5 Minute
Un nou studiu de laborator de la Universitatea din Rhode Island arată că expunerea orală la microplastice accelerează modificările comportamentale asemănătoare Alzheimerului la șoarecii care poartă varianta umană a genei APOE4, un factor genetic de risc bine cunoscut pentru boala Alzheimer cu debut tardiv. Experimentul a testat dacă expunerea ambientală la micro- și nanoplastice poate interacționa cu vulnerabilitatea genetică pentru a crește probabilitatea disfuncției cognitive.
APOE4 este una dintre mai multe alele ale genei apolipoproteinei E; purtarea uneia sau mai multor copii crește riscul de Alzheimer, dar nu garantează apariția bolii. Cercetătorii se concentrează tot mai mult pe modul în care factorii de mediu modificabili — dietă, exercițiu, poluanți și toxine din aer, apă și alimente — pot combina cu riscul genetic pentru a declanșa sau agrava neurodegenerarea. Acest studiu adaugă poluarea cu plastic pe lista potențialilor factori de mediu implicați.
Metode: tulpini de șoareci, expunere și teste comportamentale
Echipa a folosit două linii de șoareci modificate genetic care modelează variantele umane ale APOE: APOE4 (risc mai mare de Alzheimer) și APOE3 (risc neutru). În cadrul fiecărui grup genetic, unele animale au primit apă de băut îmbogățită cu particule de microplastic, în timp ce animalele martor au băut apă necontaminată. Durata expunerii și dimensiunile particulelor au vizat atât fracțiunile micro-, cât și cele nano-plastice pentru a aproxima nivelele relevate din mediu folosite în studiile toxicologice de laborator.
Au fost administrate teste comportamentale sensibile la funcția cognitivă și motivație după perioada de expunere. Șoarecii APOE4 care au consumat microplastice au prezentat scăderi măsurabile la aceste teste, în timp ce șoarecii APOE3 și șoarecii APOE4 fără expunere la microplastice au avut performanțe în limite normale pentru colonie. Echipa de cercetare a evaluat, de asemenea, markeri ai neuroinflamației și modificări neuronale asociate patologiei Alzheimer și a raportat semnale inflamatorii la animalele APOE4 expuse, consistente cu procese biologice asociate stadiilor timpurii ale bolii. Autorii menționează că animalele nu au dezvoltat patologie Alzheimer completă în fereastra de studiu, dar au prezentat modificări pe termen scurt aliniate cu biologia asociată bolii.
Diferențe între sexe și relevanță translatională
În mod intrigant, schimbările comportamentale au diferit în funcție de sex: șoarecii masculi APOE4 expuși la microplastice au manifestat tendințe spre comportament apatic, în timp ce șoarecele femele APOE4 au prezentat semne de afectare a memoriei. Aceste tipare dependente de sex oglindesc observații clinice la oameni, unde apatia poate fi mai pregnantă la bărbații cu Alzheimer și pierderea memoriei mai evidentă la femei în anumite cohorte. Investigatori principali ai studiului sugerează că această concordanță susține investigații ulterioare privind modul în care sexul, genele și toxinele din mediu influențează împreună riscul neurodegenerativ.
Cercetătorii subliniază prudența în privința extrapolării directe la oameni. Deși datele sugerează că poluarea cu plastic poate fi un factor de mediu adițional care interacționează cu APOE4 pentru a înrăutăți rezultatele cognitive, căile mecanistice — cum trec particulele de bariere biologice, efectele doză–răspuns și consecințele pe termen lung — rămân neclare.
Cercetătorii au examinat influența genelor și a expunerii la microplastice asupra șoarecilor
Implicații pentru cercetare și sănătatea publică
Studiul evidențiază microplasticele ca un posibil modificator de mediu al proceselor legate de Alzheimer, subliniind necesitatea unui demers interdisciplinar care să lege toxicologia, neurobiologia și epidemiologia. Pașii cheie următori includ determinarea dacă microplasticele ajung în țesutul cerebral uman în cantități semnificative, caracterizarea pragurilor de doză pentru efecte dăunătoare și testarea dacă reducerea expunerii poate scădea riscul în grupurile vulnerabile genetic.
Opinia expertului
Dr. Lena Ortiz, comunicatoare științifică și cercetătoare în neurotoxicologie (ficțională), comentează: "Aceste descoperiri nu dovedesc că microplasticele cauzează Alzheimer la oameni, dar identifică o interacțiune biologic plauzibilă între un factor genetic major de risc și un poluant emergent. Prioritizarea evaluării expunerii umane și a studiilor mecanistice va ajuta la clarificarea dacă particulele plastice contribuie în mod substanțial la riscul de boli neurodegenerative."
Concluzie
Studiul pe șoareci de la Universitatea din Rhode Island sugerează că expunerea la microplastice poate agrava modificările comportamentale și inflamatorii asemănătoare Alzheimerului atunci când este asociată cu riscul genetic APOE4. Deși nu reprezintă dovezi de cauzalitate la oameni, rezultatele stimulează cercetări țintite asupra factorilor de mediu care contribuie la demență și întăresc apelurile pentru evaluarea riscurilor microplasticelor în contextul sănătății publice.
Sursa: sciencealert
Comentarii