Absența vieții sexuale: factori sociali, fizici și genetici

Absența vieții sexuale: factori sociali, fizici și genetici

0 Comentarii

6 Minute

Relațiile sexuale sunt un aspect central în viața multor adulți și sunt legate de rezultate emoționale, sociale și economice. Totuși, o mică parte a adulților declară că nu au avut niciodată raporturi sexuale. Un studiu recent de mare anvergură condus de cercetători de la Amsterdam UMC și colegi — inclusiv Brendan Zietsch — a analizat aproximativ 400.000 de rezidenți din Regatul Unit (vârste 39–73) și circa 13.500 de rezidenți australieni (vârste 18–89) pentru a cartografia caracteristicile asociate cu absența sexuală pe parcursul vieții. Aproximativ 1% dintre bărbați și femei în aceste eșantioane au raportat că nu au avut niciodată sex.

Key demographic and regional patterns

Cercetătorii au examinat date sociale, de mediu, fizice, psihologice și genetice pentru a identifica tipare asociate cu absența sexuală. Două constatări la nivel regional au ieșit în evidență:

  • Bărbații fără experiență sexuală erau mai predispuși să locuiască în zone cu relativ mai puține femei.
  • La ambele sexe, absența sexuală era mai frecventă în regiuni cu o inegalitate de venit mai ridicată.

Aceste descoperiri rezonează cu analize anterioare ale postărilor pe rețele sociale ale celibatarilor involuntari ("incel"), care erau concentrate tot în regiuni din SUA cu rapoarte de sexe dezechilibrate și disparități economice mai mari. Asocierile regionale sugerează că disponibilitatea locală de parteneri și contextul socio-economic contribuie la probabilitatea de a fi avut parteneri sexuali.

Psychological, social and physical correlates

Studiul a corelat absența sexuală cu mai mulți indicatori de bunăstare și stil de viață. Persoanele care au raportat că nu au avut niciodată relații sexuale tindeau să:

  • Experimenteze un nivel mai ridicat de singurătate, nervozitate și fericire scăzută;
  • Primească mai puține vizite sociale și aibă acces redus la persoane de încredere;
  • Raporteze un sentiment mai scăzut de sens în viață;
  • Consume droguri și alcool mai rar;
  • Prezinte un nivel mai înalt de educație și aveau, mai frecvent, începutul purtării ochelarilor la o vârstă mai mică.

Au apărut diferențe între sexe pentru unele măsuri fizice: bărbații cu forță de prindere mai scăzută și masă musculară a brațelor redusă (folosite ca proxy pentru forța generală a părții superioare a corpului) erau mai puțin predispuși să fi avut relații sexuale; acest efect nu a fost observat la femei. Profilul general — educație și inteligență măsurată mai ridicate, forță fizică redusă și izolare socială mai mare — se aliniază cu stereotipurile despre adolescenții „tocilari” care pot întâmpina dificultăți romantice timpurii care persistă în viața adultă.

Genetic analyses and trait correlations

Heritability and polygenic effects

Datele genetice au permis realizarea unei analize de asociere pe întregul genom (GWAS). Cercetătorii au estimat că diferențele genetice explică aproximativ 15% din variația în privința faptului dacă o persoană a avut sau nu vreodată relații sexuale. Aceasta nu înseamnă că există un singur „gen al absenței sexuale”; mai degrabă, multe variante genetice exercită fiecare efecte foarte mici.

Genetic correlations with other traits

Folosind corelații genetice între trăsături, studiul a identificat legături între absența sexuală și alte trăsături analizate genetic. Corelațiile notabile au inclus:

  • Corelații genetice pozitive cu inteligența măsurată, nivelul de educație, venituri și statut socio-economic mai ridicate;
  • Corelații pozitive cu introversiunea, trăsăturile din spectrul autismului și anorexia;
  • Corelații negative cu tulburările de consum de substanțe (droguri și alcool) și cu depresia, anxietatea și ADHD.

Aceste tipare sugerează influențe genetice comune între absența sexuală și anumite trăsături cognitive, de personalitate și psihiatrice, dar ele nu stabilesc de la sine cauzalitatea sau direcția efectelor.

Interpreting cause and effect

Natura transversală a datelor lasă deschise multiple interpretări. De exemplu, absența sexuală ar putea contribui la o stare de bine mai redusă, sau trăsăturile psihice ori sociale preexistente ar putea diminua probabilitatea formării unor relații sexuale. În plus, setul de date a înregistrat dacă participanții au avut vreodată sex, nu dacă și-au dorit sex; prin urmare, absența sexuală din acest eșantion probabil cuprinde atât cazuri voluntare (de exemplu, asexualitate), cât și involuntare. Unele asocieri — de exemplu legăturile cu rapoartele locale de sexe și forța masculină — sunt greu de explicat exclusiv prin asexualitatea voluntară și sugerează o componentă involuntară substanțială.

Expert Insight

Dr. Maya Reynolds, epidemiolog social, comentează: "Acest studiu avansează înțelegerea prin combinarea măsurilor sociale, fizice și genetice în eșantioane foarte mari. Evidențiază că absența sexuală are multiple determinări: structurile locale de oportunitate, trăsăturile individuale și factorii genetici comuni contează cu toții. Cercetări longitudinale și calitative viitoare sunt necesare pentru a separa cauzele de consecințe și pentru a respecta diversitatea experiențelor sexuale adulte."

Implications and future directions

Constatările au câteva implicații practice. Programele de sănătate publică și cele sociale ar trebui să evite stigmatizarea persoanelor care nu întrețin relații sexuale, recunoscând în același timp că absența sexuală involuntară poate fi asociată cu singurătate și bunăstare mai scăzută. Prioritățile de cercetare includ: colectarea de date care să distingă dorința de comportament, urmărirea longitudinală pentru a evalua căile cauzale și eșantioane cultural diverse pentru a testa generalizabilitatea. Studii genetice mai mari și o măsurare îmbunătățită a contextului social ar putea clarifica în continuare cum interacționează mediul cu predispoziția genetică.

Conclusion

Acest studiu de mare amploare arată că absența sexuală pe întreaga durată a vieții este rară, dar legată de un amestec complex de factori regionali, sociali, fizici și genetici. Aproximativ 15% din variație este atribuită diferențelor genetice, însă nu există un singur gen dominant. Asocierile cu inteligența, educația, introversiunea și rapoartele locale de sexe sugerează existența atât a unor căi voluntare, cât și involuntare. Cercetări viitoare, nuanțate, longitudinale și interculturale sunt necesare pentru a demătă cauza de consecință și pentru a informa politici nepărtinitoare care să susțină bunăstarea socială și emoțională a tuturor adulților.

Sursa: sciencealert

Comentarii

Lasă un Comentariu