10 Minute
Un amplu studiu clinic randomizat, condus de cercetători de la Karolinska Institutet și Karolinska University Hospital, arată că aspirina în doze mici poate reduce considerabil riscul de recidivă la pacienții cu cancer colorectal ale căror tumori poartă mutații specifice în calea de semnalizare PIK3. Studiul scandinav ALASCCA a randomizat peste 3.500 de pacienți în 33 de spitale din Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda. În subgrupul cu tumori care aveau mutația PIK3—prezentă la aproximativ 40% dintre participanți—administrarea zilnică a 160 mg de aspirină timp de trei ani după intervenția chirurgicală a redus riscul de recidivă cu circa 55% comparativ cu placebo.
Acest studiu major scandinav indică faptul că aspirina poate tăia semnificativ riscul de recidivă în cancerul de colon și rect, dar doar la pacienții cu o determinare genetică care îi face sensibili la mecanismele medicamentului. Datorită costului redus și disponibilității globale, utilizarea selectivă a aspirinei ar putea transforma accesul la terapii adjuvante eficiente la nivel mondial, în special acolo unde terapiile țintite sunt greu accesibile din punct de vedere financiar.
Rezultatul reprezintă prima dovadă randomizată concludentă care susține utilizarea aspirinei ca terapie adjuvantă de precizie în cancerul colorectal și confirmă observațiile anterioare din studii observaționale care sugerau un beneficiu în subgrupuri definite genetic.
Context științific și rațiune biologică
Calea de semnalizare PIK3 (adesea denumită PI3K) este un regulator central al creșterii celulare, metabolismului și supraviețuirii celulare. Mutatii în genele din această cale pot deregla procesele care controlează proliferarea și moartea celulară, favorizând acumularea de celule maligne și progresia tumorală. În practică, cea mai frecvent studiată alterare este PIK3CA, dar mai există și alte gene din aceeași cale care pot influența comportamentul tumorii.
Studii observaționale anterioare sugeraseră că antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), incluzând aspirina, pot scădea incidența și recidiva anumitor tipuri de cancer, mai ales când anumite proprietăți genetice ale tumorii fac celulele mai sensibile la mecanismele de acțiune ale aspirinei. Mecanismele plauzibile sunt multiple:
- reducerea inflamației locale și sistemice, care poate limita un mediu pro-tumoral;
- inhibarea ireversibilă a activării plachetelor sangvine, fenomen care în mod paradoxal protejează celulele tumorale circulante de factori imunitari și poate facilita metastazarea;
- interferența directă cu semnalizarea și procesele proliferative din celula tumorală, prin efecte dependente și independente de inhibarea cicloxigenazei.
Designul randomizat al ALASCCA oferă dovezi cauzale mai solide că aceste mecanisme se traduc în reduceri clinice semnificative ale recidivei la pacienții genetic selectați. Aceasta întărește ipoteza că nu toți pacienții cu cancer colorectal vor beneficia în mod egal de aspirină; în schimb, beneficiul este concentrat în grupurile genomice sensibile.
Designul studiului și rezultate principale
Participanți și intervenție
Trialul ALASCCA a inclus peste 3.500 de pacienți care au suferit intervenție chirurgicală cu intenție curativă pentru cancer de colon sau rect. După intervenție, tumorile au fost secvențiate pentru a identifica prezența mutațiilor în calea PIK3. Pacienții ale căror tumori aveau mutațiile relevante au fost randomizați să primească fie aspirină 160 mg zilnic, fie placebo, timp de trei ani. Toți participanții au beneficiat de îngrijirea postoperatorie standard și de tratamentele adjuvante conform ghidurilor naționale și clinice curente.
Selecția genetică s-a făcut folosind tehnici moleculare valabile în practica clinică, precum secvențierea de tip Next-Generation Sequencing (NGS) sau panouri moleculare care identifică variante relevante în PIK3. Protocolul studiului a inclus monitorizare clinică regulată, imagistică și evaluări pentru evenimente adverse, cu accent pe evenimentele hemoragice și simptome gastrointestinale.
Rezultatul primar
În subgrupul de pacienți cu mutații în calea PIK3, rata de recidivă a fost redusă cu aproximativ 55% în brațul care a primit aspirină comparativ cu placebo. Această reducere a fost statistic semnificativă și clinic relevantă. În mod important, nu a fost observat un efect protector similar când s-a analizat întreaga populație nefiltrată a studiului, ceea ce subliniază necesitatea selecției pe baza biomarkerilor genetici pentru a obține beneficii notabile.
Rezultatele indică că aspirina acționează ca un adjuvant eficient doar în prezența anumitor modificări moleculare; astfel, medicina de precizie devine esențială pentru implementarea unei strategii terapeutice eficiente și eficiente din punct de vedere al costurilor. Analizele statistice au controlat potențiali factori de confuzie, inclusiv stadiul tumorii la diagnostic, vârsta, comorbiditățile și tipul tratamentului adjuvant primit.
Implicații pentru medicina de precizie și îngrijirea globală
Studiul schimbă perspectiva: aspirina nu mai este privită ca o măsură universală de prevenție sau adjuvant, ci ca o terapie adjuvantă de precizie, ieftină și larg disponibilă, destinată pacienților al căror profil tumoral indică un răspuns probabil. Această abordare poate extinde accesul la tratamente eficiente, în special în țări sau regiuni cu resurse limitate, unde terapiile țintite moderne și imunoterapiile costisitoare sunt dificil de implementat pe scară largă.
Adoptarea pe scară largă a unei astfel de strategii necesită câteva elemente de implementare:
- pentru început, integrarea screeningului genomic tumorilor în fluxul normal de diagnostic postoperator, prin utilizarea panourilor NGS accesibile;
- stabilirea unor protocoale clinice clare pentru selecția pacienților eligibili pe baza mutațiilor PIK3 (de exemplu, PIK3CA și alte variante relevante);
- formarea echipelor clinice pentru gestionarea riscurilor asociate cu aspirina și pentru consilierea pacienților în ceea ce privește beneficiile și pericolele potențiale;
- evaluări economice care să demonstreze cost-eficiența introducerii screeningului genomic și a tratamentului cu aspirină în liniile ghidurilor naționale.
Anna Martling, autoarea principală a studiului și profesor la Karolinska Institutet, a descris abordarea drept testarea „aspirinei într-un nou context de medicină de precizie”, subliniind că selecția genetică permite concentrarea beneficiului clinic și utilizarea responsabilă a resurselor medicale. Studiul a fost publicat în The New England Journal of Medicine și a primit finanțare parțială din partea Swedish Research Council și a Swedish Cancer Society; autorii raportează absența conflictelor de interese.
Considerații de siguranță și avertismente clinice
Chiar dacă aspirina la doze mici este un medicament binecunoscut și de uz larg, nu este lipsită de riscuri. Efectele secundare frecvente includ iritația gastrică, disconfortul epigastric și un risc crescut de sângerare, inclusiv sângerări gastrointestinale majore. Persoanele cu ulcer gastric activ, tulburări de coagulare sau astm bronchial sensibil la aspirină ar trebui să evite administrarea acesteia, cu excepția cazului în care sunt gestionate atent de un medic specialist.
Interacțiunile medicamentoase sunt o preocupare importantă: aspirina poate crește riscul de sângerare când este combinată cu anticoagulante (warfarină, DOAC-uri), antiplachetare (clopidogrel) sau cu unele medicamente antiinflamatoare. De asemenea, poate afecta funcția renală în anumite situații și poate interacționa cu antihipertensivele. În contextul administrării ca adjuvant oncologic, decizia trebuie individualizată, luând în considerare profilul de risc al pacientului, medicația concomitentă și comorbiditățile.
Protocolul studiului ALASCCA a inclus criterii stricte de excludere și protocoale de monitorizare pentru a detecta episoade hemoragice, modificări ale parametrilor hematologici și semne gastrointestinale. În practică clinică, orice regimen adjuvant pe bază de aspirină ar trebui prescris după evaluarea riscului-beneficiu, cu măsuri preventive adecvate (de exemplu, tratament pentru protecția mucoasei gastrice la pacienții cu risc crescut).
Pași următori și priorități de cercetare
Înainte de a modifica în mod oficial ghidurile clinice, comunitatea medicală va analiza datele de replicare, analizele detaliate pe subgrupuri și datele privind siguranța pe termen lung. Prioritățile de cercetare includ:
- validarea exactă a tipurilor de mutații PIK3 care prezic beneficiul—de exemplu, care variante PIK3CA sau alterări ale altor componente ale căii conferă sensibilitate maximă la aspirină;
- studiile mecanistice care să clarifice cum interacționează inhibiția plachetară și efectele antiinflamatorii cu semnalizarea celulară în tumori;
- determinarea dozei optime și a duratei tratamentului—deși ALASCCA a folosit 160 mg/zi pentru trei ani, ar putea fi util să se compare doze mai mici sau durate diferite pentru a echilibra eficacitatea și siguranța;
- evaluări de sănătate publică și modele de abordare a implementării, inclusiv screening genomic de rutină, cost-eficiență și impactul asupra sistemelor de sănătate din țările cu resurse limitate.
De asemenea, sunt necesare studii care să urmărească supraviețuirea globală și calitatea vieții pe termen lung pentru a înțelege pe deplin valoarea clinică și socio-economică a introducerii aspirinei ca opțiune adjuvantă în practicile oncologice curente.
Perspectiva expertului
Dr. Maya Patel, oncolog clinic și cercetător translational: "Aceste rezultate sunt promițătoare pentru că asociază un medicament simplu și bine-cunoscut cu genomica tumorală modernă. Dacă vor fi replicate, această abordare ar putea democratiza o parte din îngrijirea oncologică — folosind medicamente accesibile acolo unde genomica arată o probabilitate mare de beneficiu. Următorii pași ar trebui să includă replicări rapide și protocoale stricte pentru managementul riscului hemoragic, astfel încât să maximizăm controlul cancerului și, în același timp, să minimizăm efectele adverse."
Concluzie
Trialul randomizat ALASCCA oferă cele mai solide dovezi până în prezent că aspirina în doze mici poate reduce la jumătate recidiva cancerului colorectal la pacienții cu mutații ale căii PIK3. Rezultatul ilustrează potențialul combinării genomcii tumorale de rutină cu terapii ieftine și larg disponibile pentru a construi strategii scalabile de medicină de precizie. Pentru a transforma aceste descoperiri în practică clinică sigură și eficientă la nivel global, sunt necesare confirmări ale markerilor genomici predictivi, optimizări ale dozei și duratei tratamentului, protocoale clare pentru gestionarea riscurilor și modele implementabile pentru screeningul tumoral de rutină. Pe măsură ce apar date suplimentare, această abordare va putea oferi o opțiune reală și accesibilă pentru pacienții eligibili din întreaga lume.
Sursa: sciencedaily
Lasă un Comentariu