10 Minute
Eritritolul — un alcool de zahăr folosit pe scară largă în baruri proteice, băuturi energizante și multe produse etichetate 'keto' — a fost mult timp promovat ca o alternativă mai sigură la zahăr. Cercetări de laborator recente sugerează însă că acest îndulcitor familiar ar putea afecta bariera hematoencefalică și funcția vaselor de sânge în moduri care ridică semne de întrebare privind riscul de accident vascular cerebral ischemic și riscul cardiovascular în general.
Ce a descoperit noul studiu și de ce contează
Cercetătorii de la University of Colorado au expus celule cultivate ale barierei hematoencefalice la concentrații de eritritol comparabile cu cele măsurate la oameni după consumul unei singure băuturi îndulcite. Rezultatele au arătat un lanț de efecte dăunătoare: stres oxidativ crescut, răspunsuri antioxidante slăbite, funcție celulară compromisă și, în unele cazuri, moarte celulară. Aceste modificări la nivel celular pot face creierul mai vulnerabil la cheaguri de sânge — o cauză principală a accidentului vascular cerebral ischemic.
Pe lângă deteriorarea directă a celulelor barierei, eritritolul a perturbat echilibrul moleculelor care reglează tonusul vaselor de sânge. Îndulcitorul a redus producția de oxid nitric, un vasodilatator esențial pentru relaxarea vaselor, și a crescut nivelul endotelinei-1, un peptid care determină vasoconstricție. Această deplasare în direcția constricției ar putea diminua fluxul sanguin către țesutul cerebral în momente critice și reprezintă un semnal timpuriu cunoscut pentru evenimente ischemice.
Contextul biologic este important: bariera hematoencefalică (BBB) protejează creierul de molecule injecțioase și menține mediul neuronal stabil. Alterarea integrității BBB prin stres oxidativ sau disfuncție endotelială poate facilita intrarea unor factori proinflamatori sau trombotici în spațiul cerebral, sporind riscul pentru evenimente ischemice. În plus, modificările tonusului vascular pot compromite autoreglarea fluxului sanguin cerebral, mecanism vital pentru compensarea variațiilor presiunii arteriale.
Cum poate eritritolul să interfereze cu mecanismele anti-cheag ale organismului
O observație remarcabilă din laborator a fost că eritritolul părea să suprime eliberarea sau activitatea activatorului tisular al plasminogenului (tPA), principala enzimă a organismului care dizolvă cheagurile periculoase din vase. Dacă acest mecanism este afectat, cheaguri mici care în mod normal ar fi eliminate pot persista și se pot mări — crescând astfel probabilitatea blocării unei artere cerebrale sau coronariene.
Această descoperire mecanistică oferă o punte între rezultatele celulare și datele din studii populaționale care au găsit asocieri între niveluri circulante mai ridicate de eritritol și creșterea aproximativă a riscului de evenimente cardiace majore în anumite cohorturi. Datele observaționale nu pot stabili cauzalitatea, dar dovezile mecanistice explică o cale plauzibilă prin care expunerea la eritritol ar putea conduce la un risc vascular sporit.
Din punct de vedere fiziologic, tPA este esențial pentru fibrinoliză — procesul care degradează fibrina din cheaguri. Inhibarea sau reducerea eficienței tPA, fie prin scăderea secreției, fie prin interferență cu activitatea enzimatică, favorizează un mediu pro-trombotic. În plus, interacțiunile între stresul oxidativ, disfuncția endotelială și coagularea sanguină reprezintă un triunghi patologic prin care consumul repetat de substanțe care perturbă homeostazia vasculară poate amplifica riscul cardiovascular.
Fundal științific și limitările studiului
Este esențial să interpretăm descoperirile în context. Eritritolul este un alcool zaharat produs în mod natural în cantități mici de către organismul uman și este aprobat pentru uz alimentar de agenții precum FDA din SUA și EFSA în Europa. Avantajele sale culinare — aproximativ 60–80% din dulceața zaharozei, fără gust secundar pronunțat și cu aport caloric redus — îl fac atractiv pentru produse cu conținut scăzut de calorii și diete ketogenice.
Totuși, studiul de la University of Colorado a fost efectuat pe celule izolate în vase de laborator, nu pe vase de sânge funcționale sau subiecți umani. Comportamentul celulelor în cultură poate diferi semnificativ de comportamentul lor într-un sistem circulator viu, unde interacțiunile cu matricea extracelulară, sistemul imunitar, fluxul sanguin și alți markeri metabolici pot modifica răspunsul.
Cercetătorii subliniază necesitatea unor studii complementare folosind modele mai realiste: platforme avansate de tip "blood vessel on a chip", organoide vasculare, studii controlate pe animale și, când este etic și fezabil, studii randomizate la oameni. Aceste modele pot integra parametri hemodinamici, interacțiuni celulare multiple și metabolizare a eritritolului, oferind o viziune mai completă asupra riscului real pentru sănătatea vasculară.
Ce putem concluziona rezonabil în prezent
- Datele de laborator arată că eritritolul poate induce stres oxidativ și poate compromite funcțiile de protecție ale celulelor barierei hematoencefalice la concentrații observate după expunerea alimentară obișnuită.
- Aceste efecte la nivel celular oferă o legătură biologică plauzibilă cu constatările observaționale care au asociat niveluri mari de eritritol cu evenimente cardiovasculare.
- Datorită limitărilor de design (studii in vitro și date observaționale), nu putem afirma încă că eritritolul cauzează accidente vasculare cerebrale la oameni; doar că există un mecanism credibil care justifică investigații suplimentare.
Este util să distingem între risc biologic demonstrat în condiții controlate și risc clinic la scară populațională — pentru care sunt necesare probe din studii clinice și epidemiologice bine concepute. De asemenea, trebuie luate în considerare doza și frecvența expunerii: efectele acute observate în laborator la anumite concentrații nu se traduc automat în efecte cronice la consumuri moderate, dar expunerea repetată zilnică ridică întrebări legitime despre acumulare și efecte cumulative.
Poziția autorităților, compromisuri și alegeri ale consumatorilor
Organismele de reglementare au considerat eritritolul sigur pe baza datelor de toxicologie și toleranță disponibile. Evaluările de siguranță vizează adesea toxicitatea acută, toleranța digestivă și efectele metabolice evidente; efectele vasculare sau neurologice pe termen lung sunt mai greu de detectat în revizuirile standard, mai ales pentru aditivi care au devenit omniprezenți doar în ultimele decenii.
Alegerea reală pentru consumatori implică frecvent compromisuri: înlocuirea zahărului cu eritritol poate reduce aportul caloric și poate atenua creșterile glicemiei — avantaje clare pentru gestionarea greutății și prevenția diabetului. Însă dacă utilizarea frecventă a eritritolului slăbește treptat mecanismele de apărare vasculară sau integritatea barierei hematoencefalice pe parcursul anilor, raportul beneficiu-risc s-ar putea modifica.
Această tensiune este centrală în știința nutrițională modernă: aditivi concepuți pentru a rezolva o problemă de sănătate pot genera complicații neprevăzute în alte domenii. De aceea, politicile de sănătate publică și recomandările clinice trebuie să balanseze dovezile disponibile cu precauție, iar consumatorii să fie informați despre incertitudinile existente.
Eritritolul poate fi găsit în multe produse prietenoase cu dietele keto, cum ar fi barurile proteice.
Recomandări practice pe măsură ce știința avansează
Pentru moment, clinicienii și consumatorii ar trebui să adopte o atitudine echilibrată. Persoanele cu risc cardiovascular crescut, cu istoric de accident vascular cerebral sau cu factori multipli de risc (hipertensiune, diabet, fumat, obezitate) pot limita rezonabil consumul produselor care conțin eritritol până când vor fi disponibile dovezi umane mai solide. Diversificarea alegerilor de îndulcitori, reducerea expunerii generale la dulci și prioritizarea alimentelor integrale în detrimentul gustărilor procesate 'fără zahăr' sunt strategii cu cost scăzut pentru reducerea riscului potențial.
Cercetătorii recomandă studii clinice atent concepute și modele fiziologice îmbunătățite pentru a testa dacă constatările de laborator se traduc în fragmente arteriale vii și, în cele din urmă, în rezultate clinice. De asemenea, etichetarea clară a conținutului de îndulcitori și mai multe cercetări privind efectele vasculare pe termen lung ar ajuta consumatorii să facă alegeri informate.
În practică, abordările preventive includ monitorizarea factorilor de risc cardiovascular, controlul tensiunii arteriale, optimizarea profilului lipidic, managementul glicemiei și menținerea unui stil de viață activ. Aceste măsuri reduc în mod demonstrat riscul de accident vascular cerebral și infarct miocardic, indiferent de tipul de îndulcitor folosit.
Analiză tehnică și perspective pentru cercetare
Din punct de vedere tehnic, studiile viitoare ar trebui să evalueze: farmacocinetica eritritolului la om (absorbție, distribuție, metabolizare, excreție), efectele sale asupra endoteliului vascular în condiții de flux, interacțiunile cu proteinele de coagulare și influența microbiomei intestinale asupra metabolizării sale. Modelele pe 'organ-on-chip' permit simularea forțelor hemodinamice și a comunicării între celule endoteliale, pericite și astrocite — elemente cheie pentru modelarea barierei hematoencefalice.
De asemenea, este utilă integrarea biomarkerilor de stres oxidativ, disfuncție endotelială (de exemplu, concentrațiile de oxid nitric, endotelină-1), markeri de activare a coagularii (D-dimer, trombina) și parametri imagistici în studiile clinice. Astfel se pot corela modificările moleculare sau celulare cu modificări funcționale și, eventual, cu evenimente clinice.
Pe plan epidemiologic, analizele prospective care măsoară niveluri circulante de eritritol înaintea evenimentelor cardiovasculare, controlând strict pentru confounderi (dietă, funcție renală, comorbidități), pot clarifica dacă eritritolul este un marker de risc sau un factor cauzal. Modelele statistice avansate, incluzând analize de mediere și studii Mendelian randomization (când sunt posibile), pot contribui la deslușirea relațiilor cauzale.
Perspective ale experților
„Semnalele celulare raportate aici sunt îngrijorătoare pentru că afectează simultan trei mecanisme de apărare vasculară: integritatea barierei, tonusul vaselor și rezoluția cheagurilor,” spune dr. Anna Morales, fiziolog cardiovascular și comunicatoare științifică. „Acest tip de afectare multiplă, chiar dacă modestă la fiecare expunere, ar putea să se acumuleze în ani la persoanele care consumă eritritol zilnic.”
Dr. Morales subliniază că doar studiile controlate la om pot cuantifica riscul real și pot fundamenta recomandări pentru grupele de pacienți. Până atunci, atenția la doza totală de îndulcitori, echilibrul alimentar și reducerea alimentelor procesate rămân recomandări practice și rezonabile.
Pe măsură ce comunitatea științifică urmează aceste direcții de cercetare, povestea eritritolului reamintește că eticheta 'natural' sau faptul că o substanță provine din alimente nu garantează inexistența riscurilor. Consumatorii, clinicienii și factorii de decizie vor trebui să cântărească beneficiile pe termen scurt în reducerea aportului caloric și glicemic versus potențialele daune vasculare pe termen lung, pe măsură ce apar dovezi noi.
În concluzie, actualele rezultate științifice justifică prudența și cercetarea suplimentară. Până când vor exista date umane solide, strategiile conservatoare de reducere a expunerii frecvente la eritritol — în special în grupurile cu risc cardiovascular ridicat — sunt recomandabile și coerente cu principiile preventive ale medicinii contemporane.
Sursa: sciencealert
Lasă un Comentariu