10 Minute
Descoperirea și denumirea unui pachycefalosaur vechi de 108 milioane de ani
În partea estică a Deșertului Gobi din Mongolia, un fosil excepțional bine conservat a scos la iveală cel mai vechi dinozaur cu craniu în formă de cupolă cunoscut până în prezent. Săpat din situl Khuren Dukh, din Bazinul Gobi de Est, exemplarului i se atribuie o vârstă de aproximativ 108 milioane de ani, datând din Cretacicul timpuriu. Noua specie a fost denumită Zavacephale rinpoche, denumire aleasă astfel: „zava” (în tibetană) înseamnă „rădăcină” sau „origine”, „cephal” provine din latinescul pentru „cap”, iar „rinpoche” înseamnă „prețios”, o referință la aspectul aproape bijuterie al craniului dom care a fost recuperat la marginea unei stânci.
Z. rinpoche este important nu doar pentru vechimea sa, ci și pentru gradul remarcabil de conservare. Fosilul — recuperat de Tsogtbaatar Chinzorig de la Academia de Științe din Mongolia și descris într-un studiu publicat în Nature — reprezintă cel mai complet scheletic pachycefalosaur găsit până acum și împinge înapoi registrul fosil al grupului cu aproximativ 15 milioane de ani. „Pachycefalosaurii sunt dinozauri emblematici, dar rari și încă plini de mistere”, a spus Lindsay Zanno, profesor asociat de cercetare la North Carolina State University și autor corespondent. „Acest exemplar umple lacune critice în istoria evolutivă a dinozaurilor cu cap dom.”
Craniul lui Z. rinpoche. Credit: Tsogtbaatar Chinzorig
Anatomie, dimensiuni și stadiu de dezvoltare: un juvenil cu dom matur
Scheletul păstrat este remarcabil deoarece, deși animalul nu atinsese maturitatea scheletică completă, prezenta deja un dom cranian complet format. Prezența elementelor membrelor și a unui craniu aproape întreg permite corelarea directă a morfologiei domului cu stadiul de creștere — o legătură pe care paleontologii au avut dificultăți să o stabilească în numeroase cazuri din cauza faptului că rămășițele de pachycefalosauri sunt frecvent fragmentare și constau în cranii izolate.
Echipa a pregătit o secțiune subțire dintr-un os al membrului inferior și a numărat liniile de creștere, în mod similar cu cercetarea inelelor unui trunchi de copac. Această analiză histologică a arătat că exemplarului îi lipsea maturitatea completă la momentul decesului, în ciuda aspectului adult al domului. Observația are implicații directe pentru dezbaterile de lungă durată privind interpretarea diferențelor dintre craniile pachycefalosaurilor: sunt acestea caracteristice unor specii distincte sau reflectă pur și simplu etape ontogenetice (de dezvoltare) diferite?
„Z. rinpoche este un exemplar esențial pentru înțelegerea dezvoltării domului cranian la pachycefalosauri”, explică Chinzorig. „Arată că un dom substanțial putea exista înainte de maturitatea scheletică completă și că ornamentațiile craniene continuau să se modifice odată cu înaintarea în vârstă.” Această concluzie adaugă nuanță la modul în care paleontologii reconstituie relațiile filogenetice și varianța morfologică în cadrul grupului.
Paleontologul Lindsay Zanno ține craniul lui Zavacephale rinpoche. Credit: Alfio Alessandro Chiarenza
Plan corporal, alimentație și trăsături conservate
Pachycefalosaurii erau în principal ierbivori sau posibil omnivori cu preferință pentru material vegetal. La speciile înrudite adulte s-au estimat lungimi de până la aproximativ 4,3 metri (14 picioare) și mase ce puteau ajunge la câteva sute de kilograme; totuși, Z. rinpoche era mic la momentul morții — în jur de un metru lungime (aproximativ trei picioare). Exemplarul păstrează, în plus față de craniu, o serie de elemente postcraniene semnificative: oase ale mâinilor, pietre stomacale (gastrolituri) și un coadă articulată cu dovezi privind învelirea tendoanelor. Aceste componente aduc informații noi despre modul de hrănire, locomotorie și planul corporal general.
Prezența gastroliturilor susține ipoteza că pachycefalosaurii foloseau pietre stomacale pentru a ajuta la măcinarea materialului vegetal, compensând astfel o dentiție relativ simplă. Hindajele anatomice ale mâinilor și membrelor descoperite la Z. rinpoche vor permite cercetătorilor să rafineze reconstrucțiile digitale și modelele biomecanice care evaluează modul în care aceste animale se mișcau și manipulau obiecte sau hrană. De exemplu, forma și dispozitivul oaselor de la mâini pot indica capacități pentru prindere, săpat sau manipulare fină, ridicând întrebări despre comportamentele asociate cu hranirea sau ritualurile sociale.
Oasele mâinilor lui Z. rinpoche. Credit: Alfio Alessandro Chiarenza
Implicații pentru comportament: ciocănit, semnalizare și viața socială
Pachycefalosaurii cu domuri au fost adesea reprezentați în diorame muzeale și în paleoartă ca implicându-se în lupte frontale (head-to-head) sau în ritualuri de împingere ceremonială. Noul exemplar juvenil aduce date care nu fac doar să confirme sau să infirme aceste scenarii, ci să le nuanțeze. Majoritatea paleontologilor consideră că domul a servit, în principal, funcțiuni socio-sexuale — semnalizare vizuală și competiție intra-specii — mai degrabă decât roluri primare în apărare anti-prădător sau termoreglare.
„Domele nu ar fi fost eficiente pentru a respinge prădătorii sau pentru reglarea temperaturii corpului; cel mai probabil erau folosite pentru afișaj și competiția pentru parteneri”, a declarat Zanno. Faptul că juvenili ca Z. rinpoche dezvoltau deja un dom indică posibila existență a comportamentelor sociale legate de afișare încă din copilărie, precum și a unei perioade de practică pentru interacțiunile adulte. Aceasta poate însemna că tinerii exersau ritualuri de dominanță, stabilirea ierarhiilor sau comportamente de împerechere devreme, pentru a fi pregătiți la maturitate.
Mai mult, analiza detaliată a microstructurii domului și a urmelor de uzură poate aduce indicii dacă aceste structuri erau folosite în impacturi repetate (ciocănit) sau dacă rolul lor era mai degrabă de semnal vizual static. Dovezile anatomice combinate cu modele biomecanice oferite de scanări CT și simulări pot determina dacă osul central este capabil să absoarbă șocuri sau dacă era mai degrabă fragil, sugerând un rol preponderent pentru afișaj vizual și ornamentație.
Z. rinpoche în momentul descoperirii. Credit: Tsogtbaatar Chinzorig
Context științific și fundal
Pachycephalosauria reprezintă un clade de dinozauri ornithischieni (cu șolduri asemănătoare păsărilor), recunoscuți în principal datorită învelișului cranian îngroșat — adesea transformat într-un dom, în niște proeminențe sau țepi. Aparițiile fosile sunt rare și concentrate în mare măsură în Cretacicul Târziu, în special în America de Nord și în Asia. Această răspândire redusă a fosilelor, combinată cu natura fragmentară a multor resturi, a împiedicat stabilirea unor plasări filogenetice robuste și a studierii ontogenetice detaliate. Prin extinderea înregistrării grupului către Cretacicul Timpuriu, Zavacephale rinpoche schimbă cronologia evoluției timpurii a pachycefalosaurilor și sugerează o istorie mai îndelungată și o apariție mai timpurie a dezvoltării domurilor craniene decât se aprecia anterior.
Localitatea Khuren Dukh păstrează sedimente interpretate ca un peisaj de vale, cu lacuri și stânci înconjurătoare în timpul Cretacicului Timpuriu. Acest tip de mediu ar fi putut susține o comunitate diversă de ierbivore, oferind context ecologic pentru modul în care pachycefalosaurii s-ar fi integrat în ecosisteme contemporane. Ar putea exista interacțiuni ecologice cu alte grupuri de dinozauri, cum ar fi hadrozaurii sau iguanodontidele, precum și cu prădători locali, iar copacii, arbuștii și flora acvatică din acea perioadă definesc posibile resurse alimentare și nișe ecologice.
Comparativ cu alte fosile celebre — unde craniile izolate au condus la descrieri fragmentare și la multe specii controversate — exemplarul complet de la Khuren Dukh permite integrarea datelor craniene și postcraniene într-un singur schelet, îmbunătățind astfel calitatea inferențelor despre ecologie, comportament și filogenie. În plus, avansul tehnicilor moderne de imagistică și analize histologice face posibilă extragerea de informații care, acum câteva decenii, ar fi fost de neimaginat din astfel de rămășițe.
Cercetări viitoare și tehnologii aplicabile
Descoperirea deschide numeroase direcții de cercetare. Scanările CT de înaltă rezoluție pot analiza, fără distrugere, structura internă a domului și arhitectura sinusurilor, relevând distribuția trabeculară și posibile cavități interne. Probe histologice suplimentare pot rafina curbele de creștere la nivelul indivizilor și al taxonilor, iar noi analize filogenetice care vor include elementele postcraniene ale Z. rinpoche pot testa ipoteze despre relațiile timpurii ale pachycefalosaurilor.
Modelarea biomecanică detaliată, folosind datele noi despre mâini și coadă, poate revizui reconstrucțiile locomotorii și estimările de manevrabilitate în contexte de afișaj sau competiție. Simulările computerizate pot testa dispersia forțelor în timpul unor posibile ciocăniri, sau modul în care un organism ar fi suportat șocuri repetate. În plus, lucrările de teren țintite în depozitele din Cretacicul timpuriu din alte regiuni ale Asiei pot completa golurile temporale din registrul fosil și pot dezvălui alte exemplare cu conservare bună.
Colaborările interdisciplinare — între paleontologi, analiști CT, histologi, biomecanici și paleoecologi — vor fi esențiale pentru a extrage maximul de informație din exemplar. Datele rezultate vor putea fi integrate în baze de date paleontologice globale, îmbunătățind astfel reconstrucțiile macroevolutive ale grupului și oferind o bază solidă pentru comparații cu alte ornithischii.
Perspective ale experților
Dr. Amelia Rivers, paleobiolog vertebrat la Institute for Paleoscience, a comentat: „Zavacephale rinpoche este o descoperire care schimbă regulile jocului. Găsirea unui juvenil cu un dom cu aspect matur ne obligă să regândim când și cum s-au dezvoltat aceste structuri, precum și ce presiuni selective le-au modelat. Acest exemplar ne oferă o vedere rară, holistică, asupra anatomiei — craniu, membre, coadă și gastrolituri — în cadrul aceluiași individ, și va constitui o piesă cheie pentru studiile viitoare care combină histologia, morfologia funcțională și paleoecologia.”
Concluzie
Zavacephale rinpoche reprezintă o descoperire de referință pentru paleontologia dinozaurilor: fiind cel mai vechi pachycefalosaur definitiv identificat, el împinge registrul fosil al cladei cu aproximativ 15 milioane de ani înapoi și furnizează cel mai complet set de date anatomice pentru grup până în prezent. Prin legarea morfologiei domului de stadiile de creștere și prin oferirea de detalii postcraniene anterior lipsă, Z. rinpoche are potențialul să reconfigureze interpretările despre biologia, comportamentul și evoluția pachycefalosaurilor. Lucrările de teren continue, alături de tehnici moderne de imagistică și analize histologice, promit să aducă clarificări suplimentare asupra istoriei vieții acestor ierbivore distinctive, cu capetele în formă de cupolă.
Sursa: scitechdaily
Lasă un Comentariu