5 Minute
Context: Controversa privind de-extincția lupului preistoric (dire wolf)
În aprilie 2024, compania de biotehnologie Colossal Biosciences a atras atenția la nivel mondial după ce a anunțat că a reușit să readucă la viață lupul preistoric (Canis dirus), o specie dispărută. Considerat un pas important pentru domeniul de-extincției, anunțul a stârnit entuziasm în presă, mulți prezentând această realizare drept prima reînviere cu succes a unui mamifer carnivor dispărut. Totuși, oamenii de știință și criticii au pus rapid sub semnul întrebării veridicitatea acestei realizări, afirmând că animalele prezentate de Colossal nu sunt adevărați lupi preistorici, ci lupi cenușii (Canis lupus) modificați genetic, și nu o restaurare fidelă a prădătorilor din Pleistocen.
Detalii științifice: Ce a creat, de fapt, Colossal?
Proiectul Colossal a presupus editarea a 20 de gene din genomul lupilor cenușii moderni — cei mai apropiați rude vii ai lupului preistoric — folosind tehnici avansate de inginerie genetică de tip CRISPR. Beth Shapiro, om de știință principal la Colossal și expert în paleogenomică, a declarat că animalele rezultate sunt lupi cenușii modificați genetic, cu anumite gene ce imită trăsături ale lupului preistoric. Într-un interviu recent, Shapiro a afirmat sincer: „Este imposibil să aducem înapoi o specie dispărută exact așa cum era. Animalele noastre sunt lupi cenușii cu 20 de modificări genetice țintite și am fost transparenți privind acest lucru. Neoficial, lumea le numește ‘lupi preistorici’, ceea ce a nemulțumit anumiți critici.”
Această clarificare marchează o schimbare de ton față de declarațiile inițiale ale companiei, care obișnuia să se refere pur și simplu la acești indivizi drept „lupi preistorici”. Richard Grenier, cercetător la Universitatea Oxford, a subliniat: „Această declarație oferă o înțelegere mai clară asupra realizărilor și limitărilor proiectului. Ce NU au făcut este să readucă la viață lupul preistoric autentic.”
Definiția științifică și dezbaterea privind speciile
În centrul controversei se află definiția speciei și implicațiile conceptului de „revitalizare”. Comunicatele Colossal și-au justificat alegerea denumirii „lup preistoric” bazându-se pe asemănări morfologice (de aspect). Shapiro a explicat: „Folosim conceptul de specie morfologică: dacă arată ca animalul, este considerat același animal.” Totuși, experții contestă chiar și realizarea acestei asemănări vizuale. Claudio Sillero, de la Oxford, susține că datele sugerează că lupul preistoric avea cel mai probabil o blană roșiatică, nu tonuri cenușii ca lupii moderni, ceea ce pune sub semnul întrebării fidelitatea reprezentării genetice realizate.
Comunicarea publică și dilemele etice
Folosirea de către Colossal a numelui „lup preistoric” atât în știință, cât și în comunicarea de masă, a generat critici consistente. Unii atrag atenția asupra diferențelor dintre marketing-ul companiei — care le atribuie acestor animale nume precum „Romulus”, „Remus” sau „Khaleesi”, declarându-le „primii lupi preistorici care au pășit pe Pământ în 12.000 de ani” — și recunoașterile private ale cercetătorilor-cheie că aceștia nu sunt adevărați lupi preistorici. Acest contrast ridică întrebări de etică privind integritatea științifică, transparența și încrederea publică în prezentarea progreselor din biotehnologie și de-extincție.
De-extincția și riscurile pentru conservare
Dezbaterea nu este doar teoretică; are consecințe reale asupra conservării speciilor. Unii decidenți politici, mai ales în administrații SUA anterioare, au promovat ideea că speciile dispărute pot fi restaurate prin biotehnologie, reducând presiunea pentru conservarea celor pe cale de dispariție. Shapiro avertizează: „A lega această muncă de ideea că nu mai trebuie să protejăm speciile amenințate este extrem de periculos.”
La rândul său, Grenier afirmă: „Cuvântul-cheie este ‘dintr-odată’. De ani de zile, oamenii de știință avertizează că, dacă publicul va crede că de-extinctia este posibilă, sprijinul pentru conservarea tradițională va scădea.” În ciuda acestor îngrijorări, Colossal rămâne la poziția oficială că de-extincția reprezintă o soluție la criza extincțiilor: „Extincția este o problemă globală majoră, iar soluția este să reînviem speciile dispărute.”
Realizări, limite și impact științific
Chiar și criticii modului în care Colossal comunică proiectul recunosc progresele importante din spatele acestuia. Editarea precisă a genomului lupului cenușiu marchează un avans în ingineria genetică și poate oferi oportunități în descifrarea ADN-ului antic, biologia evolutivă și genetica conservării. Totuși, după cum subliniază Grenier: „Această lucrare este inovatoare și avansată, dar nu e restaurarea unei specii dispărute.”
Colossal susține că abordarea lor reprezintă o ‘de-extincție funcțională’ — adică restaurarea unor trăsături cheie sau a rolului ecologic al animalului dispărut, fără recrearea fidelă a genomului. Un purtător de cuvânt a declarat: „Am introdus 20 de modificări genetice specifice în celulele lupului cenușiu. Deoarece lupul cenușiu este ruda vie cea mai apropiată a lupului preistoric, iar lucrarea noastră arată că, prin aceste modificări, am recreat trăsăturile funcționale ale lupului preistoric. Mereu am susținut conceptul de restaurare funcțională. Acestea sunt faptele, nu s-a schimbat nimic.”
Mai mult, Colossal admite că dezbaterea științifică privind natura și definiția speciei este în continuare deschisă. Reprezentantul companiei a concluzionat: „Specia, la final, este un concept uman. Alți oameni de știință sunt liberi să numească aceste animale cum doresc. Khaleesi, Romulus și Remus rămân primii ‘lupi preistorici’ care au cutreierat Pământul în 12.000 de ani.”
Concluzie
Proiectul inovator de editare genetică inițiat de Colossal scoate în evidență atât potențialul impresionant, cât și complexitatea de-extincției. Chiar dacă integrarea trăsăturilor antice în organisme vii este cu adevărat spectaculoasă, dezbaterea asupra definițiilor, transparenței și implicațiilor conservării rămâne deschisă. Consensul comunității științifice este că, deocamdată, nu asistăm la revenirea autentică a lupului preistoric, ci mai degrabă la crearea unor lupi cenușii cu anumite trăsături arhaice. Povestea subliniază importanța comunicării precise la intersecția dintre biotehnologie, genetică și conservarea faunei sălbatice.
Comentarii