5 Minute
Dezvăluirea originilor plantelor cu flori
O descoperire remarcabilă a unor granule de polen fosilizate, vechi de 123 de milioane de ani, în Portugalia, rescrie cronologia evoluției plantelor cu flori — cunoscute sub numele de angiosperme. Până acum, oamenii de știință considerau că aceste plante, extrem de diversificate, au apărut mai târziu în istoria Pământului. Noile dovezi însă arată că florile au început să se răspândească la nivel global mult mai devreme decât se credea anterior, oferind informații valoroase despre o enigmă pe care Charles Darwin a numit-o celebru drept „misterul său abominabil”.
Semnificația polenului fosil
În paleobotanică, granulele de polen reprezintă repere esențiale în reconstituirea istoriei plantelor cu flori. Cercetătorii au identificat recent particule microscopice de polen, de doar 0,02 milimetri lățime, conservate în straturi de sedimente de coastă. Datate la 123 de milioane de ani, acestea oferă nu doar cele mai vechi dovezi directe ale existenței angiospermelor, ci și extind cu peste două milioane de ani vechimea cunoscută a acestui grup de plante. Astfel, angiospermele devin unele dintre cele mai timpurii grupuri de plante majore de pe Pământ, ale căror descendenți dau astăzi culoare și varietate grădinilor moderne.
Context evolutiv sumar
Astăzi, plantele cu flori (angiosperme) sunt cel mai răspândit grup de plante terestre, încât, pentru mulți, termenul de „plantă” evocă automat imaginea florilor. Totuși, alte grupuri vegetale au continuat să coexiste cu angiospermele. Coniferele, care nu produc flori, domină și acum pădurile din emisfera nordică și includ cei mai înalți copaci de pe planetă. Între timp, plantele fără flori precum mușchii și ferigile continuă să prospere în „umbra ecologică” a succesului plantelor cu flori.
Cu toate că în prezent domină ecosistemele terestre, angiospermele au lipsit timp de trei sferturi din istoria evolutivă a plantelor terestre. A fost nevoie de milioane de ani după apariția lor pentru ca plantele cu flori să se diversifice și să devină elemente esențiale ale majorității ecosistemelor terestre.
Metode moderne pentru investigarea trecutului
Descoperirea a fost posibilă prin analiza unor probe de sedimente din regiunea ce corespunde azi Portugaliei. Utilizând microscopia laser cu scanare confocală, oamenii de știință au identificat granulele de polen fosilizate din formațiuni de piatră formate în perioada Cretacicului timpuriu. Iluminate corect, aceste granule prezintă fluorescență caracteristică, permițând cercetătorilor să le izoleze și să le studieze cu mare precizie.
Examinate detaliat, fiecare granulă de polen prezenta trei caneluri distincte — trăsătură specifică polenului tricolpat. Azi, peste 70% dintre speciile de plante cu flori prezintă polen tricolpat, în special în grupul eudicotiledonatelor. Analiza izotopică a cochiliilor marine găsite în același strat sedimentar a permis datarea exactă a acestor fosile, confirmând vechimea lor remarcabilă.
Extinderea și confirmarea arhivei fosile
Până la această descoperire, cel mai vechi polen tricolpat fusese găsit în 1990 pe Insula Wight din Marea Britanie, datat la aproximativ 120,4 milioane de ani. Polenul descoperit în Portugalia nu doar că este mai vechi, dar seamănă îndeaproape cu cel britanic, evidențiind o continuitate în evoluția timpurie a angiospermelor. Alte descoperiri de polen fosil sugerează existența mai multor linii vechi de plante cu flori, însă acestea sunt dificil de datat cu precizie.
Implicații și întrebări deschise
Chiar dacă această descoperire schimbă momentul apariției plantelor cu flori, nu este clar dacă Portugalia a fost locul de origine al angiospermelor. Există posibilitatea ca acestea să fi apărut mai devreme și în alte regiuni. Primele plante producătoare de polen tricolpat au fost eudicotiledonatele — angiosperme care germinează cu două frunze embrionare — un grup ce avea să modeleze biodiversitatea globală.
Profesorul Ulrich Heimhofer de la Universitatea Leibniz Hannover a declarat: „Apariția plantelor cu flori a transformat în mod radical biodiversitatea globală.” Autoarea principală a studiului, Dr. Julia Gröndstedt de la Universitatea din Bonn, a adăugat: „Rămâne însă necunoscut când și unde s-a produs această transformare — ceea ce Darwin numea ‘misterul său abominabil’.”
Misterul abominabil al lui Darwin, reanalizat
Charles Darwin era intrigat de ascensiunea rapidă și diversitatea plantelor cu flori, având în vedere fragilitatea lor și apariția bruscă în arhiva fosilă. Cercetările recente indică însă că trecerea evolutivă nu a fost atât de bruscă cum sugerau vechile fosile. Straturile sedimentare care se întind pe milioane de ani atestă un proces evolutiv lent și complex, proces evidențiat abia de dezvoltarea tehnologiilor moderne de analiză a microfosilelor.
Pune la îndoială teoriile anterioare despre originea geografică
Interesant este că, în perioada Cretacicului timpuriu, actuala Portugalia se afla la latitudini medii, nu în zonele tropicale. Acesta este un argument contra teoriei îndelung susținute conform căreia angiospermele ar fi apărut doar în regiunile ecuatoriale, deși cercetătorii subliniază că e nevoie de mai multe dovezi pentru identificarea cu certitudine a locului lor de origine.
Concluzie
Descoperirea granulelor de polen vechi de 123 de milioane de ani reconfigurează înțelegerea noastră cu privire la evoluția timpurie a plantelor cu flori, evidențiind originea lor antică și ascensiunea treptată către dominația ecologică. Deși numeroase întrebări despre evoluția lor timpurie persistă, această descoperire restrânge intervalul de timp și clarifică un capitol important și misterios din istoria Pământului. Cercetările viitoare și progresul tehnologic promit să aducă noi răspunsuri asupra modului în care florile au ajuns să coloreze planeta.
Comentarii