10 Minute
Un studiu recent leagă inflamația cronică a gingiilor de semne subtile de leziune cerebrală vizibile la examinarea prin rezonanță magnetică (RMN). Această constatare se adaugă la tot mai multe dovezi că sănătatea orală poate influența memoria, echilibrul și riscul de accident vascular cerebral la adulții în vârstă — și ridică o întrebare practică: ar putea o vizită la medicul dentist face parte din strategiile de păstrare a sănătății creierului?
Ce a descoperit studiul — și de ce neurologii sunt atenți
Publicat pe 22 octombrie 2025 în Neurology Open Access, un studiu condus de cercetători de la University of South Carolina a analizat 1.143 de adulți cu vârsta medie de 77 de ani pentru a investiga legătura dintre boala parodontală (parodontită) și modificările cerebrale frecvent observate odată cu înaintarea în vârstă. Fiecare participant a trecut printr-un examen dentar clinic pentru a identifica prezența bolii gingivale; 800 de persoane au fost diagnosticate cu boală parodontală, iar 343 nu prezentau această afecțiune clinică la momentul evaluării. Toți participanții au efectuat și examinări RMN cerebrale pentru măsurarea markerilor corespunzători bolii mici de vas cerebral (cerebral small vessel disease).
Rezultatul cel mai relevant: participanții cu boală gingivală cronică au prezentat o povară mai mare de hiperintensități ale substanței albe (WMH — white matter hyperintensities) — zone luminoase pe anumite secvențe RMN care indică afectarea substanței albe cerebrale. În medie, WMH reprezentau 2,83% din volumul cerebral la persoanele cu boală parodontală, comparativ cu 2,52% la cele fără boală. Atunci când cercetătorii au împărțit eșantionul în categorii în funcție de volumului WMH, 28% dintre cei cu boală gingivală s-au încadra în categoria cu cea mai extinsă afectare, față de 19% dintre cei fără boală.
Aceste date atrag atenția neurologilor și a specialiștilor în sănătate publică, deoarece sugerează o asociere între inflamația orală cronică și un tip particular de leziune cerebrală detectabil prin imagistică. Pe măsură ce populația îmbătrânește, înțelegerea factorilor modificabili care influențează leziunile substanței albe și riscul de declin cognitiv devine tot mai importantă pentru prevenție și management clinic.
White matter hyperintensities explained: why these MRI spots matter
Substanța albă a creierului funcționează ca autostrada informațională — este alcătuită din fascicule de fibre nervoase (axoni) izolate de mielină, care conectează regiuni cerebrale și permit transmisia rapidă a semnalelor. Hiperintensitățile substanței albe apar ca zone mai luminoase pe anumite secvențe RMN (de exemplu T2 sau FLAIR) și sunt interpretate frecvent ca semne de afectare a micilor vase cerebrale, inflamație cronică sau leziune tisulară.
Din punct de vedere clinic, o povară mai mare de WMH este asociată cu o serie de manifestări: încetinirea vitezei de procesare a informațiilor, dificultăți de memorie, probleme de mers (gait) și un risc mai crescut de accident vascular cerebral ischemic și de fragilitate cognitivă. În epidemiologie, volumul și distribuția WMH sunt folosite ca markeri pentru boala micilor vase cerebrale și pot contribui la predicția declinului cognitiv și a dizabilității motorii la persoanele în vârstă.
Este important să subliniem caracterul heterogen al WMH: ele pot reflecta procese patologice diferite — ischemie cronică legată de microangiopatie, inflamație sistemică persistentă, demielinizare locală sau schimbări legate de vârstă. Contextul clinic și asocierile cu alți markeri imagistici (de exemplu microhemoragii cerebrale sau infarcte lacunare) pot ajuta la clarificarea cauzei, dar în multe studii, WMH rămân un indicator nonspecific al rezervelor vasculare și neurodegenerative compromise.
Studiul despre care vorbim a observat o asociere selectivă: boala gingiilor era legată de un volum mai mare de WMH, dar nu și de alți markeri ai bolii mici de vas, cum ar fi microhemoragiile cerebrale (microbleeds) sau infarctele lacunare. Această specificitate sugerează posibilitatea unui mecanism prin care inflamația orală sau factori microbieni pot conduce la un tip particular de afectare a substanței albe, poate prin mecanisme inflamatorii sistemice, disfuncție endotelială sau propagație microbiană translocată în circulație.
Study design and key numbers
Cercetătorii au ajustat analizele pentru factorii de confuzie comuni, inclusiv vârsta, sexul, rasa, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și fumatul — toți factori cunoscuți că influențează atât sănătatea orală, cât și riscul vascular cerebral. După aceste ajustări, prezența bolii parodontale a fost asociată cu o probabilitate cu 56% mai mare de a face parte din subgrupa cu cel mai extins volum de leziuni ale substanței albe. Aceasta este o mărime a efectului relevantă din punct de vedere epidemiologic, chiar dacă nu stabilește o relație cauzală definitivă.
Totuși, trebuie să reținem limitările metodologice: atât examenul dentar, cât și RMN-ul au fost efectuate o singură dată pentru fiecare participant, astfel încât analiza este transversală (cross-sectional). Un studiu transversal oferă o fotografie a asocierilor la un moment dat, dar nu poate determina temporalitatea — adică nu poate spune dacă boala gingiilor a precedat apariția hiperintensităților substanței albe sau invers.
Autorii menționează și alte limitări importante: variabilitatea în evaluarea clinică parodontală poate afecta clasificarea pacienților, iar o vizită unică nu reflectă istoricul complet al sănătății orale pe toată durata vieții. De asemenea, studiul nu a identificat mecanismul biologic precis care leagă inflamația gingivală de modificările imagistice cerebrale. Rămâne deschisă ipoteza că markeri inflamatori sistemici (de exemplu CRP, IL-6), translocarea microbiană din cavitatea bucală sau factori de risc vascular comuni ar putea media această asociere.
Pentru a clarifica relația cauză-efect, ar fi necesare studii longitudinale care urmăresc evoluția WMH în timp în raport cu starea parodontală, precum și studii intervenționale randomizate care evaluează dacă tratamentul bolii gingivale reduce progresia leziunilor substanței albe. Analize moleculare și microbiome ar putea de asemenea identifica potențiale căi inflamatorii sau agenți patogeni responsabili.
Why this matters for public health and everyday care
Boala gingivală este frecventă, dar în majoritatea cazurilor poate fi prevenită și tratată eficient prin igienă orală, controale stomatologice periodice și intervenții clinice când este nevoie. Dacă studiile de urmărire și cele intervenționale confirmă că inflamația orală contribuie în mod direct la leziunea substanței albe și la declinul cognitiv, îmbunătățirea îngrijirii dentare ar putea deveni o strategie pragmatică și scalabilă de reducere a riscului de accident vascular cerebral și a incidenței demenței la nivel de populație.
Din perspectivă de sănătate publică, abordările eficiente ar include promovarea igienei orale (periaj corect, utilizarea aței dentare, profilaxie profesională), acces mai facil la servicii stomatologice preventive pentru adulții în vârstă, integrarea screening-ului parodontal în evaluările primare de sănătate și abordarea inegalităților sociale care afectează accesul la îngrijire dentară.
Pentru clinicieni și pacienți, mesajul practic este simplu: menținerea unei bune igiene orale este o intervenție cu cost redus și risc scăzut, care ar putea avea beneficii dincolo de sănătatea dentară. Controlul factorilor de risc vascular (hipertensiune, diabet, fumat) rămâne esențial — multe dintre aceste măsuri protejează atât vasele cerebrale, cât și dinții și gingiile.
Autorul studiului, dr. Souvik Sen de la University of South Carolina, a remarcat: 'This study shows a link between gum disease and white matter hyperintensities, suggesting oral health may play a role in brain health that we are only beginning to understand.' El a adăugat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă tratamentul bolii gingivale reduce progresia bolii vaselor mici cerebrale. Această observație subliniază necesitatea de studii care să includă biomarkeri inflamatori, analize microbiologice și evaluări clinice repetate pe termen lung.
Expert Insight
'Legătura dintre inflamația sistemică și îmbătrânirea creierului devine tot mai evidentă în ultimii ani,' spune dr. Laura Chen, neurolog geriatric și comunicator științific. 'Boala parodontală eliberează molecule pro-inflamatorii și bacterii în fluxul sanguin. Pe parcursul decadelor, acest lucru ar putea accelera leziunea micilor vase din creier. Partea promițătoare este că afecțiunile orale sunt modificabile — un acces mai bun la servicii stomatologice și măsuri preventive realiste pot constitui un mijloc eficient de protecție a funcției cognitive și motorii la vârste înaintate.'
Dr. Chen recomandă controale dentare periodice și măsuri simple de îngrijire acasă: periaj de cel puțin două ori pe zi, utilizarea aței dentare zilnice, renunțarea la fumat și controlul strict al diabetului și tensiunii arteriale, toate cunoscute că reduc riscul vascular. Ea subliniază, de asemenea, importanța colaborării interdisciplinare între medici de familie, neurologi și stomatologi pentru a integra sănătatea orală în planurile de prevenție a bolilor cerebrale.
Direcții viitoare de cercetare includ studii longitudinale RMN pentru a urmări modificările substanței albe în timp, studii randomizate controlate care testează dacă tratamentul parodontal încetinește progresia WMH și cercetări moleculare care să cartografieze căile inflamatorii și posibila migrare a microorganismelor orale către sistemul nervos central. De asemenea, integrarea datelor microbiome orale și a profilurilor imunitare ar putea identifica subgrupuri de pacienți care ar beneficia cel mai mult de intervenții dentare preventive.
Pentru moment, concluzia practică este următoarea: sănătatea orală este o componentă importantă și acționabilă a sănătății generale, iar îngrijirea dentară ar putea avea implicații care depășesc cu mult tratarea cariei sau a durerii dentare. În contextul prevenției declinului cognitiv și a reducerii riscului vascular, promovarea igienei orale și a accesului la îngrijire dentară preventivă pot fi elemente valoroase ale strategiilor de sănătate publică.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu