvernele le pot adopta imediat. Nu există o soluție unică; succesul necesită pachete coordonate de măsuri adaptate contextelor locale, monitorizare și ajustări pe termen lung. Patru domenii de politică ies în evidență ca priorități pentru reducerea influenței alimentelor ultraprocesate și pentru promovarea unei alimentații sănătoase:
1. Redefinirea a ceea ce se reglementează
Reformularea simplă — înlocuirea zahărului cu îndulcitori non-zaharoși sau a grăsimii cu agenți imitatori de grăsime — nu rezolvă problema fundamentală. Reglementatorii ar putea, în schimb, să definească și să restricționeze alimentele ultraprocesate prin marcatori clari precum prezența aditivilor industriali (coloranți, arome, îndulcitori non-zaharici), tehnicile de procesare utilizate și niveluri ridicate de zahăr, sare sau grăsimi saturate. Stabilirea unor limite pentru anumiți aditivi și adoptarea unei etichete reglementare „ultraprocesat” ar facilita identificarea și țintirea produselor cu adevărat problematice. Astfel de definiții ar permite aplicarea coerentă a măsurilor de sănătate publică, inclusiv restricții de vânzare și aplicații fiscale.
2. Corectarea mediilor alimentare
- Impunerea etichetelor de avertizare pe fața ambalajului, demonstrate la nivel internațional că reduc achizițiile și informează consumatorii, ar putea schimba alegerile de cumpărături și ar spori transparența nutrițională.
- Protejarea copiilor sub 18 ani de marketingul digital și audiovizual țintit pentru alimente ultraprocesate este esențială; aceste protecții ar trebui extinse dincolo de intervalele tradiționale "ori pentru copii" și să acopere reclame în rețelele sociale, aplicații și jocuri digitale.
- Taxarea băuturilor îndulcite cu zahăr cu cel puțin 20% și luarea în considerare a unor accize pentru anumite alimente ultraprocesate pot reduce consumul; veniturile astfel obținute pot fi directionate către subvenții pentru fructe, legume și mese proaspăt preparate destinate gospodăriilor cu venituri reduse, contribuind la echitate alimentară.
- Eliminarea produselor ultraprocesate din școli, spitale și instituții publice și limitarea cotei de raft și a proximității față de școli în mediile comerciale pot crea „mediile alimentare” care încurajează alegeri mai sănătoase zilnice.
3. Limitarea puterii corporative
Companiile specializate în alimente ultraprocesate dețin lanțuri de aprovizionare globale, bugete enorme de publicitate și operațiuni sofisticate de lobby. Guvernele pot întări politica concurenței, monitoriza și limita ponderea portofoliilor companiilor legate de vânzările de produse ultraprocesate și pot explora reforme fiscale care reduc concentrarea excesivă a pieței. Măsuri precum transparența proprietății, restricțiile privind sponsorizarea evenimentelor publice și regulamente mai stricte privind lobby-ul pot diminua influența indezirabilă asupra politicilor publice și a cercetării independente.
4. Alinea subvențiile și lanțurile de aprovizionare
Redirecționarea subvențiilor agricole departe de monoculturile de mărfuri folosite ca ingrediente ieftine pentru produsele ultraprocesate — cum ar fi porumbul, soja și zahărul — ar schimba stimulentele economice. Alinearea politicilor de mediu cu cele de nutriție (de exemplu, legarea obiectivelor de reducere a plasticului și consumului de apă cu ținte nutriționale) ajută la crearea unui sistem alimentar durabil, care sprijină în mod concomitent dietele sănătoase și reducerea impactului asupra mediului. Investițiile în logistică locală, piețe de fermieri și procesare la scară mică pot încuraja disponibilitatea alimentelor proaspete și a meselor pregătite local.
De ce industria continuă să câștige — și cum se poate riposta
Ultraprocesarea este modelul de afaceri cel mai profitabil din sectorul alimentar. Marile firme transnaționale stau la baza rețelelor de marketing, lanțurilor de aprovizionare și influenței politice, permițându-le să modeleze știința, dezbaterea publică și politicile. Ele cheltuiesc masiv pe publicitate — în 2024, cheltuielile combinate în publicitate ale liderilor din industrie depășeau cu mult bugetul operațional al unor agenții internaționale de sănătate — și folosesc un repertoriu familiar de lobby, litigii, autoreglementare și cercetare sponsorizată pentru a întârzia răspunsurile de politică. Această putere economică favorizează menținerea status quo-ului și extinderea pieței pentru produse cu valoare nutrițională scăzută.
Piețele sunt puternic modelate de brandurile transnaționale.
Pentru a contracara această influență, lucrările din Lancet solicită un răspuns global de sănătate publică: impozitarea producției de alimente ultraprocesate, impunerea reciclării ambalajelor plastice la nivel corporativ, aplicarea măsurilor de evitare a conflictelor de interese pentru a proteja procesul decizional și cercetarea, încetarea reliancei pe autoreglementarea industriei și construirea de coaliții intersectoriale care pot susține schimbări legislative și de politică. Aceste măsuri necesită coordonare internațională, dar pot fi adaptate la prioritățile și capacitățile naționale.
Lucrările noastre arată că, fără acțiune coordonată, alimentele ultraprocesate vor continua să înlocuiască alimentele și mesele tradiționale, subminând sănătatea, cultura, economiile și planeta.
Expert Insight
„Evidența a ajuns la un punct de cotitură,” spune dr. Maya Thompson, epidemiolog în nutriție la Global Food Policy Institute. „Nu este vorba de a învinovăți consumatorii: este vorba de a schimba contextul în care oamenii iau decizii alimentare. Politici puternice și bine proiectate pot schimba piețele și pot face opțiunile mai sănătoase, minim procesate, mai accesibile și mai accesibile din punct de vedere financiar pentru toată lumea.”
Punerea în practică a acestor politici va necesita voință politică, colaborare intersectorială și implicare publică. Factorii de decizie pot începe cu etichete de avertizare, limite privind publicitatea pentru copii, taxe țintite și reforme ale subvențiilor — pași practici care, conform cercetărilor, reduc consumul produselor dăunătoare și susțin medii alimentare mai sănătoase. Implementarea ar trebui însoțită de sisteme de monitorizare a consumului, evaluări de impact și ajustări bazate pe dovezi pentru a maximiza eficacitatea.
În ultimă instanță, protejarea sănătății publice înseamnă confruntarea strategiilor corporative care prioritizează profitul în detrimentul nutriției. Seria din The Lancet susține că un răspuns global și coordonat de sănătate publică — susținut prin legislație, politici financiare și acțiune comunitară — este acum justificat de dovezi. Timpul pentru acțiune este acum: adoptarea unor politici integrate poate restabili echilibrul între alimentele tradiționale și produsele ultraprocesate, protejând sănătatea oamenilor, biodiversitatea și sustenabilitatea sistemului alimentar pe termen lung.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu